Drama „Bătrânul şi eutanasierul“, o nouă reprezentaţie pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova, în 29 februarie 2020

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ionel Buse

Autorul Ionel Buşe, filosof al imaginarului şi profesor universitar, este laureat al Marelui Premiu al Concursului internaţional de Dramaturgie – Drama, Craiova, 2015-2016 cu piesa Bătrânul şi eutanasierul. El pune, astfel, câteva cărămizi la temelia teatrului contemporan de idei

Din 2018, publicul craiovean poate urmări pe scena Naţionalului din Bănie această dramă care, conform autorului tratează o problemă a lumii contemporane, moartea asistată, la care se adaugă teme complementare ce privesc problema alterităţii. Ea are un substrat filosofic prin întrebările pe care le ridică despre timp şi moarte. Timpul este privit ca pe-o inevitabilă cursă către degradare. La capătul vieţii, Bătrânul vrea să curme această cursă prin stăpânirea conştientă a morţii. Actul morţii devine, astfel, unul iniţiatic şi trimite la ideea necesităţii regenerării timpului, vieţii şi creaţiei”.

Criticii Marius Dobrin, Liliana Danciu, Catarina SantAnna, Ion Munteanu, Horia Dulvac, Florea Miu, completează tabloul celor care au analizat piesa dramaturgului Ionel Buşe. Îndrăznesc prin rândurile de faţă, să aduc şi eu o modestă contribuţie a acestui tablou, ca unul care cunosc contribuţiile profesorului Ionel Buşe la studiul filosofiei imaginarului, hermeneuticii alterităţii şi altor discipline filosofice. Cunoscut pe plan internaţional, Ionel Buşe a obţinut un al doilea doctorat sub conducerea uneia din legendele în viaţă ale cercetării filosofice mondiale, Jean-Jacques Wunenburger, după primul doctorat obţinut în România.

Piesa atrage atenţia ca manieră de abordare. Nu voi insista asupra personajelor şi intrigii, fiindcă aş strica surpriza celor care, poate, vor să descopere piesa, citind-o în volumul cu acelaşi nume (Editura Eikon, Bucureşti, 2018) sau urmărind-o din sala de spectacole a teatrului.

Salvador Dali

Pot spune că, după ce am citit piesa, am observat că dramaturgul creează o operă de artă prin „filosofia imaginarului”. Am redescoperit Procesul lui Socrate, transpus în realitatea secolului XX, prin mesaj, abordare şi asemănări, am redescoperit Dialogul Phaidon, am revăzut dintr-o altă perspectivă principiul „liberului arbitru”. Mi-am amintit de Bătrânul şi Marea, creaţia lui Ernest Hemingway şi de Iona, piesa lui Marin Sorescu. Bătrânul şi eutansaierul aduce în discuţie tema celui care doreşte să renunţe la viaţă după o îndelungată suferinţă. Celelalte personaje devin purtătoare ale unor idei, reprimându-şi amprenta personală, amintind de Jocul ielelor, de Camil Petrescu tradusă prin Jocul ideilor, sau de Lumea Ideilor, Mitul Peşterii lui Platon.

Dialogul personajelor este alteritatea conflictului de idei: maturitatea se confruntă cu tinereţea, noul se confruntă cu tradiţia, religia cu erosul şi justiţia, iar „Bătrânul”, din dominat de Moarte, vrea să moară, dominându-şi propriul sfârşit. În final, El îşi arată adevărata personalitate (veţi vedea cine este), iar „ceasul spart” este expresia peste ani a Timpului lui Salvador Dali (foto dreapta sus), pictorul genial care spunea: „Într-o zi, vom recunoaşte oficial că, ceea ce denumim realitate, este o şi mai mare iluzie decât tărâmul viselor”.

„Bătrânul” vrea să arate că lumea se poate schimba, ca într-un ritual al morţii şi reînvierii într-o lume regenerată, dacă fiecare vrea schimbarea, altfel, ne întoarcem la ceea ce spunea Voltaire: „Politica este modul prin care cei fără principii îi conduc pe cei fără memorie”.

Cine doreşte să vadă piesa, Bătrânul şi eutanasierul, de Ionel Buşe, o poate face sâmbătă, 29 februarie 2020, la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, două spectacole: 17.30 şi 19.00.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite