Cu usturoiul, împotriva lui Dracula la Sibiu

Cu usturoiul, împotriva lui Dracula la Sibiu

Ritualurile din spectacolul „Danaidele“, regizat de Silviu Purcărete la Craiova şi prezentat la Sibiu în festival în 1995, i-au purtat pe spectatori în lumea mitologică din piesa lui Eschil FOTO Arhiva FITS

RETROSPECTIVĂ La prima ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, în 1994, oaspeţii din străinătate erau speriaţi de strigoii din România şi încercau să scape de aceştia prin exorcisme

Ştiri pe aceeaşi temă

În martie 1994, erau troiene de zăpadă. Pentru mulţi care nu văzuseră zăpadă decât în filme, România părea atunci o ţară exotică. Invitaţii, care auziseră numai de Dracula, purtau usturoi în buzunare, pentru a se proteja de vampiri. „Mai ales încercau să se protejeze de Dracula“, povesteşte Constantin Chiriac, iniţiatorul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS). 
 
În 2013, cele mai multe grupuri de japonezi, care vin din celălalt capăt al lumii ca să-şi prezinte cultura în urbea Sibiului, poartă măşti albe pe faţă în timpul spectacolelor din România. Au auzit de gripa aviară şi vor să se protejeze, mai ales că se află în Hala Balanţa din Sibiu, unde se joacă „Woyzeck“. „Iubim Sibiul, însă nu ştii la ce poţi să te aştepţi aici“, spune un japonez palid, privind timorat în jur.
 
După 20 de ani
 
FITS a crescut ca uriaşul din poveste. În 2013, în perioada 7-16 iunie, peste 2.500 de artişti şi invitaţi au fost la Sibiu pentru a sărbători ediţia aniversară de 20 de ani a festivalului. Nu mai puţin de 300 de evenimente, 150 de premiere s-au desfăşurat timp de zece zile în 60 de spaţii. 
 
În două decenii, Constantin Chiriac, inima şi creierul acestui eveniment, a reuşit prin perseverenţă, pricepere, ambiţie să-l transforme din nimic în al treilea ca importanţă în artele spectacolului în Europa după celebrele Festivaluri de Teatru de la Edinburgh şi Avignon. 
 
Acum 20 ani, un grup condus de Constantin Chiriac, care urmase Facultatea de Teatru în Bucureşti şi devenise actor la Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu, s-a hotărât să facă un festival în oraşul care îl adoptase. Imediat după „ridicarea“ Cortinei de Fier, a plecat în Germania pentru prima dată. „În 1990, imediat după 1 ianuarie, am plecat în Germania pentru a ajuta Teatrul din Sibiu, pentru că arseseră toate bunurile, de la decoruri la costume şi recuzită. Am fost printre primii sibieni care au obţinut paşaport“, mărturiseşte el. La întoarcerea din Germania, a creat prima structură independentă de gen din oraş – Renaşterea Teatrului Sibian. 
 
Despărţire de „cântarea româniei“
 
De Ziua Mondială a Teatrului, pe 27 martie 1993, actorul a organizat prima ediţie a unui Festival de Teatru Studenţesc. „În anul următor am organizat şi prima ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Tânăr Profesionist. Am vrut să dau un semnal că am rupt-o definitiv cu teatrul de amatori, cu «Cântarea României», cu toate compromisurile artistice care se făceau înainte de ’89. Până atunci teatrul era desconsiderat, pentru că spectacolul străzii era mult mai puternic. Era o perioadă grea, spectatorii erau puţini, iar iniţiativele serioase, aproape inexistente. Am pornit un drum nou, având modele occidentale“, povesteşte Constantin Chiriac. 
 
