De ieri,de azi: Johnston Forbes-Robertson şi Mark Rylance

Johnston Forbes-Robertson a aparţinut acelei vechi şcoli de teatru  (acea Old School despre care vorbea William Winter în cartea „Vagrant Memories“) dominată de poezie, de obsesia pentru rafinament  şi de imaginea actorului cu figură ascetică şi cu voce vibrantă.

Johnston Forbes-Robertson

Discipol al lui Samuel Phelps, Forbes-Robertson a fost influenţat de alte două mari personalităţi ale teatrului englez: Henry Irving a fost cel care l-a convins să regizeze şi să joace în „Hamlet" (cu toate că Robertson avea 44 de ani în acel moment), iar George Bernard Shaw i-a trimis o lungă scrisoare cu  sfaturi practice legate de  modul în care să abordeze acest rol. 

Tot Bernard Shaw (unul dintre cei mai mari admiratori ai lui Robertson, acesta scrisese rolul lui Cezar, din „Cezar şi Cleopatra", special pentru el) a mărturisit după spectacol că „e cel mai bun Hamlet pe care l-am văzut".

Mark Rylance

Despre Mark Rylance, Al Pacino a spus că e actorul care „a reuşit să facă versurile lui Shakespeare să sune atât de bine, încât îţi dă impresia că Bardul a scris acele rânduri special pentru el cu o noapte înainte de spectacol". 

Marele cameleon al teatrului englez, aşa cum îl numesc cei de la „The Guardian", Rylance a surprins prin decizia sa de a emigra în SUA  şi prin declaraţiile sale potrivit cărora Shakespeare n-a scris nici o piesă de teatru şi că a fost doar un director de teatru. „Imaginaţi-vă Old Vic fără niciun scaun în sală.

Ar fi fantastic! Toate scaunele din sălile de teatru ar trebui smulse. Ar trebui să fie în baruri în loc, unde lumea ar putea să bea, să mănânce şi să doarmă  atunci când spectacolele sunt mult prea plictisitoare. Teatrul trebuie să fie direct, sălbatic şi amuzant!", spunea actorul britanic într-un interviu.