Cu rigoare de geometru
0
Aproape incredibil, dar relevant pentru cât şi cum se citeşte prin secretariatele literare ale Teatrelor româneşti, dar şi pentru ponderea contribuţiei reale a acestora la întocmirea repertoriilor mi se pare detaliul că piesa Incendii a lui Wajdi Mouawad a fost descoperită acum vreo patru sau cinci ani în secţiunea Spectacole-lectură a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu şi că a fost antologată în volumul aferent.
Şi că nimeni, mai nimeni nu a băgat-o în seamă, deşi textul ei avea atuul de a se fi metamorfozat într-un scenariu cinematografic de care s-a servit un film nominalizat în 2011 la Oscar. Categoria “cel mai bun film străin.”
Scrierea aceasta a unui dramaturg canadian de expresie franceză, libanez la origine, mi se pare textul perfect pentru adevăratul “spectacol de public”, în cel mai bun şi onorant sens al sintagmei. E concepută cu rigoare de geometru şi spun aceasta nu neapărat fiindcă găsim în ea nenumărate referinţe la matematici superioare. E bazată pe un suspans de foarte bună calitate, înfăţişându-se asemenea unei succesiuni de descoperiri şi dezvăluiri despre personaje impecabil construite, desprinse parcă din fără de cusur policier-uri literare zămislite de condeiul unei Agatha Christie ori din transpuneri cinematografice aidoma. Totul, de la înlănţuirea de fapte la tempo-ritmul în care se înşiruie acestea, te duce cu gândul la jocul de şah şi la neaşteptatele mutări ce fac deliciul respectivului sport al minţii. Găsim în Incendii şi un pic de tragedie, şi ceva dramă, şi un cumpănit apel la melodramă. Găsim, carevasăzică, acţiune şi emoţie. Se combină aici impecabil flash-back-uri şi anticipări, planuri temporale felurite, construcţii labirintice ce te ţin cu sufletul la gură. Care te fac să nu bagi de seamă că spectacolul durează aproape trei ore şi care te determină să urăşti antractul.
FOTOGRAFII de Biro Marton
Deşi dispunem de o bună traducere a textului în limba română ( e semnată de teatrologul târgumureşean Zeno Fodor), Incendii nu a intrat în repertoriul nostru teatral printr-un spectacol jucat în româneşte, ci graţie unuia în limba maghiară. Datorat Teatrului Maghiar de Stat “Csiki Gergely” din Timişoara. Un spectacol, fără doar şi poate, foarte bun. În care totul, de la regie (Radu-Alexandru Nica) la decor (Irina Moscu) şi costume (Ioana Popescu), de la muzica de scenă şi sound design (Vlaicu Golcea) la light design (Lucian Moga) până la interpretare mi se pare fără cusur. Un spectacol din categoria aceea tot mai rară în care te simţi teribil de bine în sala de teatru şi care te determină să îţi doreşti revenirea.
FOTOGRAFII de Biro Marton
Incendii nu e, însă, doar un spectacol foarte bun. Ci şi unul necesar. Deopotrivă pentru regizor şi pentru instituţia producătoare. Pentru regizorul Radu-Alexandru Nica, Incendii mi se pare a funcţiona ca un fel de punct terminus pe parcursul revenirii spre producţiile teatrale de amploare. Şi nu doar de amploare, ci şi foarte bine ţinute în mână. După o succesiune de spectacole de studio sau cu tentă oarecum experimentală, după o montare de o (post)modernitate poate puţin cam prea tehnicistă şi prin aceasta un pic sfidătoare (Contra iubirii de la Compania “Liviu Rebreanu” a Teatrului Naţional din Târgu Mureş), după Cometa (de la Teatrul “Regina Maria” din Oradea), poate cam prea complicată şi insuficient împlinită în ceea ce priveşte dimensionarea dramatică şi lucrul cu actorii, Incendii înseamnă izbânda în afara oricărei controverse.
