Desuetudine regală

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Lari Giorgescu FOTO Eduard Enea/ Adevărul
Lari Giorgescu FOTO Eduard Enea/ Adevărul

Îmi place desuetudinea regală a lordului Gigi Căciuleanu (cu jobenul cârpit presărat cu pepite din regeşti coroane).

Mă impresionează şi mă tulbură metafizica artistului pentru care gândacul e o notă căzută de pe portativ, mingea e lumea ta Doamne, turnul din Pisa drept şi mândru.....şi mă trimite la poezie. Oho! Ca să poţi înţelege frumuseţea şi să simţi cu sufletul condiţia de neînţeles a geniului Mozart, simbol al tuturor geniilor, ai nevoie de poezie.

Eine Kleine Nachtmusik e o metaforă cum ne explică autorul, despre singurătatea creatorului de cursă lungă ,care-l are ca model pe Mozart. Prin Mozart, nostalgic artistul vorbeşte despre el. Iar Lari Giorgescu îi întrupează visele tinereşti renăscute.

Gigi Căciuleanu nu e doar coregraf. Scrie şi vorbeşte la fel de frumos. Gândeşte înalt. Şi e de o seninătate dezarmantă chiar când e cuprins de melancolie. Pe scurt, e cuceritor!

În spectacolul acesta născut din multă dragoste ( se vede şi se simte asta) artistul- coregraf e plenar şi mai bogat în mijloace ca oricând.

Poate că dacă am fi avut posibilitatea să -i vedem pe scenă şi desenele cu care şi-a ilustrat cartea de versuri Miroirs şi caietul-program am fi înţeles dintr-o privire că pentru artist desenul corpului are corespondenţe pe hârtie şi în vorbe. Acum că i s-a alăturat întru trăire comună şi Lari Giorgescu, un actor special care transmite o bucurie rară a dăruirii emoţiei, putem spune că misiunea e îndeplinită. O misiune sfântă cu adevărat demiurgică.

Dar cum e această nouă realitate sensibilă creată prin asumarea acestei grele condiţii aici în acest spectacol ? E cu perucă precum aceea zulufată a micului şi chinuitului Mozart? E cu joben ca aceea a lui James Dean, pe care-l admiră Căciuleanu? Sau e în blugi luând înfăţisarea unui tânăr actor din zilele noastre care află mai devreme decât alţii ce grea e Golgota creaţiei?

Din toate aceste experienţe cu care Gigi Căciuleanu şi odată cu el Lari Giorgescu, interpret de excepţie al acestui one man show s-a născut mica bijuterie teatral- coregrafică ce poartă numele celebrei partituri mozartiene. Eine Kleine Nachtmusik... e de fapt Eine grosse...fiindcă ştie să prindă şi surprindă în gesturi mici , sensurile mari şi măreţe ale luptei cu forţa destinului.

Oglinda din fundal cu care vorbeşte şi se ceartă actorul e luată de martor. Drumul descris de faldurile roşii ale unor metrii de mătase, piramida din care iese şi în care reintră, cubul constrângerilor , ar putea părea simboluri banale dacă n-ar dobândi prin dialogul tensionat între muzică şi cuvânt puteri magice.

Ce geometrie reglementează oare tremurul imaginii de dincolo de oglindă ? se întreabă Căciuleanu- poetul. Mozart a răspuns compunând Don Giovanni , şi Nunta lui Figaro ( prea multe note, zice Prinţul. Niciuna în plus, zice Bufonul )

În spectacol e inserată şi o mică scenă Commedia dell,arte găsită se spune în manuscrisele lui Mozart ( Arlechino), acel Mozart care între drama giocoso şi Lacrimosa a făcut să încapă toată comedia umană. Trimiterile culturale de acest fel sunt multiple şi Lari Giorgescu nu pierde ocazia să ne arate disponibilitatea sa ludică. Ne face mereu cu ochiul, când jucăuş, când melancolic. Are stilul cultivat pe care l-a dobândit lucrând cu maestrul său care l-a învăţat eleganţa gesturilor, subtilitatea, mişcarea aerului care-l învăluie când lunecă suplu unduindu-şi corpul sau cade pe gânduri regăsindu-şi materialitatea. E numai lumină. Şi zâmbet. Chipul său e o revărsare de bucurie semn că dansul acesta îi aparţine şi lui, actorului, pe ale cărui calităţi s-a mizat. Şi mai ales lui visătorul, care tocmai a realizat un spectacol intitulat Visul poetului pe versurile lui Emil Botta şi în coregrafia celebrei Miriam Răducanu, la acelaşi Unteatru. O antecameră regală la acest nou vis dedicat de Căciuleanu lui Mozart. Dansul lui Lari e ca o transă presărată cu mici, dulci treziri precum alegoria pantofilor coloraţi chemaţi să vorbească despre pornirile senzuale ale acelora care şi-au lăsat asemeni Cenuşăreasei aici condurii. ( Ah femeile! Mironosiţe, doamne, fetişcane...) Personajul- miracol, invizibil care animă întregul eşafodaj de gânduri şi stări al spectacolului e Copilul . Copilul Mozart, vârsta copilăriei însăşi cu întrebările ei, cu inocenţa de care ne e mereu atât de dor. În faţa oglinzii necruţătoare artistul izbucneşte : Dacă aş sparge oglinda celălalt Eu oare ar dispărea? Magia cifrelor învăţată de la Pitagora îl transformă însă pe 8 în infinit într-un moment savant al spectacolului înrudit cu basmul Tinereţe fără bătrâneţe. Admirabilul coregraf şi alter egoul său, actorul Lari Giorgescu, ne fac să credem pentru o clipă că basmul poate deveni realitate. Totul e să crezi ! E oare asta desuet?

PS. Spectacolul Eine Kleine Nachtmusik, prezentat de Teatrul Unteatru în colaborare cu Fundaţia Art Production& Gigi Căciuleanu, Romanian Dance Company, Kult Studio JTI a deschis săptămâna aniversară 7 ani de Unteatru. Un eveniment.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite