Gelozia lui Othello, între râs şi plâns

Gelozia lui Othello, între râs şi plâns

Andras Gyorgyjakab şi Eniko Gyorgyjakab, în rolurile Othello şi Desdemona

O tragicomedie pentru vremuri de criză: „Othello şi prea-iubita lui Desdemona“, un spectacol de teatru fizic, despre gelozia oarbă, „rizibilă şi totodată teribilă“. După „Romeo şi Julieta“ şi „Hamlet“, Teatrul de Mişcare Studio M din Sfântu Gheorghe a propus, la începutul lunii mai, un alt spectacol shakespearian, în regia lui Mihai Măniuţiu şi coregrafia lui Péter Uray.

Ştiri pe aceeaşi temă

Balet. Amulete şi podoabe africane. Muzică de jazz, un Iago la puterea trei, ipostaziat de Peter David, Attila Nagy, Laszlo Szekrenyes, care cântă, pe ritmuri de blues: „De-l urmez pe Othello, / Nu mă slujesc decît pe mine însumi./ Nu din iubire stau pe lîngă el,/ Ci mă prefac doar pentru scopul meu".  Othello şi Desdemona sunt jucaţi, în spectacolul în limba maghiară supratitrat în română, de doi fraţi, Andras Gyorgyjakab şi Eniko Gyorgyjakab, fiecare interpretând excelent, separat şi împreună, jocul fizic de-a şoarecele şi pisica, uneori brutal şi icnit, alteori de-o tandreţe nesfârşită.

„Mult noroc în pat - tuturor!" 

Actorii, îmbrăcaţi modern, cântă şi dansează pe ritmuri de jazz, blues sau africane, pe muzica semnată de Şerban Ursachi.  În viziunea scenografică a lui Adrian Damian mai apar în scena goală „un tonomat" de muzică, trei maşini de jocuri mecanice, un aparat de respirat. Actorii, în costume şi pălării, defilează în paşi de step, iar în coregrafia lui Péter Uray,  Desdemona face chiar şi exerciţii de box, cu mănuşi specifice, primindu-şi „salvarea" aerosolilor din care va trage cu nesaţ dintr-un imens pachet-cadou, legat cu funde.

Şi totuşi, Desdemona e-o răzvrătită  care „şi-a legat frumuseţea, vraja/ Şi datoria, de-un străin hoinar/ Şi de-un zănatic fără căpătâi" - maurul Othello. Mai avem şi judecăţi de valoare feministe la adresa îngustimii bărbaţilor care merită încornoraţi. Mai mult chiar, în altă scenă ilară, Desdemona „va fi armăsărită de un armăsar sălbatic./ Un ţap negru chiar acum se dă la dalba lui mioară", jucându-se „de-a dihania cu două spinări". Armăsarul este însă Othello. O saltea este umflată şi dezumflată sub pasiunea-presiune năprasnică, nu înainte de a ni se ura „Mult noroc în pat - tuturor!" .

Zidul de perne

Othello nu-i gelos  pentru că are vreo pricină, „El e gelos fiindcă-i gelos. E-un monstru/ Născut şi zămislit din sine însuşi". Şi pentru a prinde puteri pentru teribilul rol, sub bagheta celor trei Iago, Othello sparge şi bea nişte ouă la propriu, pentru a-şi fasona vocea de contratenor din următorul cânt.

Pedepsită de furia maurului, Desdemona este aproape sufocată, iar una dintre cele mai puternice imagini ale spectacolului este dată de zidul celor 150 de perne albe înălţate pe scenă, unele peste altele. Şi totuşi cu ce-a greşit? I se reproşează că e „femeie-a tuturora" şi „o sfruntată curvă", dar ea pare puţin nedumerită în faţa acestor etichete, fiind ruptă parcă dintr-un alt film. Astfel, burlescul se îmbină uneori exagerat cu drama, în această tragicomedie eclectică asumată de Mihai Măniuţiu.

O trupă excelentă

Spre deosebire de celelalte două spectacole din Shakespeare puse în scenă la Studio, „Romeo şi Julieta" (2008) şi „Hamlet" (2009), clasate drept teatru fizic şi realizate exclusiv din muzică şi din mişcare, premiera „Othello şi prea iubita lui Desdemona" aduce şi cuvinte, în dramaturgia Imolei Martin, pe scenariul şi regia modulelor lui Mihai Măniuţiu. Dacă în celelalte puneri în scenă, Péter Uray semna atât regia, cât şi coregrafia, în cel mai recent spectacol coregraful-catalizator al trupei din Sfântu Gheorghe face tandem cu regizorul Mihai Măniuţiu, care de altfel a mai montat „Othello" şi la Opera din Cluj, pe muzica lui Verdi.

„Studio M" a fost înfiinţat în 2005, cu absolvenţi ai Facultăţii din Cluj, care de atunci se luptă în condiţii precare de lucru în numele ideei proclamate de teatru- dans. O trupă de teatru fizic, care practică cu entuziasm antrenamente în adevărate cantonamente, lupte corp la corp, studii de corporalitate, pantomimă, elemente de gimnastică, metafore exclusiv fizice şi vizuale de tip expresionist, în coregrafia rafinatului Péter Uray.

În ciuda marilor dificultăţi materiale (actorii nu au nici măcar cabine în care să se schimbe), e impresionat că aceşti tineri continuă să-şi apere crezul în teatrul  experimental-alternativ, în care cuvântul este înlocuit de gest şi de dans, într-un limbaj nonverbal, poetic, de mare fineţe. Să sperăm că vom putea aplauda curând întreaga trilogie shakespeariană de la Sfântu Gheorghe într-un spectacol de sine-stătător, pentru că efortul acestor artişti merită cu adevărat răsplătit.

Info

„Othello şi prea iubita lui Desdemona"
Teatrul de Mişcare Studio M din Sfântu Gheorghe
Casa de Cultură a Sindicatelor - Sala Studio „Lajtha Laszlo" 
Scenariul şi regia: Mihai Măniuţiu
Coregrafia: Peter Uray
Scenografia: Adrian Damian
Cu: Andras Gyorgyjakab,  Eniko Gyorgyjakab, Peter David, Attila Nagy, Laszlo Szekrenyes, Emilia Polgar, Laszlo Bajko, Eszter Nagy

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările