Să mori, să dormi; să dormi poate visând, aici stă totul, oh! Cine ar mai putea răbda dispreţul acestor vremi şi obida asupririi, jignirea adusă numelui de om, durerea dragostei neîmpărtăşite, trufia dregătorilor, dreptatea zăbavnică, bătaia din picior pe care vrednicia răbdătoare o tot îndură de la cei nedestoinici. 

Cine ar sta să-şi ducă povara vieţii în geamăt şi sudori, de n-ar fi spaimă de ceva de-apoi, de ţărmul nesfârşit, de unde nimeni n-a mai venit? Şi care ne îngrozeşte, făcându-ne mai lesne să îndurăm urgiile de aici decât să tindem spre altele pe care nu le ştim." (William Shakespeare)
 
Şerban s-a stins şi el, umilitor de nedrept, iar noi cei vii încă nu l-am putut ajuta în niciun fel. Nimeni nu ar trebui să sufere atât...o asemenea suferinţa îl spală pe om de toate păcatele sale. 
 
Îmi voi aminti de el  ca de un actor minunat, puternic, îndrăgostit de profesie şi de viaţă până la disperare. Era prea orgolios ca să lase pe cineva să-l depăşească în vreun fel şi lupta mereu pentru locul întâi. Eroii  interpretaţi de Şerban aveau flăcări în priviri. 
 
Să ne amintim de Şerban Ionescu, CE A FOST EL, ÎN ADEVĂR: Un mare artist care ne-a lăsat  roluri memorabile  şi amintirea unui exemplu de demnitate umană în felul în care şi-a dus crucea până la sfârşit!  
 
Steaua lui va continua să strălucească în conştiinţă şi în sufletul meu. 
 
Dumnezeu să-l odihnească!