Echilibre fragile

Sfârşitul anilor ’60-70 ai secolului al XX lea. Anii revoluţiilor de toate felurile, anii militanţilor în favoarea non-violenţei, ai generaţiei „flower power”, anii pantalonilor trapez şi ai gulerelor mari, răsfrânte.

Anii în care în Franţa se auzea sloganul „e interzis să interzici” care, într-un fel sau altul, se propagase şi în celelalte ţări occidentale. Desigur, şi în Danemarca. Anii revoluţiei sexuale, cu toate binefacerile şi toate pagubele aduse de aceasta.

Dacă în ţările comuniste,  traiul „ în sau la comun”, inventat de comuniştii sovietici (aşa -numita komunalka), exportat îndată după 1945 în ţările satelite, era perceput drept un chin, o formă de supravieţuire, o modalitate graţie căreia Sistemul înţelegea să îşi exercite autoritatea şi supravegherea asupra supuşilor, în Occident acesta devenea o modă. Se desfiinţau astfel ierarhiile, se aboleau distanţele dintre proprietari şi cei care nu aveau nimic, nimeni nu mai era şef, domnea un fel de egalitarism acceptat de toţi cei ce participau la ceea ce, astăzi, pare un experiment. Sau un eşec mai mult decât previzibil.

În vremurile şi în atmosfera aceasta se petrece acţiunea piesei La comun, scrisă în anul 2016 de cuplul, mă rog, „binomul” Thomas Vintenberg şi Mogens Rukov. Cunoscuţi în România drept scenarişti ai lui Lars von Trier, dar şi în calitate de autori ai piesei Aniversarea (Festen), jucată la Teatrul „Nottara” şi la Teatrul Maghiar de Stat din  Cluj-Napoca.

Cu punerea în scenă a acestei piese revine la Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely’’ din Timişoara, loc în care în urmă cu vreo patru ani a înregistrat un frumos succes, graţie montării piesei Incendii, regizorul Radu-Alexandru Nica.

Piesa, ca şi spectacolul, începe cu o sosire, aceea a cuplului Erik (Bándi András Zsolt) şi Anna ( Éder Enikö) şi a fiicei lor, Freja (Szabó Abigél) care au moştenit casa în care se întâmplă totul şi se încheie cu plecarea Annei. Din tot felul de motive, în primul rând spre a fi trendy, cuplul hotărăşte să primească în chirie, adică la comun, tot felul de personaje, unul mai bizar ca celălalt,  ale căror moduri de viaţă corespund aspiraţiilor de egalitate şi independenţă, de ignorare a tuturor regulilor,  descrise la începutul acestor însemnări. Radu-Alexandru Nica împreună cu actorii Aszalos Géza (Virgil), Borbély  B. Emilia (Ditte), Tar Mónika (Mona), Molnár Bence (Steffen) au meritul de a fi identificat felurite mijloace de particularizare a personajelor. Mai pregnant se individualizează, totuşi, “incendiatorul” Ole (Kocsárdi Levente), care are sarcina de a organiza şedinţe în care colocatarii să îşi exprime sincer, în cel mai democratic şi mai ne-ierarhic mod cu putinţă eventualele nemulţumiri. Şi de a le consemna rezultatele. Are mereu în mână un carneţel în care notează totul, asemenea lui Trigorin, din Pescăruşul lui Cehov. 

Echilibrul se dovedeşte fragil din clipa în care Erik îşi găseşte o amantă tânără, pe Emma (Szilasi Eszter Júlia). Certurile dintre cele două rivale, crizele adolescentine dublate de cele generate de situaţia tensionată din familie au efecte grave asupra Frejei. Se impun decizii extreme. Care arată cât de debile sunt, la urma urmei, principiile pe care se bazează respectivul trai în comun.

Spectacolul este unul bun, cu evoluţii actoriceşti meritorii, lipsite de stridenţe. Cât de uşor ar fi fost să se cadă în caricatură! Respectiva cădere este evitată datorită eforturilor comune ale regizorului şi actorilor. În gramatica montării există scene care atrag atenţia. La loc de frunte se află cea a sărbătoririi Crăciunului. 

Scenografa Ioana Popescu a identificat soluţii spre a marca în felul propriu condiţiile în care se petrece totul.

Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely” din Timişoara - LA COMUN de Thomas Vinterberg şi Mogens Rukov; Traducerea: Boronkay Soma; Regia: Radu-Alexandru Nica; Scenografia: Ioana Popescu; Asistent de regie: Tokai Andrea; Cu: Bándi András Zsolt (Erik), Éder Enikö (Anna), Szilasi Eszter Júlia (Emma), Szabó Abigél (Freja), Kocsárdi Levente (Ole), Aszalos Géza (Virgil), Borbély  B. Emilia (Ditte), Tar Mónika (Mona), Molnár Bence (Steffen); Data reprezentaţiei: 31 ianuarie 2019