Adică el publicul ar avea gusturi joase şi de aici nivelul acelor reprezentaţii. Ca să reabiliteze genul, dar şi publicul, Teatrul Nottara prin noua echipă de conducere s-a gândit să pună la cale acest festival cu  spectacole din repertoriul teatrului, dar şi altele realizate anume  pentru a răspunde temei alese, respectiv criza. Vor participa şi teatre din ţările vecine căci festivalul e internaţional, mai degrabă regional, dar ce e mai important e că el s-a născut pe baze ştiinţifice.

Şi anume pe baza unui sondaj de opinie IMAS, comandat de teatru care le-a spus celor de la Nottara că într-adevăr publicul preferă comedia şi că Nottara e în clasament cel de-al doilea în Bucuresti, după Teatrul National. Dacă s-ar fi citat şi câteva nume de comedii, poate ne-am fi dat seama dacă e vreo contradicţie între ce spuneam mai sus despre gusturile discutabile şi comedia de valoare pe care vrea să o promoveze festivalul.

La modul ideal, comedia de bulevard a mai fost răsfăţată pe bulevardul Magheru când Horia Lovinescu se pricepea atât de bine să îmbine teatrul de idei cu repertoriul la modă pe Champs Elysees, jucând Marcel Mitois, Ugo Betti, Achard sau comediile care au făcut epocă Adio Charly, Lady X. Şi tot atât de adevărat e că pe afiş îi întâlneam pe Stefan Iordache, Liliana Tomescu, Melania Cârje,  care mai jucau şi Shakespeare sau Piranello la acelaşi teatru. Sperăm că o tradiţie ca asta să le dea insomnii  celor de azi de la Nottara şi în intenţiile prezente să primeze textul de calitate, râsul inteligent şi interpretarea scânteietoare. Ideea de a stimula tematic dramaturgii cu acest prilej îmbogâţind şi repertoriul de gen e la fel de pragmatică şi necesară precum cea cu IMAS-sul.

Prima care verifică formula e Lia Bugnar. Ea a livrat deja teatrului un text, o comedie pe tema crizei, intitulată Matrimoniale, aflată în repetiţii în interpretarea actorilor Ada Navrot, Crenguta Hariton, Lucian Ghimisi şi Mihai Marinescu. Regia: Diana Lupescu. Lia scrie lejer. Simpatic. Pentru actor. Pune probleme de viaţă pe un ton amuzat. Nu-i iese tot timpul. Să sperăm că va fi inspirată. Ca în Felii.

Mă întorc la sondajul de opinie pentru a mai remarca un fapt. Procentele în care e frecventat teatrul, de pildă, modice, dar nu neglijabile, întăresc ideea că teatrul nu e totuşi o artă chiar atât de populară. Nu e ca filmul. E de presupus deci că aşteptarea publicului fidel şi nu a celui întâmplător e în cunoştinţă de cauză, şi aici trebuie să ne uităm. Publicul de teatru, aşadar, trebuie întrebat în sondaje, ţintit, iar teatrul privit cu specificul lui, nu printre alte activităţi de timp liber.

Vom înţelege astfel de ce pe lângă bine dispunere şi seninătatea trăirilor, teatrul trebuie să producă şi cultură. Nu e nicio contradicţie aici cu genul anvisajat. Comedia. Dincontră. Fiindcă la urma urmelor comedia se scrie şi se joacă cel mai greu. Iar genul bulevardier cu subspeciile sale, vodevilul, muzicalul, comedia lirică etc…e comparat, în formele lui performante, cu o şampanie renumită.