Cubul şi omul, în deschiderea FNT. „Hamlet/Collage“ sau cum se scurge visul în realitate VIDEO

Cubul şi omul, în deschiderea FNT. „Hamlet/Collage“ sau cum se scurge visul în realitate VIDEO

Evgeny Mironov în ”Hamlet/ Collage”                                                                        Fotografii: fnt.ro

Spectacolul ”Hamlet/Collage”, în regia canadianului Robert Lepage şi cu celebrul Evgeny Mironov în rolul a 12 personaje - ajutat şi de Vladimir Malyugin, care-l dublează sau secondează uneori în scene - a deschis vineri cea de-a 27-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru. La reprezentaţie au fost prezenţi actori renumiţi, dar şi tineri actori ai teatrului românesc care au rămas impresionaţi de atmosfera de vis şi de farmecul lui Mironov.

Ştiri pe aceeaşi temă

Regizorul canadian Robert Lepage a reuşit să redea timp de două ore, o stare de vis în sensul cel mai propriu posibil când vorbim despre un concept precum visul. Dacă „Hamlet” a fost vreodată visat de cineva, probabil cam aşa a arătat.

Personajele lui Shakespeare se desfăşoară într-un cub deschis care, de la scenă la scenă, de la personaj la personaj, se învârte, moment în care descorul se metamorfozează complet. Scenograful Carl Fillion a imaginat acest spaţiu, iar Lionel Arnould s-a ocupat de proiecţiile video şi de imagini, spectacolul fiind în primul şi primul rând o demonstraţie de forţă a imaginii sau a felului în care visul poate aluneca, se poate scurge în realitate. Atmosfera feerică este completată de sunetele şi muzica de care s-a ocupat Josuė Beaucage, care induc starea de nelinişte şi de imprevizibil specifice visului.

”Hamlet/ Collage” aduce în unele scene atmosfera filmelor din anii 60 în care acţiunea era plasată în viitor. Spre exemplu, la un moment dat, Polonius apare într-o încăpere în care supraveghează nişte indivizi, cu ajutorul mai multor monitoare şi a unui panou de control.

Frumuseţe şi umor prin tehnologie

Probabil că una dintre cele mai frumoase şi mai tulburătoare scene este cea în care moare Ofelia (foto: dreapta) căci acolo este apogeul îmbinării perfecte realizate de echipa spectacolului între mişcare scenică, imagine şi sunet. Sub sunetele unei mici cascade, Ofelia se lasă ademenită în ape, sub care alunecă brusc, pentru ca mai apoi, să fie purtată, aproape „dansată”, în adâncuri.

Lepage l-a transportat pe Hamlet în secolul nostru prin diverse artificii vizuale pline de farmec, care i-au încântat pe spectatori, dar fără a aduce modificări textului lui Shakespeare. Printre aceste artificii se numără şi scena comică în care Hamlet, în loc să ţină în mână craniul lui Yorick, ajunge să îşi ţină monologul observând radiografia acestuia. Umorul lui Lepage este aparte dat fiind contextul shakesperian. O altă glumă este că lui Polonius îi sună adesea un ceas în buzunar, iar felul în care sfârşeşte este din cauza acestuia.Astfel, Lepage a avut grijă ca lui Polonius să îi sune ceasul şi la propriu şi la figurat.

 

Doisprezece în unu

În acest spectacol, accentul pică pe nebunie. 12 personaje se zbat în acelaşi actor care, cu aceeaşi dedicare, le adăposteşte în el şi care aleargă neobosit de pe o latură a cubului pe alta, dintr-o deschizătură a sa în alta, într-un vis geometric shakesperian.

 Nebunia este reliefată prin două aspecte: cel al actorului care, în mod fundamental, este Hamlet, dar care devine şi celelalte personaje, respectiv prin cel al cubului care înfăţişează la început, printre scene, la un moment dat, şi la final, o celulă de azil de nebuni.

Utilizarea tehnologiei îşi aduce în mod clar aportul la apariţia unor scene memorabile, precum cea în care Hamlet se adresează lui Rosencrantz şi lui Guildernstern, prin intermediul a două proiecţii de-ale sale, proiecţii care privesc către spectator sau una pe cealaltă. Lepage se foloseşte de tehnologie pentru a crea metafore vizuale care ţin de povestea şi subtextul „Hamlet”. 

Astfel, în scena în care Hamlet se luptă cu Laertes, umbra sa se dedublează pentru a-l reprezenta pe cel din urmă, umbră care imită cu o întârziere de câteva secunde mişcările lui Mironov. Hamlet ajunge să pareze lovituile pe care el însuşi le lansează.  

Versatilitatea în metamorfoze

Versatilitatea lui Mironov este incredibilă pentru că există puncte în care este la vedere, este o versatilitate atât de vulnerabilă, atât de fragilă încât e imposibil să nu te cucerească. După atâtea metamorfozări ale spaţiului, la un moment dat, spectatorul poate vedea efectiv metamorfoza personajului. Chiar în mijlocul monologului, Mironov se preschimbă, îl vedem cum îşi dă jos peruca pentru a îşi pune pe cap coroana şi cum îşi aplică o barbă.

Deşi numele lui Lepage este în minţile tuturor şi deşi pe scenă apar doar Evgeny Mironov şi, uneori, Vladimir Malyugin, spectacolul ”Hamlet/Collage” reprezintă munca unei echipe mult mai mari, în activitatea elaborării acestuia fiind implicaţi  chiar şi shakespearologi de la Universitatea Cambridge.

Cu o medie de 9 spectacole pe zi, cu 91 de reprezentaţii în cele 11 zile de Festival, cu cele 7 expoziţii la care se adaugă 25 de lansări de carte şi două producţii proprii ale FNT, ediţia din acest an este cea mai amplă din istoria acestui fenomen cultural.

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările