Compatrioata noastră are meritul de a fi propus, la rândul ei, o seamă de utile  extensii, dar şi modalităţi concrete de particularizare la realitatea românească a temei, punând-o astfel în conjuncţie cu alte câteva probleme extrem-actuale ale lumii româneşti: aceea a extincţiei clasei sociale ţărăneşti şi aceea a pământului recuperat, înstrăinat, expropriat. Cea de-a doua temă ataşată de Gianina Cărbunariu în textul său temei fundamentale îi permite autoarei încă un pas în plus: acela de a aduce pe scenă probleme fierbinţi precum cele de la Roşia Montană sau Pungeşti. Discutându-le, teatralizându-le, Gianina Cărbunariu îşi continuă, chiar dacă la modul nedeclarat, investigaţiile dramaturgico-scenice din mai vechiul proiect colectiv Roşia Montană pe linie fizică şi pe linie politică, înfăptuit cu ani în urmă la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj în colaborare cu Andreea Vălean, Peca Ştefan şi Radu Apostol. Aceeaşi temă ataşată reprezintă un prilej pentru Gianina Cărbunariu de a se ocupa de lumea satului românesc de azi. Ceea ce îi asigură şi textului, şi spectacolului său încă un carat de originalitate.Aceasta fiindcă, dacă lăsăm de-o parte trilogia lui Szekely Csaba (Flori de mină, Beznă de mină şi Apă de mină) din care doar primele două părţi au ajuns, după ştiinţa mea, să fie montate în România graţie trupei de limbă maghiară a Teatrului Naţional din Târgu Mureş şi Castingul dracului, înscenat de Radu Afrim la acelaşi Teatru, „viaţa satului” contemporan nu s-a dovedit din cale afară de preocupantă pentru teatrul românesc contemporan.

For sale este o piesă în cinci părţi. Care dobândesc în spectacol coerenţă şi vivacitate nu doar graţie unei interpretări actoriceşti foarte bune (Alina Berzunţeanu, Antoaneta Zaharia, Marius Damian, Gabriel Pintilei, Alex Potocean, Gabriel Răuţă, Mihai Smarandache), nu numai mulţumită muzicii de scenă compusă ca şi în alte dăţi de Bobo Burlăcianu, ci şi scenografiei semnată de Andu Dumitrescu care, la rându-i, susţine şi garantează dinamica spectacolului. E vorba despre o scenografie compusă din foarte puţine elemente cel principal fiind o serie de zişi „baloţi”. Pe care spectatorii sunt solicitaţi să îi mute şi rearanjeze pentru a putea vedea ceea ce se întâmplă pe culoar, pe dreapta, pe stânga sau pe extremităţile spaţiului de joc. Totul completat cu secvenţe video de comentariu implicit şi un light design edificator purtând aceeaşi semnătură, dar şi cu mişcarea scenică datorată lui Florin Fieroiu.

În prima secvenţă îi vedem pe protagonişti în calitate de antreprenori străini, îmbrăcaţi office, folosind felurite tehnici de persuasiune menite să îi determine pe proprietarii de pământ să îşi vândă averea funciară recent redobândită. În a doua, ne întâlnim cu un sat românesc în agonie, cu ţărani vârstnici şi decrepiţi, confruntaţi şi demoralizaţi cu şi de o inutilitate ce le-a fost indusă artificial. În partea a treia, cea mai apropiată de scopul şi caracteristicile proiectului internaţional, se recurge la formula teatrului în teatru, doi dintre actori (Mihai Smarandache- excelent şi Marius Damian) interpretând un monolog „venit” din Germania şi jucat mai întâi în pretinsa versiune iniţială, mai apoi în „traducere” românească. Partea a patra e cea mai conectată actualităţii, fiind concentrată asupra surprinderii abuzurilor de tot felul ce însoţesc afacerea evident necurată, cu multe necunoscute a exploatării gazelor de şist de la Pungeşti. Aici, doi ţărani (Antoaneta Zaharia şi Gabriel Pintilei) încearcă să se opună simplilor angajaţi români ai unei necunoscute firme din străinătate ce pur şi simplu le dinamitează pământul (Alina Berzunţeanu, Gabriel Răuţă, Marius Damian) şi inacţiunii interesate a autorităţii locale (Alex Potocean şi Mihai Samarandache). În fine, a cincea secvenţă e un fals dialog între un fiu silit să fugă (Alex Potocean) şi mama lui (Alina Berzunţeanu). Avem de-a face în fond cu o rescriere declarată a unui fragment din romanul Fructele mâniei de John Steinbeck. Interesant e că în toate cele cinci secvenţe actorii nu instituie nici un fel de comunicare, nici cea mai mică încercare de dialog între ei. Fiecare interpret i se adresează câte unui spectator ales la întâmplare, acesta îi devine adevăratul partener de joc. Pentru câteva clipe, fireşte. Însă în chiar momentul în care tu, spectator, tu, partener tranzitoriu şi din întâmplare simţi nevoia să formulezi un răspuns întrebării ce tocmai ţi-a fost adresată, replica vine pe neaşteptate. De la cineva, de la un alt actor, cu care cel ce ţi s-a adresat nu a stabilit până atunci nici o relaţie.

Propune spectacolul Gianinei Cărbunariu o soluţie ghemului încurcat de probleme pe care ăl expune? Fără doar şi poate că da. Soluţia e aceea a luptei. A acţiunii. Nici nu putea fi altfel. Nu doar pentru că realitatea le impune, ci şi pentru că – ne place sau nu- genul acesta de teatru e, până la urmă, o formă modernă, poate chiar şi ceva mai subtilă de agitprop. Cu toate caracteristicile şi limitările specifice conceptului.

Teatrul ODEON din Bucureşti- FOR SALE de Gianina Cărbunariu;

Regia: Gianina Cărbunariu;

Scenografia, video, light-design: Andu Dumitrescu;

Mişcarea scenică: Florin Fieroiu; Muzica: Bobo Burlăcianu;

Cu: Alina Berzunţeanu, Antoaneta Zaharia, Marius Damian, Gabriel Pintilei, Alexandru Potocean, Gabriel Răuţă, Mihai Smarandache;

Data reprezentaţiei: 27 octombrie 2014