Festivalul Naţional de Teatru din octombrie, prilej de speculat spectatorii

În octombrie va începe Festivalul Naţional de Teatru în care spectatorii bucureştenii se pot bucura de piese montate în toată ţara. Prilej pentru organizatori de a face speculă culturală direct cu spectatorii interesaţi de acest eveniment. După ce în februarie, o anchetă jurnalistică demonstra aici apropieri între compania care gestionează achiziţia de bilete online a festivalului, MyStage Ticketing SRL, şi fiul domnului Caramitru, intenţia de profita de pe seama spectatorilor a fost pusă în aplicare. Câinii latră, caravana trece. 

Cum plătim 200 de lei pentru „prioritate”

Astfel, dacă în toată lumea rezervările cu mult înaintea evenimentului (early bird) înseamnă reduceri substanţiale, în cazul nostru, a achiziţionării cu mult înainte a Festivalului Naţional de Teatru, lucrurile stau invers: ele se plătesc mai mult. Mai concret, cu un abonament, în această săptămână, de 200 de lei. Modul de a-i ciupi pe pasionaţii de teatru poartă numele de PRE-SALE care, cum citim pe site (aici), este “ o perioadă de 7 zile înainte ca biletele pentru spectacolele FNT 2016 să fie disponibile publicului larg, în care se pot alege şi achiziţiona, cu prioritate, până la 2 bilete pentru fiecare spectacol. Accesul exclusiv la perioada de pre-sale nu oferă şi reduceri la spectacolele FNT 2016, ci doar prioritate in alegerea si achizitionarea biletelor la acestea.” Deci, dacă plăteşti 200 de lei, ai ocazia să nu fii ca publicul larg care plăteşte doar biletul. Ci unul care plăteşte o pre-rezervare. 

Directoratul lui Ion Horia Leonida Caramitru

Argumentul lui Ion Caramitru în alegerea societăţii MyStage Ticketing SRL ca partener în vinderea online a biletelor pentru festival este scăderea costurilor de organizare. Dar, după cum vedem o creştere a cheltuielilor pentru spectatori. Care, o dată dă bani la buget pentru susţinerea instituţiilor de cultură, a doua oară plăteşte pre-rezervări, inventate pentru venituri suplimentare. Totul pentru profit. Ne întrebăm dacă acest profit va fi al teatrului sau al societăţii.

După ce a cheltuit 75 milioane de euro primiţi pentru renovarea Teatrului Naţional, fără a prezenta cetăţenilor niciun raport de management al cheltuielilor; după ce s-a poziţionat public împotriva persoanelor de altă părere cu Domnia sa (polemica cu fostul minstru al Culturii vizavi de intenţia acestuia din urmă de a organiza concurs pentru posturile de director – aici – dar şi argumentul autorităţii ca argument logic: „Nu poate veni un fost student de-al meu sau cineva care a învăţat carte la UNITER să facă aprecieri. În artă lucrurile stau altfel“) toate acestea fac să ne întrebăm în favoarea cui este plătit ca director: al spectatorului sau al său, propriu? 

Şi pensie, şi salariu, şi avere

Conform declaraţiei sale de avere de aici, domnul Caramitru Ion Horia Leonida încasează de la bugetul de stat un salariu de 6.000 de lei lunar şi o pensie de vârstă de 3.400 de lei, în total cam 10.000 de lei lunar. Din banii plătiţi de pe urma taxelor şi impozitele cetăţeanului, în primul rând pentru un bun management, transparent şi eficient. Apelarea la parteneri care inventează taxe, pe fondul dorinţei spectatorului de a vedea piese de teatru bune, nu este un exemplu de management eficient, ci unul în defavoarea publicului. 

Fiind ales recent ca director pentru încă cinci ani, în afara celor 11 de până acum, ne putem întreba dacă Ion Caramitru este un director de neînlocuit al Teatrului Naţional, sau dacă, pentru rolul său actoricesc din 1989, cineva acolo sus nu i-a garantat cumva şi acest rol. Pentru profitul său şi al altora. Cu exemplul nostru, destul de puţin pentru profitul spectatorului.