FOTOGRAFII de Biro Marton
O izbândă certificată de armonia interioară cu care Radu-Alexandru Nica organizează feluritele planuri ale textului, dar şi ale spectacolului, de ritmarea lor într-o subtilă cadenţă (aici merită să mai fie subliniată o dată contribuţia lui Vlaicu Golcea ca şi aceea a lui Lucian Moga), de fascinanta impresie de autenticitate şi de firesc. Nimic nu lasă impresia căutatului, a tragerii de păr, totul e conceput sub impactul firescului şi verosimilului, amănunte cu atât mai demne de a fi puse în evidenţă cu cât Incendii, textul lui Wajdi Mouwad, relatează o poveste excepţională, defel comună, al cărei nefiresc ţine de firescul câteodată dramatic (dacă nu cumva supra-dramatic) al unei existenţe. Cărora le-a fost dat să trăiască vremurile excepţionale ale războiului civil cu toate atrocităţile şi nelegiuirile acestuia.
Radu-Alexandru Nica ştie când, în ce moment, trebuie să recurgă la valenţele tehnice şi expresive ale scenei turnante, ce viteză să îi imprime acesteia. Când şi în ce moment anume decorul de lemn se cere completat cu diapozitive în aşa fel încât să nu se cadă în ilustrativism şi exotism de paradă. Când şi în ce moment trebuie schimbată interpreta adevăratului personaj principal (rol prin care trec trei actriţe), mama ce a tăcut preţ de cinci ani şi care vorbeşte de dincolo de moarte, reunindu-şi familia graţie descoperirilor stimulate de dispoziţiile ei testamentare.
Spectacolul gândit de Radu-Alexandru Nica îi transmite spectatorului nu doar senzaţia participării la descâlcirea unei intrigi cvasi-poliţiste. El reuşeşte cu mult mai mult. În cele aproape trei ore petrecute în sala de teatru, publicul e încercat de sentimentul unei tulburătoare participări la comunicarea unui adevăr esenţial legat de preţul care uneori se cuvine plătit pentrui păstrarea iubirii. Pentru recuperarea acesteia când e mai-mai să fie pierdută. Pentru consolidarea ei printr-o experienţă cutremurătoare.
FOTOGRAFII de Biro Marton
Incendii e un spectacol necesar şi pentru Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely” din Timişoara. La fel de necesar precum a fost odinioară, acum vreo patru sau cinci ani, Rosencrantz şi Guidenstern sunt morţi. E necesar nu numai fiindcă orice Teatru are nevoie de spectacole bune. Ci fiindcă orice Teatru are nevoie de montări în care să îi vedem actorii evoluând foarte bine individual, însă ajungând la condiţia de trupă. Desigur, Teatrul Maghiar de Stat din Timişoara mai are în repertoriu spectacole bune. Dar cele mai multe dintre montările din această categorie sunt spectacole de cameră, de improvizaţie, de grup. Spectacole mai cu seamă pentru actriţe. Odată cu Incendii, Teatrul Maghiar de Stat “Csiki Gergely” ne mai convinge o dată – a câta oară? – că dispune de actriţe foarte bune. Aşa cum sunt Lörincz Rita, Magyari Etelka, Tokai Andrea, Eder Enikö,, Borbély B. Emilia. Dar şi că dispune deopotrivă de actori foarte buni, de vârste diferite, precum Molnos András Csaba, Kiss Attila, Bandi András Zsolt, Mátyas Zsolt Imre, Vass Richard, Kocsardi Levente, Dukász Peter, Mátray László. Cu toţii au fost distribuiţi în roluri ce le vin ca o mănuşă, pe care le rezolvă foarte bine. Cu toţii joacă arătându-ne că le-a plăcut să repete şi că se simt bine împreună pe scenă.
Iar noi, asemenea lor, în sala de spectacole.
Teatrul Maghiar de Stat “Csiki Gergely” din Timişoara- INCENDII de Wajdi Mouwad;
Traducerea în limba maghiară: Molnár Zsofia;
Traducerea în limba română: Zeno Fodor;
Regia: Radu-Alexandru Nica;
Decorul: Irina Moscu;
Costumele: Ioana Popescu;
Muzica &sound design: Vlaicu Golcea;
Light design: Lucian Moga;
Asistent de regie: Dobre Júlia;
Cu: Lörincz Rita, Magyari Etelka, Tokai Andrea, Molnos András Csaba, Eder Enikö, Kiss Attila, Bandi András Zsolt, Borbély B. Emilia, Mátyas Zsolt Imre, Vass Richard, Kocsardi Levente, Dukasz Peter, Matray László;
Data premierei: 9 mai 2014
Se încarcă comentariile...
