Acum, la a XXII a ediţie, a manifestării de cultură teatrală de la Piteşti, manifestare care, începând din acest an, se cheamă Festivalul Internaţional al Teatrului de Studio şi de Forme Noi, Teatrul Naţional “Satiricus. I.L. Caragiale” din Chişinău şi regizorul Sandu Grecu au adus un Hamlet ce concentrează piesa shakespeareană în ceva mai mult de 90 de minute. Spectacolul se cheamă, de fapt, Hamlet cursa de şoareci, este jucat de o trupă de vreo 15 actori, iar acţiunea îi este plasată într-o anume atemporalitate. Îndatorată secolului al XXI lea, totuşi.

Ceva continuă să fie putred în Danemarca, Danemarca rămâne, pe mai departe, un teritoriu simbolic, trimiţând cu gândul la orice ţară năpăstuită de dictatură. Acolo unde regulile de bază ale supravieţuirii sunt obligativitatea tăcerii şi păstrarea cu sfinţenie a secretului.

La intrarea în sală, ni se distribuie măşti protectoare. Vreo douăzeci-treizeci de minute mai încolo ni se va dezvălui şi sensul operaţiunii. Instituirea unei similitudini între noi şi personajele de la curtea lui Claudius şi Gertrude, acolo unde personajele au gurile pecetluite cu fermoare. Unde este instituit un sistem draconic de supraveghere, unde acţiunile tot mai suspecte ale lui Hamlet, denunţate ca atare de Polonius, sunt înregistrate de camere video şi unde casetele sunt urmărite de Claudius.

Actorii ne aşteaptă dispuşi în faţa scenei, sunt înveşmântaţi în negru (costume : Ecaterina Mihalache), pe scenă se află două-trei practicabile care vor dobândi o dinamică aparte în scena duelului dintre Hamlet şi Laertes. Plus două săbii. Vom vedea un Hamlet fără gropari, însă plasat categoric sub semnul lui Yorick ( de altminteri, primele vorbe rostite de Hamlet, interpretat de Alexandru Crîlov, pe acesta îl evocă), dar şi fără Rosencrantz şi Guildenstern.

În Hamlet- ul de la Chişinău nu există nici un dubiu referitor la starea sănătăţii mintale a personajului care dă titlul piesei. Acesta se întâlneşte aievea cu cel numit ‘’duhul viu al Regelui răposat’’ care îi cere în două rânduri să purceadă la răzbunare, primul care trebuie să plătească, adică să piară, fiind Claudius (Viorel Cornescu). Hamlet îşi simulează o nebunie tot mai accentuată în faţa acestuia, a Gertrudei (Irina Rusu), a Opheliei (Olga Anghelici), a lui Polonius (Sergiu Finiti), arătându-se însă de o maximă luciditate în faţa prietenului său, Horatiu (Roman Malai). O luciditate care devine tragică în împăcarea de dinainte de moarte cu Laertes (Eugeniu Matcovshi).

Impresia iniţială a fost aceea că Sandu Grecu ar fi optat pentru un Hamlet făcut preponderent din gesturi şi sugestii (coregrafia : Dumitru Tanmoşan). Însă, pe neaşteptate, regizorul schimbă macazul, iar rezultatul este un spectacol relativ eclectic. Dorinţa de esenţializare se plăteşte. Sandu Grecu renunţă la celebra scenă în care Hamlet le dă sfaturi actorilor şi expediază reprezentarea Morţii lui Gonzago. Ceea ce nu cred că a fost tocmai foarte bine. După părerea mea, nu este chiar foarte inspirat nici recursul la  acordurile Anonimului veneţian drept ilustraţie muzicală.  

Teatrul Naţional “Satiricus. I.L. Caragiale” din Chişinău-HAMLET cursa de şoareci de William Shakespeare ;  Regia : Sandu Grecu ; Costumele : Ecaterina Mihalache ; Coregrafia : Dumitru Tanmoşan ; Cu : Alexandru Crîlov (Hamlet), Irina Rusu (Gertrude), Olga Anghelici (Ophelia), Viorel Cornescu (Claudius), Sergiu Finiti (Polonius), Igor Mitreanu (Duhul regelui Hamlet), Eugeniu Matcovschi (Laertes), Roman Malai (Horatio), Artiom Oleacu (Bufonul), Nina Toderico, Alexandrina Grecu, Gheorghe Guşan, Daniel Ciobanu, Constantin Ghileţchi, Elena Negrescu (trupa de actori) ; Data reprezentaţiei : 6 noiembrie 2018