Maghiari şi români, la cuţite, în „Beznă de mină“

Primarul Ince (Szakács László) şi poliţistul Florin (Kelemen Bányai Barna)  FOTO:Zoltan Rab

Un tânăr dramaturg de limbă maghiară din Târgu Mureş, Székely Csaba, transpune conflictele seculare dintre locuitorii de naţionalităţi diferite, dintr-un sat din Harghita, în replici acide şi usturătoare.

Spectacolul „Beznă de mină“ a fost jucat la Sala Pictură a Teatrului Naţional din Bucureşti, pe 3 noiembrie, în finalul Festivalului Naţional de Teatru, fiind îndelung aplaudat de spectatorii bucureşteni.

„Flori de mină“, cel de-al doilea text al dramaturgului Székely Csaba, în vârstă de 32 de ani, vorbeşte despre duşmănia dintre românii şi maghiarii locuitori ai unui sat din Harghita. O comedie neagră, cu accente dramatice cehoviene, care ia o tentă poliţistă, mai ales când, în piesă, apare un buclucaş poliţist român care, spre hazul tuturor, vorbeşte prost maghiara, după ce a avut o nevastă unguroaică. Confuziile lingvistice, rostite cu aplomb, te fac să râzi cu lacrimi.

„Welcome in Transylvania“

În decorul unei camere cu tapet cu păduri şi coarne de cerb, semnat de Bartha József, pe care scrie „Welcome in Transylvania“, personajul primarului chel, gras şi corupt, Ince, este extraordinar interpretat de Szakács László. Actorul care dă, cu expresivitate, viaţă unui personaj grosolan şi oneros, fără a-i da însă nicio tentă vulgară, ar merita cu prisosinţă Premiul Uniter pentru această dificilă partitură.

Textul dramaturgic este foarte bine scris: simţi uneori tăişul ca de bisturiu al replicilor caustice şi usturătoare, care au în acelaşi timp un umor acid. Spectacolul vorbeşte despre degradarea umană, provocată de alcoolism, corupţie şi naţionalism.

Primarul alcoolic din satul în care minele s-au închis, într-o totală beznă la suprafaţă, face afaceri oneroase, vinde pădurile satului şi pune banii în contul fiicei sale, pe care o crede veşnică studentă. Fata, Izabella (Czikó Julianna), care a renunţat însă de mult la facultate, lucrând într-un supermarket, îl stoarce numai de bani şi nu are nicio problemă să se prostitueze cu duşmanul tatălui ei pentru a ajunge în Italia.

Contracanditatul Izsák (Ördög Miklós Levente), luptându-se cu primarul Fotografii: Zoltan Rab

Tăieturi chirurgicale

Primarul locuieşte cu sora lui, Iringó (Nagy Dorottya), o femeie care şi-a ucis soţul şi l-a aruncat într-o fântână. El a chemat în sat un poliţist ca să-l înfunde pe Izsák (Ördög Miklós Levente), contracandidatul său la primărie.

Replicile dintre primarul Ince şi poliţistul Florin (Kelemen Bányai Barna) rămân antologice. Deşi poliţistul se declară vegetarian, ajunge să bea pălincă şi să mănânce slană cot la cot cu primarul.

Beţi turtă, ei pun pe tapet, pe rând, toate frustrările etnice ale românilor, şi ale maghiarilor, frustrări cu care ei au crescut. Mai mult, ei ajung să cânte şi să joace hore împreună, pe sufletul şi în tradiţia fiecăruia, o dată în româneşte, „C-aşa beu oamenii buni“, o dată, un imn, în limba maghiară.

Care dintre naţii a venit prima pe aceste teritorii disputate şi de români, şi de maghiari? Ce sex avea lupoaica romanilor? Iată câteva dintre întrebările care se pun în text, răspunsurile fiind o satiră a primitivismului gândirii fiecăruia în parte. Niciunul nu e mai bun decât celălalt, asta e ideea esenţială a textului, care îi dă în acelaşi timp şi un echilibru. Moacele personajelor, susţinute excelent de gesturile şi replicile lor, au un comic absolut. Personajele îşi interpretează perfect rolurile, iar regizorul ştie să le taie chirurgical exagerările, ştie când să le tempereze, astfel încât satira să nu se transforme în zeflemea ieftină.

Personajele Iringó (Nagy Dorottya, stânga), Ince (Szakács László) şi Izabella (Czikó Julianna - dreapta)

Spectacolul a fost montat de regizorul Sebestyén Aba la Compania „Tompa Miklós“  de la Studioul Yorick şi Teatrul Naţional din Târgu Mureş. Cea de-a treia parte a trilogiei se va numi „Apă de mină“, fiind scrisă în aceeaşi cheie realistă în programul de „Practică Teatrală pentru şcolile din Vest şi Nord-Vest“, derulat de Teatrul 74.

„Beznă de mină“, jucat în limba maghiară, vorbeşte despre aceste subiecte nu din perspectiva tabuurilor tradiţionaliste, unde primarii maghiari „sunt la fel de boi şi de corupţi“ ca şi cei români, ci prin ochii unei realităţi care contaminează societatea la nivel general. Corupţia capătă dimensiuni cosmice, nu mai e una românească sau una maghiară. Răsturnările de situaţie te năucesc. Poliţistul român nu e atât de zev-
zec pe cât am fi crezut la început, deşi va plăti amarnic deşteptăciunea lui adânc camuflată.

Textul poate avea şi abordări psihianalitice de tip freudian, prin problematica eredităţii, prin rănile de familie netratate, prin apucăturile sexuale animalice, prin secretele îngropate prin fântâni, prin sufletele goale prinse într-un carusel al unui sfârşit implacabil. 

„Beznă de mină“

de Székely Csaba

Studioul Yorick şi Teatrul Naţional din Târgu Mureş, Trupa „Tompa Miklós“

Regie: Sebestyén Aba

Cu: Szakács László, Nagy Dorottya, Kelemen Bányai Barna, Ördög Miklós Levente, Czikó Julianna.

Scenografie: Bartha József

Supratitrare în limba română

Muzica de scenă:
Borsos Csaba