Am asistat la un spectacol  de dans clasic/tradiţional chinezec din care nu sunt deloc excluse tentele modernizatoare. Un spectacol de dans tradiţional din China nu trebuie să mai mire pe nimeni căci sunt ani buni deja decât dansul se află la loc de cinste pe afişul acestei mega-manifestări de cultură teatrală care a devenit una de artele spectacolului, în cel mai general sens al sintagmei. Teatrului, în formule mai mult sau mai puţin tradiţionale, care continuă să deţină principala pondere, asociindu-i-se demult baletulclasic, dansul contemporan, teatrul-circ, ş.a.m.d. Toate devenite puncte-forte în oferta anuală a FITS.

Guo Feng, producţie a Beijing Dance Academy, este auto-declarat fundamentat pe Shi Jing. Adică pe Cartea poeziilor, socotită a reprezenta începutul literaturii chineze. O scriere cu tematică diversă, profund umană- pare-se că mai toate marile teme literare care au făcut mai apoi carieră nu numai în China, ci şi pe întreg Mapamondul se regăsesc în corpusul ei- un fel de work in progress avant la lettre, de vreme ce scrierea ei s-a întins pe durata a mai multe secole. Istoricii literari i-au identificat începuturile în secolul al XI-lea Î.Hr. şi ultimele producţii către finele veacului al V lea Î.Hr.

Iubirea, fericirea, căutarea sinelui, a perechii sufleteşti, viaţa, moartea, tristeţea, bucuria, disperarea, fericirea de a trăi, deznădejdile au putut fi lesne descifrabile în dansurile care s-au înlănţuit într-un continuum scenic şi ideatic, de omagiere şi exaltare a forţei de expresie a gestului şi a mişcării. Graţie capacităţii admirabile, artei depline a dansatorilor de a desena i spaţialiaza cu truprilor lor idei frumoase, generoase, marcate de diversitate, semi-explicitate, de a se înstăpâni pe spaţiul scenic, de a-l îmblânzi, de a-i impune vivacitate, culoare. Totul cu un mare cuantum de simplitate. Căci frumuseţii trupurilor în mişcare, adesea în zbor de-a dreptul, admirabil coordonate, sincronizate, li s-au alăturat puţine elemente suplimentare. Costumele în culori pastelate, voalurile care completează în felul lor exprimarea eternei voinţe a omenirii de înălţare, de zbor, evantaiele tradiţionale. În rest, doar artă. Incandescenţă. Trăire. Sentiment. Devotament.

Cum, din păcate, spectacolul nu a beneficiat de supra-titrarea a ceea ce ar fi putut fi o mai mult decât necesară traducere în limbile română şi engleză a textelor, putem doar intui că un rol deloc de neglijat în construcţia spectacolului îl au ideile cântecelor, şi ele tradiţionale, dar mai ales versurile despre care caietul-program al spectacolului ne înştiinţează că sunt scandate. O formă artistică, de şi cu teatralitate infuză, asociată rostirii obişnuite, muzicalizată, în specificul limbilor izolante, aşa cum este chineza, unde categoriile gramaticale se realizează prin ceea ce se cheamă mijloace suprasegmentale.

Nu e deloc exclus că vorbele, fie ele cântate ori scandate, în timpul dansurilor dar şi ca elemente de legato atunci când în scena, scufundată în beznă, se pregătea un nou dans, să fi întărit natura sincretică a spectacolului.

Beijing Dance Academy -GUO FENG- Regia: Wan Su; Scenografie: Liu Bei; Light design: Hu Bo/Hu Jundong; Costume: Wu Shaohua; Scenografie: Liu Bei; Light design: Hu Bo/Hu Jundong; Machiaj: Liu Chang; Machiaj: Liu Chang; Director general: Hu Huaibei; Producători: Bai Jingyi/Zhang Yunfeng/Zhang Yongqing/Zhou Lixin; Regie vizuală: Ren Dongsheng; Producător muzical: Xie Peng; Muzică produsă de: Left Ear Studio; Scandat de: Xu Jianshun/Yang Yan/Yang Fen; Efecte sunet: Gong Hao; Recitat de: Xie Peng/ Chen Xindi; Solo în „The Cart Rumbling”: Xie Peng; Interpreţi: Wu Qiong, Chang Zhoushuozi, Dong Xinyu, Lyu Ailin, Yin Ming, Zhang Yuxi, Su Guiyu, Liu Yun, Su Xuebing, Huang Lei, Liu Tianyi, Yang Zhao, Kong Ziyi, Yang Yanjia, Wang Kang, Tan Xi, Sun Le; Data reprezentaţiei: 8 iunie 2018