„Gaiţele“, între comic şi sentimental

„Gaiţele“, între comic şi sentimental

Florina Cercel şi Ileana Stana Ionescu, în spectacolul „Gaiţele“

Teatrul Metropolis propune o nouă variantă a cunoscutei piese a lui Alexandru Kiriţescu, în regia lui Dan Tudor şi cu o distribuţie de succes.

Ştiri pe aceeaşi temă

Dacă s-ar face un studiu psihologic pe categoriile de public din România acestui moment, probabil că una deloc de neglijat ar fi formată din oameni care vor să vină la teatru exact pentru a găsi pe scenă ceea ce le oferă, la prima vedere, spectacolul „Gaiţele", în regia lui Dan Tudor, cea mai recentă premieră a Teatrului Metropolis.

Piesa lui Alexandru Kiriţescu este un text cu lipici la public, cu replici delicioase, o comedie spumoasă despre românismul de ieri şi de azi. O poveste melodramatică autohtonă, de bună calitate, din care nu lipsesc povestea de dragoste neîmplinită, o sinucidere din amor, dar totul contrabalansat de doza de umor necesară pentru a nu aluneca nicio secundă în sentimentalism ieftin.

Iar dacă pe afiş sunt trecute trei nume precum Florina Cercel, Ileana Stana Ionescu şi Rodica Popescu Bitănescu, mai mult de jumătate din bătălie este câştigată: spectacolul e succes sigur. Şi, cum în teatrul românesc al acestui moment se întâmplă relativ rar ca succesul la public să fie şi succes de critică, regizorii îşi cam asumă din start pe cine anume vor să cucerească. Dan Tudor, declarat, îşi asumă prima direcţie. Face spectacole pentru public... Şi în această categorie se încadrează şi producţia de la Metropolis. Iar drumurile de-abia acum se despart, pentru că în ambele cazuri putem vorbi de calitate sau de lipsa ei.

Cum îi place spectatorului

Cum gustul spectatorului de teatru este în mare parte pervertit, nu e greu să aluneci, cu sau fără voie, în zona facilului care să fie luat drept comedie de bună calitate, mai ales atunci când ai drept scut un text precum „Gaiţele", care vorbeşte de la sine, şi actori-vedetă. Cum cei care vin la teatru la un text clasic din dramaturgia românească se aşteaptă să găsească anumite lucruri pe scenă, orizontul lor de aşteptare nu trebuie înşelat. Aşadar, un decor „adevărat", pe care creaţia Corinei Grămoşteanu nici gând să-l contrazică. Un interior al unui salon, cu candelabre „de cristal", cu obiecte de mobilier tipice, masă somptuoasă, acoperită cu catifea, vitrină cu obiecte de cristal, uşi desenate, ca la teatru...

Nicio surpriză pentru spectatorul care ştie la ce vine şi nu trebuie dezamăgit. Motiv pentru care regizorul nu se va îndepărta nicio clipă de la drumul bine bătătorit al unei montări în care textul şi actorul dictează linia. Greu ai putea să găseşti ceva mai convenţional şi mai aproape de imaginea pe care orice posibil spectator care citeşte piesa lui Kiriţescu şi-ar face-o despre felul cum ar trebui să arate ea pe scenă.

Aşadar, în ritmurile ofertante şi creatoare de atmosferă ale lui Vlaicu Golcea, în scenă intră cele trei actriţe care îşi încep partida de cărţi. Şi de aici totul curge pe pilot automat. Florina Cercel, în rolul Anetei Duduleanu, ştie ce trebuie să facă şi face bine, îşi urmăreşte coerent şi constant ideea asupra personajului şi încearcă de cele mai multe ori o inteligentă armonizare cu celelalte dis­cursuri. Ileana Stana Ionescu şi Rodica Popescu Bitănescu, în schimb, îşi menţin discursul în zona convenţionalului şi, în mare parte, a unei lecturi la prima mână.

Corect pentru succesul la public

Iar în toate scenele care urmează este vizibil cu ochiul liber că firele nevăzute care ar trebui să funcţioneze atunci când pe o scenă sunt în desfăşurare două „tablouri" în „Gaiţele" lipsesc cu desăvârşire, iar comunicarea între personaje - asemenea. Ianache (Pavel Bârsan) nu se zgârceşte deloc la tuşele groase atunci când vine vorba de umor, urmat îndeaproape de Carmen Ionescu. Interpretările lor sunt ca la carte: replică, poză la public, replică, poză la public. Desigur, totul e asumat... Şi situaţia se perpetuează până la sfârşitul reprezentaţiei şi e valabil pentru aproape întreaga distribuţie, în varianta văzută de mine.

Dacă Ilinca Goia (Wanda Serafim) îşi păstrează măsura şi firescul într-un rol care ar putea-o pune şi mai bine în valoare în alt context, în relaţia cu Marius Bodochi (Mircea Aldea) se pierde pe drum mare parte din magnetismul pe care ar trebui să-l aibă o relaţie ca a lor. Marius Bodochi interpretează rolul la acel nivel de convenţie pe care-l livrează tot mai mult producţiile de televiziune, ce transformă emoţia în sentimentalism... Iar Monica Davidescu (Margareta Aldea) îl urmează îndeaproape, jucând cu emfază şi (prea)multă trăire „dramatică" toate crizele de isterie, plus momentul sinuciderii, oscilând în permanenţă şi alunecând între nenumăratele nuanţe ale unui rol complicat.

Spectacolul lui Dan Tudor de la Metropolis are toate datele să fie îndrăgit de public şi scuza supremă în ceea ce priveşte absenţa unei idei reale şi coerente asupra piesei lui Kiriţescu: un astfel de text nu are nevoie de intervenţii regizorale, trebuie doar să fie montat corect...

Info

Teatrul Metropolis:
„Gaiţele"
de Alexandru Kiriţescu
Regia: Dan Tudor
Scenografia: Corina Grămoşteanu
Muzica: Vlaicu Golcea
Cu: Florina Cercel, Ileana Stana Ionescu, Rodica Popescu Bitănescu, Olga Delia Mateescu, Ilinca Goia, Marius Bodochi, Monica Davidescu

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările