Gala vedetelor „VedeTeatru” la ediţia a XII-a

Piesa „Panică”, producţie a Teatrului „Nottara” din Bucureşti, face parte din spectacolele invitate în cadrul Festivalului „VedeTeatru” de la Buzău

Vreme de trei-patru ani, atât cât sala Teatrului „George Ciprian” s-a aflat într-un lung, dar folositor proces de reabilitare, Festivalul VedeTeatru a avut parte de o formă „adaptată” condiţiilor unui spaţiu de rezervă ce i-a fost pus la dispoziţie.

Odată lucrările încheiate, organizatorii, directoarea Teatrului, Gina Chivulescu, dar şi iniţiatoarea şi totodată directoarea artistică a Festivalului, criticul de teatru Marilena Ţepuş, au pus la cale o izbutită revanşă artistică.

De ce folosesc cuvântul „revanşă”? Pentru că, fatalmente, condiţiile specifice „exilului”, au impus spectacolelor invitate „adaptări” care, cel mai adesea s-au decontat şi concretizat în amputări necesare suferite de decor. Drept pentru care ediţia a XII a, desfăşurată la Buzău în perioada 6-12 iunie, una bogată în festivaluri la nivel naţional, a fost plasată sub semnul Scenografului-vedetă. A cărui personalitate creatoare a putut fi urmărită în secţiunea oficială, eu aş zice că, mai degrabă, secţiunea principală a manifestării.

Acesteia i-au conferit consistenţă o seamă de spectacole bucureştene căruia i s-a adăugat unul vâlcean, cu o unică excepţie de calitate, foarte bine alese, cu gândul în primul rând la preferinţele şi la dorinţele publicului plătitor pentru care cred şi voi crede mereu că se fac cu adevărat festivalurile, dar şi criticilor, nu foarte puţini, ce şi-au aflat timp spre a petrece câteva zile în oraşul-gazdă al Festivalului.

Spectacolele invitate în această secţiune au fost Gaiţele de la Teatrul „Odeon” (regia: Alexandru Dabija), o montare ce ţine afişul de mai bine de 13 ani, Vania, şi Sonia şi Maşa şi Spike de la Teatrul Foarte Mic (regia: Horia Suru), reprezentând excepţia mai sus invocată, Tartuffe sau Impostorul, rafinata, esenţializata şi atât de complexa montare de la Metropolis (regia: Victor Ioan Frunză), Panică de la Teatrul „Nottara” (regia: Theodor Cristian Popescu). Am revăzut şi un spectacol din provincie, proaspătul, tinerescul şi inventivul Eşti un animal, Viskowitz de la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea (regia: Tudor Lucanu). Iar cum teatrul e o artă cu oameni şi pentru oameni, pricini trecătoare şi omeneşti au impus înlocuirea rapidă a spectacolului Un pic prea intim, montat la Teatrul „Nottara” de Cristian Juncu cu Artă înscenat de acelaşi regizor la Teatrul „Bulandra”. Scenografii-vedetă care s-au aliat cu regizorii -vedetă deja menţionaţi au fost regretatul Vittorio Holtier (Gaiţele), Maria Miu (Sonia şi Sonia şi Maşa şi Spike), Adriana Grand (Tartuffe), foarte tânărul Cosmin Florea (Panică) şi Irina Moscu (Eşti un animal, Viskowitz!)

