Fără relevanţă

Conferinţa, discursul respectă în suficient de multe privinţe o seamă dintre principalele reguli specifice teatrului.

Conferenţiarul face obligatoriu apel la teatralitate, la subtilităţile de voce, de mimică şi de gest, joacă pauzele, mimează autenticitatea şi spontaneitatea, recurge la strategii retorice cu evidente funcţii persuasive. Încearcă, este aproape obligat să vorbească în asemenea chip încât să păstreze şi să amplifice gradul de implicare al celor aflaţi în public. În multe privinţe, seamănă cu un actor pe scenă.

Iar dacă e adevărat că arta discursului ca şi aceea a conferinţei sunt în mare măsură îndatorate teatrului, la fel de exact este şi că teatrului i-a făcut adesea plăcere, dar i-a fost şi profitabil să transfere către sine câte ceva din specificul conferinţei şi al discursului. Să ne gândim doar la celebrul discurs din Iulius Cezar.

Nu trebuie aşadar să ne mire că regizoarea Mariana Cămărăşan şi actriţa Adina Suciu şi-au reunit forţele şi s-au străduit să adapteze rigorilor scenei fragmente din eseul Virginiei Woolf, O cameră doar a ei, publicat în anul 1928. Eseu a cărui materie primă se regăseşte în două conferinţe susţinute de celebra scriitoare la Newnham College şi la Girton College, primele instituţii de învăţământ superior aflate în structura Universităţii Cambridge care au permis accesul femeilor. Decizia a fost influenţată, fără doar şi poate, de avântul luat de feminism şi de militantele din domeniu ce caracterizează la ora aceasta, justificat sau nu, societatea românească. Conjuncţia teatrului cu timpul şi societatea fiind dincolo de orice tăgadă, nimic de amendat în opţiunea Marianei Cămărăşan şi în aceea a Adinei Suciu. Concretizată sub egida programului Blind Date de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. Cu condiţia ca ceea ce vedem pe scenă sau, mă rog, în spaţiul de joc să fie esteticeşte valabil. Şi aceasta fiindcă sentimentele frumoase nu ajung să facă nici o literatură, nici un adevărat spectacol de teatru.

În sala Studio, redenumită Sala „Corneliu Dan Borcea” a Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ ni se arată un performance sau, mă rog, un one woman show cu un text cam fără coerenţă, jucat cu un minus evident de autentică emoţie. Înghesuit, zbătut între scaune, obiecte de decor, recuzită, cărţi, birouri, secrétaire-uri şi pălării. Cu ajutorul acestora din urmă, actriţa Adina Suciu dorind să sugereze că asistăm la o înlănţuire succesivă de momente “rupte din realitate”. Menite să ne arate cât îi era de greu, dar şi cât de greu continuă să îi fie unei femei să devină scriitoare. Prejudecăţilor de tot felul, opreliştilor ce derivă din cecitatea intelectuală a lumii, nu numai din aceea a bărbaţilor, li se adaugă motive financiare şi... de spaţiu.

Mariana Cămărăşan şi Adina Suciu au chemat în ajutor vocile câtorva dintre cei mai cunoscuţi actori ai Teatrului, aşa cum sunt Victor Giurescu, Daniel Beşleagă, Loredana Grigoriu, Ecaterina Hâţu, Lucreţia Mandric şi o extrem de bogată şi universală ilustraţie muzicală. Inclusiv unul dintre cele mai cunoscute fragmente din Rapsodia Română în la major a lui Enescu.

Chiar şi astfel, rezultatul rămâne însă unul minor. Fără relevanţă.

FOTO Andrei Ceobanu

Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ - O CAMERĂ DOAR A TA - după Virginia Woolf; Traducerea : Anca Dumitrescu şi Elena Marcu; Adaptare text: Mariana Cămărăşan şi Adina Suciu; Un spectacol de Mariana Cămărăşan; Pregătire canto: Gabriela Pipelea; Cu: Adina Suciu; Voci: Victor Giurescu, Daniel Beşleagă, Loredana Grigoriu, Ecaterina Hâţu, Lucreţia Mandric; Data reprezentaţiei: 30 martie 2019