Cu brio

Nu dispun de o statistică riguros exactă pe care să îmi bazez afirmaţiile, dar sunt aproape sigur că Scandal în culise de Michael Frayn e o piesă care se joacă mult. Nu doar în Lume - potrivit unei informaţii care se prea poate ca între timp să fi suferit actualizări, piesa ar fi fost tradusă în vreo 34 de limbi - ci şi în România. O dovedeşte faptul că dispunem de două traduceri, ambele foarte bune.

Piesa se joacă mult, nu ştiu şi cât de bine fiindcă nu am avut şansa de a vedea prea multe dintre spectacolele pe care le-a prilejuit. Nu fiindcă nu aş fi vrut să le văd. Ci pentru că, în general, directorii de teatru sunt mult mai reticenţi în a invita critica la premierele unor spectacole cu piese de bulevard, numite şi piese bine făcute dintr-un motiv foarte simplu – prejudecăţile criticilor. Care, după ce se amuză copios la acele spectacole bune prilejuite de astfel de texte de un umor nebun, cu replici cum nu se poate mai savuroase, cu acţiuni multiple care se fac şi se desfac, se combină şi se contrazic, se încurcă voit şi se limpezesc ca prin minune atunci când te aştepţi mai puţin, fie nu scriu, fie scriu „de rău”. Având grijă să sublinieze, cu maximă vigilenţă profesională, că au luat parte cu îngăduinţă la un spectacol prilejuit de „o piesuţă”, de „un fleac”, „o bagatelă” care a mâncat timp şi bani de care era mult mai bine să se profite hai, nu montând neapărat tragedii, dar măcar comedii din marele repertoriu.

După părerea mea, Scandal în culise era un spectacol mai mult decât necesar Teatrului German de Stat din Timişoara. În primul rând, fiindcă vine după multe, după foarte multe spectacole serioase, cu mare greutate ideatică şi considerabilă anvergură culturală. În al doilea rând, deoarece e făcut cum nu se poate mai profesionist, semn că pentru a aduce pe scenă scrierea din 1982 a lui Michael Frayn şi regizorul Wolf E. Ruhls, şi scenografa Franziska Smolarek, şi excelenta componenţă a distribuţiei s-au luat cum nu se poate mai în serios. Cam tot la fel cum au făcut-o atunci când au lucrat la Electra ori la Fuchsiada, de pildă. Cu toţii, actori, regizor, scenograf, personal tehnic, au lucrat matematic, căci nici nu se putea altfel. În spectacolul acesta nu doar că se deschid şi se închid mereu uşi, iar închiderile şi deschiderile e obligatoriu să se consume la zecimi de secundă, la fel cum trebuie să se producă intrările şi ieşirile personajelor, ci se deschid şi foarte multe „ferestre” tematice, aşa, ca pe ecranul unui computer super-performant.

În Scandal în culise aceleaşi replici se aud, cu mici amendamente, de trei ori. Prima oară, atunci când vedem repetiţia generală cu bucluc pentru premiera de a doua zi, de fapt de peste câteva ore. O repetiţie în cursul  căreia, spre disperarea regizorului, actorii fie că nu ştiu bine replicile şi nu ţin minte acţiunile, fie că uită să intre la timp, fie că amestecă replicile personajelor cu poveştile lor de viaţă şi aventurile erotice personale, fie că îşi pierd lentilele de contact, fie că preferă un somnuleţ prin culise, fie că trebuie înlocuiţi din felurite motive de personalul scenic auxiliar bun la toate. A doua oară, când decorul din prima parte e „întors” şi când reprezentaţia e „virusată” de disputele personale dintre artişti, mulţi dintre ei „artişti” cu dispensă. A treia, atunci când harababura generală ajunge la apogeu, un apogeu consfinţit de complicitatea mai de voie, mai de nevoie a directorului de scenă, cam fustangiu de felul lui.

Regizorului Wolf E. Rahlfs i-a venit misiunea de a identifica şi asigura dominante distinctive fiecăreia dintre cele trei variante, de a găsi mijloacele ca apogeul comic să fie garanta,t fiindcă altminteri s-ar fi insinuat plictiseala, şi de a face astfel încât relaţiile scenice dintre interpreţi să fie fără cusur. Regizorul şi-a îndeplinit misiunea aşa încât mecanismul scenic funcţionează cu rigoare nemţească, cu spumă de şampanie franţuzească şi cu modernitatea exprimării specifică Broadway-ului. Wolf E. Rahlfs a izbutit, iar izbânda lui se decontează în reuşita impecabilă a actorilor Tatiana Sessler Taomi, Konstantin Keidel, Isa Berger, Rareş Hontzu, Daniela Török, Franz Kattesch, Radu Vulpe, Oana Vidoni, Harald Weisz. Cei mai mulţi dintre ei la prima încercare profesională de acest gen. Încercare trecută cu brio. 

Teatrul German de Stat din Timişoara- SCANDAL ÎN CULISE de Michael Frayn; Traducerea în limba germană: Ursula Lyn; Traducerea în limba română: Anca Florescu şi Costin Manoliu; Regia: Wolf E. Rahlfs; Scenografia: Franziska Spolarek; Cu: Tatiana Sessler Taomi, Konstantin Keidel, Isa Berger, Rareş Hontzu, Daniela Török, Franz Kattesch, Radu Vulpe, Oana Vidoni, Harald Weisz; Data premierei: 3 aprilie 2016