Piesa „Artă”, de Cristian Juncu, la Teatrul Bulandra

În vreme ce criticii au putut constata şi comenta apariţia unor mici adaptări impuse scenografiei de schimbarea spaţiului de joc ori subtilităţile regizorale ale fiecărei montări, publicul s-a bucurat îndeosebi de actorii-vedetă cu care Festivalul i-a prilejuit reîntâlnirea. Lista lor e cu adevărat impresionantă, cu atât mai mult cu cât nici la valeur dar nici la vedette n’attend pas le nombre des années.  Câteva nume: Dorina Lazăr, Constantin Cojocaru, Ionel Mihăilescu, Marius Stănescu, Elvira Deatcu, Carmen Tănase, Pavel Bartoş (Odeon), Gheorghe Visu (Teatrul Mic), Adela Mărculescu (Metropolis), Vlad Zamfirescu (Nottara şi Bulandra). Dar şi Mircea Rusu, Constantin Cojocaru şi Adrian Păduraru regăsiţi pe afişul premierei teatrului-gazdă cu Visul unei nopţi de iarnă (regia: Diana Lupescu), altminteri nu tocmai împlinită artistic. Spectacol căruia îi voi rezerva o cronică separată. Acestora li s-au alăturat mai tinerii Ştefan Lupu, Anca Bianca Popescu şi Andreea Grămoşteanu (Vania şi Sonia şi Maşa şi Spike), Sorin Miron, Nicoleta Hâncu, Adrian Nicolae, Irina Bucescu, Andrei Huţuleac (Tartuffe) sau Mădălina Ciotea, Réka Szász, Vlad Bîrzanu, Olimpiu Blaj, Ciprian Nicula, Cătălin Asanache (Eşti un animal, Viskowitz!), dar şi Diana Roman, excelentă în rolul Doruleţ din Visul unei nopţi de iarnă.

„Eşti un animal, Viskowitz!”, la Teatrul Anton Pann

Juriul de specialitate, din care am făcut şi eu parte, a acordat premii ex aequo spectacolelor cu piesele Tartuffe sau Impostorul şi  Artă. Dar şi o diplomă menită să omagieze memoria scenografului Vittorio Holtier, semnatarul decorurilor spectacolului cu piesa Gaiţele.

Trecerea spre cea de-a doua secţiune, şi ea competitivă, Vedeta de mâine, a fost asigurată de minunatul spectacol The History Boys. Poveşti cu parfum de liceu , după piesa lui Alan Bennett, excelent montat la Teatrul Excelsior din Bucureşti de Vlad Cristache. Un spectacol despre adevărul, dar şi falsul conflict între generaţii, despre şcoală şi despre elevi, despre relaţiile dintre dascăli şi învăţăcei, despre delimitările nu întotdeauna chiar atât de ferme precum s-ar crede dintre nou şi vechi ori dintre cultură şi inutilitatea ei practică. Înfăptuire artistică adevărată, cuceritoare şi emoţionantă pe afişul căreia figurează Mihai Dinvale, Radu Iacoban, Daniela Ioniţă-Marcu, Cristian Nicolaie, George Albert Costea, Alexandru Ion, Cezar Grumăzescu, Gabriel Costin, Mihai Conrad Mericoffer, Dan Clucinschi, Alexandru Voicu şi Radu Mateucă.  Actori cărora le transcriu pentru moment cu plăcere numele, cu promisiunea că va urma foarte curând o cronică detaliată. O diplomă de excelenţă le-a recompensat tuturor efortul.

Din păcate, pentru această a doua secţiune, doar prefaţa a fost una cu adevărat notabilă. Aceasta pentru că spectacolele înscrise în concurs, producţii a trei şcoli de teatru diferite -Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi cu o variantă simplificată a piesei Artă, UNATC din Bucureşti cu o neconvingătoare montare a piesei Picnic pe câmpul de luptă şi Facultatea de Teatru „Geo Saizescu” a Universităţii „Hyperion” cu Certificat de om simplu- nu au prea dat satisfacţie. Ba nu a fost bună regia, ba alegerea textelor nu a fost tocmai potrivită, ba jocul actoricesc a fost în suferinţă. Tot atâtea semnale de alarmă pentru profesorii ce i-au pregătit pe cei aflaţi chiar în zilele Festivalului în pragul absolvenţei. Motiv pentru care juriul de specialitate a decis să nu acorde premiul rezervat respectivei secţiuni.

Spectacole de teatru pentru copii, lansări de carte editate de Fundaţia Culturală „Camil Petrescu”, audiţii de teatru radiofonic regizate de Mihai Lungeanu, grupate sub titlul cu rezonanţe suprarealiste Ochiul din ureche, colocvii aplicate au completat afişul manifestării. Una, în ansamblu, fără doar şi poate, reuşită.