Spectacolul  cu opereta „Liliacul“ de Johann Strauss-fiul a avut premiera pe 30 decembrie, în penultima zi a anului trecut, cu ocazia reînfiinţării Teatrului Naţional de Operetă şi Musical „Ion Dacian“.  Premiera a avut loc în sediul Palatului Parlamentului, Salonul de Recepţii, cu intrarea dinspre Parcul Izvor, un spaţiu vizibil improvizat, cu totul impropriu unui spectacol.  Premiera a fost mult întârziată din cauza filtrului angajaţilor de la pază, care au îngreunat mult accesul publicului. Înainte cu zece minute de începerea spectactacolului era aglomeraţie de nedescris în holul din Palatul Parlamentului, lumea bună a Bucureştiului, claie peste grămadă, a fost controlată ca la aeroport, invitaţii fiind strigaţi rând pe rând de personalul instituţiei.

Bleonţ, maestru de ceremonii

Dirijor a fost Lucian Vlădescu, regia şi scenografia au fost semnate de Matteo Mazzoni - Italia, care a mai făcut, anul trecut, la Opera Naţională şi „Bărbierul din Sevilla“, pe muzica lui Gioachino Rossini.  Spectacolul „Liliacul“, în coregrafia Roxanei Colceag, a fost  realizat cu participarea Orchestrei, Corului şi Ansamblului de balet al Teatrului Naţional de Operetă şi Musical „Ion Dacian“.  În distribuţie, în rolurile principale au fost Eisenstein – Alfredo Pascu, Rosalinda – Doina Scripcaru, Adela – Gabriela Daha, Alfred – Andrei Fermeşanu. Invitat special a fost actorul Claudiu Bleonţ, care ne-a recitat din Vasile Voiculescu şi Lucian Blaga, cucerindu-ne prin farmecul său personal - un maestru de ceremonii desărvârşit, scos puţin din contextul libretului. Momente de circ cu animatori cu mingi, invitaţi de la Circul Globus, au fost intercalate în spectacolul-„eveniment“. Decorul a inclus un pod, nişte panouri transparente, mutate cu mâna de interpreţi, dintr-o parte în alta, în diferite scene şi luminate de videoproiecţii. A plutit chiar şi un video-liliac alb peste spectatori, în luminile albastre care s-au răsfirat peste sala somptuoasă, totuşi, cu candelabre.

Opereta comică în trei acte

Doina Scripcaru (Rosalinda)

Savuroasa operetă, un spectacol devenit tradiţie lirică din preajma Revelionului, este o capodoperă creată de Johann Strauss-fiul, celebrul compozitor vienez. Premiera absolută a operetei a avut loc în anul 1874 la Teatrul Naţional din Viena. Opereta comică în trei acte ne introduce în anul 1870, în liniştita noapte  de Revelion a soţilor Gabriel şi Rosalinda Eisenstein. Servitoarea Adela primeşte o scrisoare de la sora sa cu invitaţia la marele bal dat de Prinţul Orlofsky în seara aceea la Palat. Îşi face apariţia şi Dr. Falke, prietenul lui Eisenstein, care aşteaptă de trei ani să se răzbune pe acesta pentru că l-a lăsat să doarmă în costumul de liliac la ultimul bal, fiind nevoit ca a doua zi să se întoarcă acasă costumat astfel.  Răzbunarea va putea fi îndeplinită cu ocazia balului lui Orlofsky, la care Falke insistă ca şi Eisenstein să participe, fără ştirea soţiei, înainte de a se preda. Spectacolul prinde un contur comic din ce în ce mai spumos, datorită coincidenţelor neaşteptate.

Cel de-al doilea act ne deschide porţile palatului, unde petrecerea Prinţului Orlofsky este în toi. Eisenstein apare deghizat şi se prezintă ca marchizul Renard. O recunoaşte pe Adela, dar aceasta neagă şi profită de moment pentru a-i cânta patronului său un cântec batjocoritor, stârnind râsetele asistenţei. Soseşte şi Rosalinda deghizată într-o contesă maghiară, însă soţul ei nu o recunoaşte şi încearcă să o seducă. Seara continuă cu şampanie din belşug, balet elegant şi faimosul vals al liliacului, care încheie noapte de Revelion. Se face în curând dimineaţă, iar Eisenstein e nevoit să meargă la închisoare.

