Mai apoi, la microfon, Marius Turdeanu începe prezentarea colegului său Daniel Bucher. Despre care aflăm că a venit în ţara noastră îndrăgostit fiind de actriţa româncă Fatma Mohamed. A pătruns pe teritoriul României cu un paşaport despre care nu avea cunoştinţă că era de multă vreme expirat, culmea fiind că nimeni, nici un organ de control de la frontieră, nu a băgat ori nu a vrut să observe respectivul detaliu. Putem să vedem noi în această neglijenţă un semn al tradiţionalei şi mult clamatei ospitalităţi tradiţionale româneşti? Posibil!


FOTO Adi Bulboacă

Mai departe, tot la microfon, Daniel Bucher ne spune că o cunoştea încă din Germania pe Ofelia Popii, care a avut o colaborare cu un Teatru de acolo. Este, desigur, vorba despre Teatrul Naţional din Stuttgart, cel cu care a fost realizată co-producţia Nathan înţeleptul, în regia lui Armin Petras. Valentin Späth a terminat o şcoală de actorie din Germania, unde a avut profesori de origine română (să fie oare vorba despre Lucia Dorofteiu şi Alexandru Moraru?), iar la absolvirea facultăţii singura ofertă de muncă ceva mai convenabilă a fost aceea primită de la Secţia germană a Teatrului care produce astăzi Vorbiţi tăcere?/Sprechen sie Schweigen?. Un spectacol scris şi regizat de Gianina Cărbunariu, în scenografia lui Mihai Păcurar, jucat în muzica de scenă compusă de Alex Halka.


FOTO Adi Bulboacă

Fire ceva mai deschisă către aventură, excelentul actor Marius Turdeanu a urzit, în tinereţe, un plan menit să îl facă să ajungă în America. A eşuat, a muncit o vreme în Germania, iar banii câştigaţi i-a pierdut la păcăleala naţională piramidală pe nume Caritas. Emöke Boldiszár este de etnie maghiară. S-a născut la Bistriţa, pentru ea o şansă de a învăţa limba germană. Vorbeşte, aşadar, acum româna, maghiara, germana şi engleza. De altfel, e singurul performer care ştie toate cele patru limbi în care este jucat spectacolul ce dă seama, în formula teatrului documentar, despre utilitatea, despre necesitatea tăcerii, despre obligativitatea de a-ţi înghiţi cuvintele în relaţiile de muncă. Mai ales dacă vrei ca integrarea în străinătate, de pildă în Germania, să fie una perfectă. Doar în străinătate? Scena finală, sau, mai exact epilogul, ne arată clar că reţeta e valabilă şi în România.


FOTO Adi Bulboacă

Tăcerea e obligatorie ca să îţi meargă bine ca îngrijitoare de bătrâni în regim de 24 de ore din 24. Ca muncitor cu un înrobitor şi umilitor contract de muncă, ca angajat la negru la nu ştiu ce mare întreprindere germană care are grijă să te instruiască preventiv cum să răspunzi convenabil dacă, Doamne fereşte!, vine Zoll, echivalentul german al Inspecţiei muncii din România. Nu te poţi considera integrat dacă ai nefericita idee de a protesta că nu ţi-a fost plătit salariul, aşa cum au păţit-o românii care lucrau la Berlin la cel ce avea, după manifestaţia lor, să fie cunoscut sub numele de Mall of Shame.

Cred că s-a înţeles deja că piesa şi spectacolul Gianinei Cărbunariu sunt constituite dintr-o succesiune de secvenţe - unele cu strict referent în realitate, altele imaginate - pe tema imigrării şi a integrării. Sau pe tema adevărului şi a minciunii ce se ascund şi se amestecă în cele două cuvinte, altminteri esenţiale şi nu doar în zilele noastre. Atâta doar că primul este, cel mai adesea, în lumea de astăzi, devidat de conţinut, înlocuit cu înţelepciunea potrivit căreia, spre a putea supravieţui pe lume, e preferabil să îl ţii ascuns. Să îl rosteşti numai în gând. Să-l spui tăcând.


FOTO Adi Bulboacă

Multilingvismul la care recurge şi de astă dată Gianina Cărbunariu, aşa cum a mai făcut-o în spectacolul Artists Talk, are alte funcţii decât cele din montarea de la ArCuB. În Artists Talk adevărul ieşea la iveală din interpretarea critică a excesului de vorbe. În Vorbiţi tăcere?/Sprechen Sie Schweiggen? adevărul nu trebuie de fapt rostit. E ceea ce li se spune personajelor şi spectatorilor în română, maghiară, germană şi engleză! Sper ca sfatul acesta să nu fie dus la îndeplinire!

Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu- VORBIŢI TĂCERE?/SPRECHEN SIE SCHWEIGGEN? -Un spectacol de Gianina Cărbunariu- Documentare- Gianina Cărbunariu şi Andrei Ioniţă-Traducerea- Fabiola Eidloth şi Daria Hainz- Scenografia şi video- Mihai Păcurar- Muzica- Alex Halka- În distribuţie- Emöke Boldiszar, Daniel Bucher, Ofelia Popii, Valentin Späth, Marius Turdeanu- Data premierei- 1 aprilie 2017