1996. Marcel Iureş, în „Caligula“, spectacol regizat de Mihai Măniuţiu FOTO Arhivă FITS
 
A fost ajutat necondiţionat de la început de criticii Nicolae Manolescu, Marina Constantinescu, alături de regizorii Silviu Purcărete, Tompa Gábor, Victor Ioan Frunză. În primăvara anului 1994, ambiţiosul Festival de Teatru Tânăr Profesionist se desfăşura într-o sală de teatru construită cu 400 de ani în urmă. Cea de-a doua ediţie a Festivalului a fost structurată în patru secţiuni. „Reacţia publicului – în majoritate tineri – a arătat cât de mult au nevoie Sibiul şi România de teatru bun“, povesteşte directorul.
 
2007, moment de cotitură
 
Anul 2007 marchează o ediţie de excepţie a Festivalului ca recunoaştere a contribuţiei acestui eveniment la obţinerea titlului de Capitală Culturală Europeană alături de Luxembourg, reunind peste 2.500 de invitaţi din 70 de ţări. 
 
„Pentru prima dată, un oraş din afara Uniunii Europene a primit statutul de Capitală Culturală Europeană, pentru că artiştii au făcut o presiune foarte puternică, formându-se un comitet din care făceam parte, alături de celebrii regizori Peter Brook, Ariane Mnouchkine, Andrzej Wajda“, povesteşte Constantin Chiriac. 
 
Cred că acesta este un minunat exemplu despre cum un oraş poate fi regenerat pur şi simplu prin cultură.
Noel Witts,
profesor universitar
 
„Înainte, îi consideram pe aceşti artişti nişte legende, studiindu-i pe texte xeroxate sau vizionând tot felul de casete care circulau pe sub mână. Ne-am trezit luptând alături de ei pentru libertatea artiştilor. A fost miraculoasă această deschidere şi faptul că am reuşit să aduc la Sibiu cele mai bune spectacole din România şi pe unele dintre cele mai mari nume din lumea teatrală. De exemplu, pe Eugenio Barba, regizorul care a iniţiat o şcoală de antropologie teatrală în Danemarca“, explică Constantin Chiriac.
De aproape cinci decenii, regizorul Eugenio Barba, care a venit la trei ediţii ale FITS, creează un teatru în care esenţele unor culturi din toate colţurile lumii sunt distilate într-o formă în care muzica, dansul, textul în mai multe limbi capătă o semnificaţie ritualică a subtextelor, în care miturile popoarelor converg spre o estetică ancestrală.  
 
În 2013, Eugenio Barba a primit prima stea pe Aleea Celebrităţilor de la Sibiu. „Teatrul trebuie protejat şi sprijinit, exact cum zidurile cetăţii Sibiu au protejat această cetate. Când mă plimbam pe pietonală, am avut reala impresie că teatrul este o forţă a bucuriei. E o continuă atmosferă de sărbătoare aici“, a spus Eugenio Barba.
 
Sibiul, prin festival, a devenit o fereastră spre Europa.Oamenii trebuie să profite de ceea ce se întâmplă aici.
George Banu,
teatrolog
 
Teatrologul George Banu, care a primit la rândul său o stea pe Aleea Celebrităţilor, spune că orice festival însemnat din lume e un festival semnat. „La Salzburg, Max Reinhardt l-a iniţiat. La Avignon, Jean Vilar, la Nancy, Jack Lang... Fără aceste implicări personale, festivalurile n-ar fi impus o identitate. La Sibiu, Chiriac a făcut-o.
 
Orice mare director de festival e un creator de comunităţi. Sibiul, prin festival, a devenit o fereastră spre Europa. Oamenii trebuie să profite de ceea ce se întâmplă aici“, consideră Banu,  profesor la Universitatea Sorbona din Paris.
 
Când mă plimbam pe pietonală, am avut reala impresie că teatrul este o forţă a bucuriei. E o continuă atmosferă de sărbătoare aici.
Eugenio Barba,
regizor
 
La rândul său, profesorul Noel Witts, de la Montfort University din Marea Britanie, afirmă că pornind de la spectacole de teatru la început, FITS a devenit unul dintre cele mai complexe festivaluri din lume. „Cred că aceasta este un minunat exemplu despre cum un oraş poate fi regenerat  pur şi simplu prin cultură“, afirmă Noel Witts.
 
