Alături de alte câteva dintre scrierile sale, Biedermann şi incendiatorii (premiera - 28 martie 1958) ilustrează apetenţa nutrită de scriitorul elveţian de expresie germană pentru absurdul aflat în anii 50 ai secolului trecut la apogeu. Continuitatea preocupărilor în domeniul esteticii absurdului reprezentând unul dintre motivele ce l-au determinat pe Martin Esslin să-l includă pe Max Frisch în celebra lui carte dedicată  acestui gen de teatru. (cf. Teatrului absurdului, Editura UNITEXT, Bucureşti, 2009). De altminteri, întreg capitolul dedicat lui Max Frisch e centrat pe analiza piesei respective.

Tradusă în româneşte de Paul B. Marian şi Suzi Hirsch , scrierea lui Max Frisch a fost reprezentată relativ frecvent şi cu destul succes şi pe scenele din România. Este posibil ca cel mai semnificativ spectacol prilejuit de ea să fi fost cel din anul 1964, atunci când a fost montată la Teatrul L.S. Bulandra de Lucian Pintilie, rolul principal masculin fiind deţinut de inegalabilul  Octavian Cotescu. Cronicarii vremii (cf. Ana Maria Narti în revista Teatrul nr. 7/1964) şi-au exprimat atunci- cred că pe bună dreptate- nedumerirea în legătură cu decizia ca piesa lui Max Frisch să fie reprezentată ca parte a unui spectacol-coupé din care a mai făcut parte scrierea lui William Saroyan Inima mea e pe înălţimi.

FOTO Mihaela Marin

Din sus-menţionată cronică sunt tentat să înţeleg că epilogul care se consumă în Iad ar fi fost omis cu acea ocazie. Poate şi din cauza faptului că în contextul anilor 60, ani ai unei prudente liberalizări, el era deopotrivă şi convenabil, şi inconvenabil ideologic. Dl. Biedermann era pedepsit fiindcă îşi concediase abuziv angajatul datorită muncii căruia a devenit milionar, ceea ce era cum nu se poate mai convenabil ideologic, numai că nici Iadul, nici Raiul, nici Diavolul, nici Belzebut, nici bunul Dumnezeu nu erau tocmai pe gustul autorităţilor politice şi culturale ale vremii. Unde mai pui că Max Frisch vorbea despre primejdiile reprezentate de o epocă defectivă complet de metafizică.

În excelentul spectacol montat de Tompa Gábor la Teatrul German de Stat din Timişoara nu este uitat nimic. Spectacolul e minuţios gândit, paginat scenic exemplar, aspectele vizuale sunt desăvârşite, tempo-ritmul e sans défaut.

Totul începe în cel mai realist chip, într-un interior tipic burghez ce nu poate să nu te ducă cu gândul la universul spaţial din Cântăreaţa cheală şi se încheie grotesc, exploziv, puternic colorat, demonic. Ca un fel de messe noire. Ca o sarabandă dezlănţuită. Spectacolul fiind gândit asemenea unui avertisment în privinţa viitorului unei omeniri indiferente, nepăsătoare, deloc dispusă să vadă ce se află dincolo de organisme şi concepte. Şi pentru că teatrul este oglinda lumii, aşa cum o ştim de mai bine de 400 de ani de la marele Shakespeare, nu trebuie să ne mire nicidecum că regizorul, în deplin acord cu scenograful Helmut Stürmer, a avut ideea ca totul să se petreacă într-un teatru, casa d-lui Biedermaier amintind de clădirile destinate acestui scop în vremea spiritului tutelar al literaturii dramatice universale. Costumele voit amestecate, eu le-aş numi atipic realiste, şi sobre, şi viu colorate ale Carmencitei Brojboiu, corurile bazate pe muzica originală anume compusă de Vasile Şirli, coruri cântate fără cusur de Pompieri (Dana Borteanu, Isa Berger, Isolde Cobeţ,  Tatiana Sessler-Taomi, Silvia Tőrők, Oana Vidoni, Anne -Marie Waldek), acestora alăturându-li-se în ultima parte şi în epilog interpreţii personajelor definite nominal (Biedermann, Babette, Anna, Schmitz, Eisenring, Văduva Knechtling) sau generic (Un poliţist, Un doctor în filosofie), mişcarea scenică (Florin Fieroiu), secvenţele video şi priza directă imaginate de Ovidiu Zimcea, măştile create de Ilona Varga -Jarỏ constituie un tot dinamic şi fluid, prezentat scenic la modul impecabil.

FOTO Mihaela Marin

Semnează creaţii actoriceşti de primă mână Franz Kattesch, interpretul exact şi nuanţat al Domnului Biedermann, Enikő Blenessy (Bebette), Ioana Iacob (Anna), Radu Vulpe (Schmitz şi Belzebut), Rareş Hontzu, din nou cu totul remarcabil (Eisenring şi Un personaj), Ida Jarcsek Gaza (Un doctor în filosofie) Konstantin Keidel (Un poliţist) Olga Tőrők (Văduva Knechtling).

Teatrul German de Stat din Timişoara- BIEDERMANN ŞI INCENDIATORII de Max Frisch- Regia -Tompa Gábor- Decoruri şi light design- Helmut Stürmer – Costume -Carmencita Brojboiu- Muzica originală -Vasile Şirli-  Video- Ovidiu Zimcea- Măştile-Ilona Varga-Jaro- Cu- Franz Kattesch, Enikő Blenessi, Ioana Iacob, Radu Vulpe, Rareş Hontzu, Konstantin Keidel, Ida-Jarcsek Gaza, Olga Tőrők, Dana Borteanu, Isa Berger, Isolde Cobeţ, Tatiana Sessler-Toami, Silvia Tőrők, Oana Vidoni, Anna Maria Waldek- Data reprezentaţie i- 17 septembrie 2016