Actul al treilea ne dezvăluie imaginea închisorii, unde paznicul Frosch şi Frank îşi încheie veseli petrecerea plină de băutură. Prietenul Falke, sosit la închisoare împreună cu alţi invitaţi de la bal, mărturiseşte că totul a pornit de la planul său de răzbunare. Excentricul Prinţ Orlofsky se amuză copios de întâmplare, în timp ce Gabriel şi Rosalinda Eisenstein îşi dau seama că încă se  iubesc pătimaş.  

Alfredo Pascu (Eisenstein)

Costume provinciale

Datorită luminilor colorate, stroboscopice şi videoproiecţiilor, ne-am putut imagina mai mult decorul în scenele din opereta lui Strauss-fiul. Spaţiul şi scenografia de la Palatul Parlamentului nu ne-a ajutat să ne transpunem în libretul lui Karl Haffner şi Richard Genée, după nuvela „Le Reveillon“ de Henri Melhac şi Ludovic Halévy.

Costumele şi coregrafia  au fost destul de învechite şi provinciale. Au impresionat vocile lui Alfredo Pascu (Eisenstein), Doinei Scripcaru (Rosalinda), Gabrielei Daha (menajera Adela), în timp ce contratenorul Victor Bucur în rolul Prinţului Orlofsky nu a fost cea mai inspirată alegere (nu scriu asta cu urechea specialistului muzical, ci cu a iubitorului de teatru şi de muzică, obişnuit cu sălile de spectacole şi concerte).

Falke, îmbrăcat în pelerină neagră de „ liliac“ şi interpretat de Stefan Popov,  a semănat mai mult cu Batman, aşa cum l-au clasat muzicologii de specialitate.

Dirijorul Lucian Vlădescu a făcut un efort susţinut „să ţină“ şi să ridice după el spectacolul, străduinţa sa fiind vizibilă. Una peste alta, am încheiat anul 2016 cu un surogat de spectacol. Însă să nu dezarmăm. Să sperăm că 2017 ne va aduce spectacole la Operetă mai de calitate. Speranţa moare ultima. 

Adio, dar rămân mereu cu tine

Beatrice Rancea (foto), directorul interimar al Operei Naţionale Bucureşti, a făcut, la premieră, oficiile de gazdă, deşi Opereta „Ion Dacian“ s-a desprins teoretic de Operă. „Sala Parlamentului a fost singura, unica soluţie pentru a adapta acest spectacol.

A fost singura soluţie ca să nu treacă anul 2016 fără o premieră pentru colectivul Operetei“, a explicat Beatrice Rancea.

Referindu-se la situaţia sălii Operetei din strada Octavian Goga, directoarea  a subliniat, într-o conferinţă de presă, că aceasta „este o sală închisă, care nu are avize“ şi a precizat că recepţia clădirii nu se poate face în condiţiile în care „antreprenorul principal nu mai există, firma care a încasat banii pentru această construcţie nu mai există“, motiv pentru care clădirea nu poate fi recepţionată pentru continuarea lucrărilor. S-a specificat că există şi o problemă cu terenul pe care a fost construită Opereta, care se află în litigiu. Aşadar, spectacolele Operetei vor continua, însă nu ştim încă în ce sală.

Liliacul

(Die Fledermaus)

De Johann Strauss-fiul

Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian“

Libretul: Karl Haffner şi Richard Genée, după nuvela „Le Reveillon“ de Henri Melhac şi Ludovic Halévy

Dirijor: Lucian Vlădescu
Regia, scenografia şi lighting design: Matteo Mazzoni – Italia
Coregrafia: Roxana Colceag
Concept video: Fabio Massimo Iaquone, Luca Attilii – Italia

Distribuţia din 30 decembrie 2016:

Eisenstein – Alfredo Pascu
Rosalinda – Doina Scripcaru
Adela – Gabriela Daha
Alfred – Andrei Fermeşanu
Falke – Stefan Popov
Blind – Cristian Caraman
Frank – Orest Pîslariu-Ranghilof
Prinţul Orlofsky – Victor Bucur
Frosh – Cătălin Seimeanu
Ida – Maria Baciu
Invitat special: Claudiu Bleonţ, Teatrul Naţional Bucureşti

Cu participarea: Orchestrei, Corului şi Ansamblului de balet al Teatrului Naţional de Operetă şi Musical „Ion Dacian”