„Nu a fost un drum uşor. Mi-am amanetat casa de trei ori. Soţia mea, Tania, a fost alături de mine. Ce altă femeie ar mai face asta pentru bărbatul ei? Doamna mea m-a iubit incredibil de mult, a acceptat toate sacrificiile şi m-a susţinut până la capăt“, povesteşte Chiriac. „În timpul festivalului dorm două ore pe noapte. În restul anului, dorm câte patru ore pe noapte. Altminteri, nu aş fi reuşit. A meritat însă tot efortul: un vis mi s-a împlinit“, spune Constantin Chiriac. 
 
Ritualurile din spectacolul „Danaidele“, regizat de Silviu Purcărete la Craiova şi prezentat la Sibiu în festival în 1995, i-au purtat pe spectatori în lumea mitologică din piesa 
lui Eschil. Danaidele, fiicele lui Danaos, regele Argosului, şi-au ucis soţii în noaptea nunţii.
 
„Faust“, un succes de casă
 
Pentru programul Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007 a fost pregătit un spectacol-eveniment, „Faust“, după Goethe, într-o hală industrială, la Simerom, o montare a lui Silviu Purcărete care a costat peste 300.000 de euro. Actriţa Ofelia Popii, în rolul lui Mefisto, necunoscută până atunci în afara Sibiului, a devenit revelaţia anului 2007. Spectacolul a avut un succes imens în 2009, iar presa internaţională a elogiat pe pagini întregi spectacolul lui Silviu Purcărete. După acest succes, Festivalul de la Edinburgh, alături de cele de la Dublin şi de la Glasgow au decis să-l susţină pe Silviu Purcărete să pună în scenă ulterior, împreună cu Teatrul Naţional din Sibiu, spectacolul „Călătoriile lui Gulliver“.
 
Ofelia Popii (Mefisto) şi Ilie Gheorghe (Faust) FOTO Arhivă FITS
 
 
Temele festivalului
 
Fiecare ediţie a Festivalului s-a desfăşurat sub genericul unor teme:
1995 – Toleranţă 
1996 – Violenţă 
1997 – Identitate Culturală 
1998 – Legături 
1999 – Creativitate 
2000 – Alternative 
2001 – Provocări 
2002 – Punţi 
2003 – Mâine 
2004 – Moşteniri 
2005 – Semne 
2006 – Împreună ?! 
2007 – Next 
2008 – Energii 
2009 – Inovaţii 
2010 – Întrebări 
2011 – Comunităţi 
2012 – Crize. Cultura face diferenţa 
2013 – Dialog
 
În 1997, primele spectacolele de stradă
 
Festivalul a dobândit continuitate de la an la an, a ajuns să fie cunoscut din America până în Japonia, pentru a deveni mai târziu o instituţie cu o personalitate şi o structură din ce în ce mai bine definite. 
 
Dacă în anul 1993 au participat reprezentanţi din doar două ţări (Republica Moldova şi România), în 1994 – anul primei ediţii a Festivalului, declarată în mod oficial, numărul ţărilor participante a crescut la opt, iar la următoarele două ediţii au fost prezenţi la Sibiu invitaţi din 21, respectiv 24 de ţări.

În 2000, la cea de-a VII-a ediţie, Festivalul a atras un număr record, cu participanţi din 54 de ţări. 
În 2005, la cea de-a XII-a ediţie, au fost prezenţi 2.000 de participanţi din 68 de ţări, pregătind agenda culturală pentru Programul Sibiu 2007 – Capitală Culturală Europeană. Au urmat invitaţii la cele mai importante festivaluri din lume, de la Avignon şi Edinburgh.
                                                                              1996. „La Ţigănci“, în regia lui Alexander Hausvater 

În 1997, câteva structuri importante au fost invitate la Festivalul de la Sibiu, printre care „Das Arts, Ten Kate“ (flamand), care făcea o şcoală unde erau mastere renumite, în Olanda, la Maastricht şi Amsterdam. Atunci au început să vină la Sibiu primele companii de stradă. 
 
 
                                                 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: