În 1848, Gogol a terminat un al doilea volum al Sufletelor moarte, însă nefiind tocmai mulţumit de ceea ce a ieşit, a aruncat în flăcări rezultatul muncii sale. În 1852, cu puţină vreme înainte de a muri, Gogol a făcut anunţul potrivit căruia al doilea volum ar fi, într-o nouă versiune, pe punctul de a fi finalizat. Nu a fost însă riguros aşa, drept pentru care Suflete moarte rămâne, cel puţin din punctul de vedere strict al istoriei literare, ceea ce se cheamă o operă neterminată. În pofida faptului că, citit din perspectiva modernităţii, romanul, aşa cum îl cunoaştem noi şi cum îl putem reciti graţie unei excepţionale noi versiuni în româneşte datorată lui Emil Iordache, poate fi foarte bine socotit drept un roman cu final deschis. Călătoria cinovnicului Cicikov, însoţit de lacheul Petruşka şi de vizitiul Sekifan, continuă poate şi azi. Gogol, contemporanul nostru. Căci corupţie şi corupţi, oameni care oficial încă mai trăiesc nu doar scriptic, ci şi faptic însă o fac obsedaţi în exclusivitate de conjugarea, în cel mai josnic chip, de verbul a avea. Cel mai important e să aduni şi să păstrezi monezi, afirmă la un moment dat cinovnicul Cicikov. Care vrea să profite de gravele lipsuri morale ale îmbogăţiţilor vremilor în care trăieşte pentru a da şi el o mare lovitură.

FOTO Andrei Gîndac

Există nenumărate asemănări între piesa Revizorul şi romanul Suflete moarte. Începând cu apariţia pe neaşteptate, într-un colţ înapoiat, cenuşiu şi corupt al Rusiei anilor 1830, a unui ins nu se prea ştie clar de unde descins. Un fel de Don Quijote pornit în căutarea banilor. Un ins necondiţionat bine primit care profită de nemernicia şi prostia, ambele supra-dimensionate, ale mărimilor locale. De la guvernator la şeful Curţii de Apel, de la şeful Poştei la cel al Poliţiei şi al nenumăraţilor moşieri, unul mai mincinos, mai ipocrit, mai caraghios, mai primejdios decât celălalalt..

Cicikov, bănuit la început a fi moscovit, iar mai apoi  devenind subiectul unor jocuri de-a identitatea din ce în ce mai fanteziste, începe un şir de vizite al căror nemaiauzit scop este acela de a dobândi, fie contra-cost, fie prin păcăleli bine ticluite, dreptul de proprietate asupra unui tot mai impresionant număr de suflete moarte. Adică, asupra unor ţărani decedaţi de la ultimul recensământ, pentru care foştii lor stăpâni plătesc impozite neactualizate. Vizitele acestea îi oferă prilejul lui N. V. Gogol de a întocmi portrete groteşti ale stăpânilor respectivilor ţărani. Proprietarii fiind, la urma urmei, adevăratele suflete moarte. Sarabanda corupţiei, a prostiei,  a răutăţii ajungând la apogeu în clipa în care autorităţile negociază şi încasează la vedere preţul eliberării lui Cicikov.

FOTO Andrei Gîndac

Pe lângă doza de fantastic asupra căreia a glosat cu aplicaţie într-un admirabil studiu critic Lucian Raicu, romanul lui Gogol deţine şi o considerabilă doză de teatralitate. Care l-a fascinat pe Mihail Bulgakov, autorul dramatizării tradusă în româneşte de Izolda Vârsta. Devenită punctul de plecare al versiunii scenice proprii de care se slujeşte pentru spectacolul montat la Teatrul de Comedie din Bucureşti tânărul regizor Vlad Cristache.

Montarea de acum se doreşte a fi una preocupată de exegeza nenumăratelor etaje ale comicului din scrierea clasicului Gogol. Vlad Cristache pare neinteresat în mod specific de aspectele mistice, de teosofia care l-au preocupat pe Gogol, îndeosebi în ultima parte a vieţii sale. Cicikov, bine jucat de Dragoş Huluba, e întruchiparea Diavolului pe Pământ. Un Diavol pământean ce nu are în el nimic mistic. El le oferă celor din jurul său pacte şi contracte aparent reciproc avantajoase. Spectacolul e conceput ca o succesiune de secvenţe ce ilustrează nebunia îmbogăţirii. Cele mai reuşite fiind secvenţele cele mai concentrate.


FOTO Andrei Gîndac

Decorul gândit de Andu Dumitrescu serveşte perfect intenţia regizorului şi dorinţa lui de a glisa tot mai apăsat din zona realismului pur, canonic, către fantasticul bine cumpănit, de la înfăţişare la simbolizare. Aşa se face că se zămisleşte sub ochii noştri o morgă înţesată de cadavre vii care ies din sertăraşe, care trăiesc în abatoare ori sunt conservate în borcane. Care îşi fac cruci după cruci doar pentru a fi ajutate să înşele mai bine şi mai vârtos.

Nu toate secvenţele au aceeaşi consistenţă şi nici acelaşi impact comic. Cele mai reuşite fiind, cel puţin în reprezentaţia văzută de mine, acelea în care Dragoş Huluba- Cicikov îi are drept parteneri/adversari pe Gheorghe Visu (Nozdriov), Ana Ciontea (Nastasia Petrovna), Dan Aştilean (Mihail Semionovici Sobakievici) şi Constantin Cojocaru (Pliuşkin). Femeile, jucate de Delia Nartea, Delia Seceleanu, Smaranda Caragea, Andreea Samson, sunt parcă supuse unei caricaturizări prea apăsate, prea la prima mână. Ceva mai reţinut sunt caricaturizaţi bărbaţii. Deşi există o seamă de diferenţe, unele neomogenizări între stilul de joc al lui, de pildă, Alexandru Conovaru (Manilov) sau Bogdan Cotleţ (Mijuev) şi cel al lui Ion Chelaru (Guvernatorul), Gheorghe Dănilă (Procurorul), Bogdan Ghiţulescu (Şeful Poştei), Constantin Florescu (Şeful Poliţiei) , Ioan Coman (Preşedintele Curţii de Apel).

FOTO Andrei Gîndac

Cum întâmplarea a făcut să văd o avanpremieră, se prea poate ca la premieră respectivele diferenţe să se fi atenuat. Lucru ce ar fi fost benefic.

Contribuţii utile şi pline de haz au Dan Rădulescu (Selifan), Şerban Georgevici (Petruşka), Lucian Ionescu ( datorită talentului acestui tânăr actor devin observabile câteva schiţe de personaj care altminteri ar fi fost unele oarecare-Valetul lui Manilov, Valetul guvernatorului, Căpitanul ispravnic, Căpitanul Kopeikin) şi copiii Vlad Bâzgă (Temistoclius), Tudor Roşu (Ahile), Ana Constantinescu (Fiica guvernatorului   

Teatrul de Comedie din Bucureşti- SUFLETE MOARTE-dramatizare de Mihail Bulgakov după N. V. Gogol – Versiune scenică de Vlad Cristache- Regia artistică -Vlad Cristache- Scenografia- Andu Dumitrescu – Cu Dragoş Huluba, Gheorghe Visu, Ana Ciontea, Dan Aştilean, Alexandru Conovaru, Constantin Cojocaru, Ion Chelaru, Gheorghe Dănilă. Bogdan Ghiţulescu, Constantin Florescu, Ioan Coman, Bogdan Cotleţ, Delia Nartea, Delia Seceleanu, Smaranda Caragea, Lucian Ionescu, Vlad Bazgă, Tudor Roşu, Ana Constantinescu  - Data reprezentaţiei – 16 octombrie 2016