Evanghelia lui Pippo Delbono. „Nu vreau să-mi pierd visurile“

Regizorul Pippo Delbono, care a obţinut Premiul Europa pentru Noi Realităţi Teatrale, îşi transpune în spectacolele sale suferinţa după îmbolnăvirea cu HIV sau după moartea unui partener. Artistul a revenit la Sibiu, în Festivalul de Teatru, cu spectacolul "Evanghelie", reprezentat duminică seară. Luni, a avut şi o conferinţă moderată de teatrologul George Banu.

Teatrul lui Pippo Delbono (58 de ani) îşi trage energia vitală din experienţele pe care le-a avut cu Odin Teatret şi Pina Bausch, şi din studiul disciplinelor orientale. Dar avantajul său constă în evitarea regulilor şi metodelor pentru a insufla un nou nivel de sinceritate − cel al sentimentelor.

Pippo Delbono a experimentat pe scenă timp de mulţi ani, explorând solul fertil dintre spaţiul public şi privat, dintre autobiografie şi istorie. În ultimii ani, experimentele sale s-au dezvoltat într-o formă deosebită de spectacol muzical: o investigaţie în materie de voce şi cuvinte. Angajamentul deja revelat în filmele sale („Amore Carne”, „Sangue”, „Vangelo”) se regăseşte şi în cele mai recente producţii ale sale, „Dopo la Battaglia”, „Orchidee” şi „Vangelo”, care sunt puternic influenţate de explorarea sa în domeniul teatrului, dansului, muzicii şi cinematografiei.

Mai mult decât o trupă de teatru, Compania lui Pippo Delbono – înfiinţată în 1987 - este o comunitate călătoare care a creat un nou limbaj pentru scenă şi viaţa de zi cu zi sau, mai degrabă, pentru acea legătură inextricabilă dintre artă şi viaţă, pe care doar câţiva îndrăznesc să o abordeze. Acest grup de artişti, care îl include pe însuşi Delbono, e făcut din oameni care, în primul rând, sunt de natură similară, de o precaritate continuă în care singurătatea şi izolarea predomină, şi care au gravitat înspre teatru datorită scopului său important de împărtăşire.

Pippo Delbono face experimente teatrale de mult timp, explorând solul fertil dintre sfera publică şi cea privată, dintre autobiografie şi istorie, modelând opere care sunt recunoscute pe scena internaţională prin originalitatea lor. „Evanghelie” reprezintă un pas înainte pe această cale. De-a lungul ultimilor ani, experimentele sale au luat o formă neobişnuită de spectacol muzical: o cercetare a vocii şi a cuvintelor, în cadrul căreia Delbono a întâlnit muzicieni precum Enzo Avitabile, Alexander Bălănescu, Petra Magoni, Antoine Bataille. „Evanghelie” este o compoziţie corală, concepută iniţial ca operă contemporană: a prins contur în Zagreb, interpretată de orchestră, cor, dansatori şi actori ai Croatian National Theatre, alături de compania teatrală care lucrează cu Pippo Delbono de mulţi ani. Spectacolul „Evanghelie” este ghidat de atmosfera creată de muzica lui Enzo Avitabile. Este plin de nuanţe poetice, dar este şi marcant prin dezvăluirea amintirilor artiştilor croaţi, martori la evenimentele traumatice ale unui război rece care le-a remodelat istoria, locurile şi graniţele ţării lor natale. Aceste graniţe au fost zguduite chiar şi pe parcursul realizării spectacolului, de sosirea a zece mii de bărbaţi, femei şi copii, în căutarea disperată a unui Pământ al Făgăduinţei.

Evanghelie

(Vangelo)

Un spectacol de: Pippo Delbono

Filmare şi imagini: Pippo Delbono

Cu participarea - în filmări - Adăpostului pentru Refugiaţi PIAM, din Asti (Italia)

Soundtrack digital original adaptat pentru orchestră şi cor polifonic: Enzo Avitabile

Scenografie: Claude Santerre

Costume: Antonella Cannarozzi

Light Design: Fabio Sajiz

Regie tehnică: Fabio Sajiz

Lumini şi video: Orlando Bolognesi

Sunet: Pietro Tirella

Tehnician principal: Gianluca Bolla

Tehnician scenă: Enrico Zucchelli

Costume istorice: Elena Giampaoli

Administraţie: Silvia Cassanelli, Alessandra Vinanti

Birou de presă: Silvia Pacciarini

Traducere în engleză: Stefano Guizzi

Ateliere de scenografie şi costume: Hrvatsko Narodno Kazaliste - Zagreb (Croaţia) 

Mulţumiri speciale: Fabrice Aragno, Antoine Bataille, Francesca Catricalà, Teatro Nuovo di Mirandola

Cu: Gianluca Ballarè, Bobò, Margherita Clemente, Pippo Delbono, Ilaria Distante, Simone Goggiano, Mario Intruglio, Nelson Lariccia, Gianni Parenti, Alma Prica, Pepe Robledo, Grazia Spinella, Nina Violić, Safi Zakria, Mirta Zečević