Cartea „Ruleta rusească“. Povestea unui scandal politic fără precedent

Cartea „Ruleta rusească“. Povestea unui scandal politic fără precedent

În volumul "Ruleta rusească", de Michael Isikoff şi David Corn, publicat de editura RAO, este redată povestea unui scandal politic fără precedent: amestecul Rusiei în procesul electoralamerican. Volumul prezintă povestea şocantă a relaţiei dintre Donald Trump şi Vladimir Putin, surprinzând toate aspectele esenţiale.

Întâmplările cuprinse în volumul "Ruleta rusească" de Michael Isikoff şi David Corn, publicat de RAO, sunt între momentul iunie 2013, când magnatul american îşi exprima pe Twitter dorinţa de a deveni „noul cel mai bun prieten“ al preşedintelui rus, şi felicitările pe care omul forte de la Kremlin i le-a transmis lui Trump, în noiembrie 2016, ca urmare a câştigării alegerilor prezidenţiale din Statele Unite ale Americii. „Incredibila, cumplita descriere a atacului Moscovei asupra democraţiei americane, ca parte a unei operaţiuni secrete de influenţare a alegerilor din SUA şi de sprijinire a lui Donald Trump în câştigarea cursei pentru Casa Albă“, scrie New York Times.

Michael Isikoff este jurnalist de investigaţie şi a lucrat pentru Washington Post, Newsweek şi NBC News. El este autorul a două bestselleruri, bine cotate de New York Times: Uncovering Clinton: A Reporter’s Story şi Hubris: The Inside Story of Spin, Scandal, and the Selling of the Iraq War (scrisă împreună cu David Corn).

David Corn, bine-cunoscut comentator politic, este unul dintre cei mai apreciaţi jurnalişti veterani americani, fiind şef al biroului de la Washington  al revistei Mother Jones şi analist al postului MSNBC.

Ruleta rusească
Michael Isikoff şi David Corn

Este o adevărată provocare să scrii o carte despre un scandal care încă nu s-a încheiat – din moment ce povestea şi anchetele continuă să se desfăşoare, cu noi dezvăluiri, posibile citaţii şi incriminări. Multe dintre sursele noastre rămân implicate în această controversă şi, în consecinţă, au ezitat să   vorbească deschis. Cu toate acestea, ele au fost dispuse să ne furnizeze informaţii de background importante şi esenţiale, ceea ce înseamnă că noi puteam folosi materialul fără să le menţionăm numele. Citatele atribuite personajelor din această carte se bazează pe interviuri atât cu aceste persoane, cât şi cu acelea care aveau cunoştinţă de respectivele declaraţii.

Pentru această carte am intervievat peste o sută de oficiali ai administraţiei Obama, oficiali ai administraţiei Trump, foşti şi actuali membri ai comunităţii de informaţii din Statele Unite, jucători- cheie ai campaniilor lui Trump şi Clinton, parteneri de afaceri ai lui Trump, experţi în securitate cibernetică şi mulţi alţii. Am înaintat Casei Albe o lungă listă de întrebări cu privire la acţiunile lui Donald Trump ca om de afaceri, candidat şi preşedinte. La cele mai multe dintre acestea, Casa Albă nu a dat niciun răspuns. În puţinele cazuri în care Casa Albă a răspuns, am menţionat acest lucru în text.
În timpul alegerilor din 2016, multe elemente ale scandalului Trump–Rusia nu au fost relatate de către presă. De atunci, mai multe instituţii media au făcut eforturi impresionante pentru a dezvălui aspecte importante ale acestei afaceri de amploare. Anumite părţi din relatările noastre se bazează pe aceste articole de presă, iar în notele de subsol menţionăm câteva dintre cele mai semnificative contribuţii.

FRAGMENT

Este un şantaj.“

Donald Trump a fost suspicios încă de la început.
În după-amiaza zilei de 6 ianuarie 2017, într-o sală de conferinţe a clădirii Trump Tower, preşedintele ales i-a ascultat timp de două ore pe liderii Comunităţii naţionale de informaţii a Statelor Unite ale Americii , care îi prezentaseră pe scurt un document extraordinar: un raport elaborat de agenţiile lor care concluziona faptul că guvernul rus  iniţiase o masivă campanie de influenţă sub acoperire, vizând subminarea sistemului politic al ţării şi alegerea sa ca preşedinte al Statelor Unite.
Trump îşi controlase furia în timpul acestei întâlniri – punând din când în când întrebări, exprimându-şi îndoiala şi agăţându-se de ideea că totul ar fi putut fi o minciună, o parte dintr-un complot al Statului Paralel, care să arunce o urmă de îndoială asupra victoriei sale în faţa lui Hillary Clinton din luna noiembrie a anului anterior şi care să-i submineze autoritatea ca preşedinte.
Când şefii agenţiilor de spionaj – James Clapper, directorul Serviciului Naţional de Informaţii, John Brennan, directorul CIA, şi amiralul Michael Rogers, directorul Agenţiei Naţionale de Securitate – au părăsit încăperea, unul dintre aceştia a rămas la urmă. Şi atunci, directorul FBI, James Comey, i-a înmânat lui Trump altceva. Era un rezumat de două pagini al rapoartelor întocmite de un fost spion britanic, care susţinea că Trump şi organizatorii campaniei sale colaboraseră intens cu Moscova. Conform însemnărilor acestuia, serviciile de informaţii ruseşti adunaseră materiale compromiţătoare despre Trump, care puteau fi folosite pentru a-l şantaja, inclusiv o înregistrare a sa în timp ce făcea nişte comentarii sordide în compania unor prostituate, într-o camera de hotel din Moscova. FBI-ul nu îi dădea această informaţie pentru că ar fi dat crezare acelor rapoarte, i-a explicat Comey lui Trump. De fapt, Biroul nu confirmase niciunul dintre acele oribile detalii – iar Comey i-a spus noului preşedinte că el personal nu făcea obiectul unei anchete. Dar materialul a ajuns la presă şi putea deveni public. Din spusele lui Comey, comunitatea de informaţii dorea doar să-l avertizeze.
După plecarea lui Comey, Trump a izbucnit indignat:
– E o porcărie, le-a zis el consilierilor săi. Nimic nu era adevărat.
Discuţia s-a îndreptat în cele din urmă spre Comey şi spre ceea ce urmărea acesta. Dintr-odată, totul i s-a lămurit lui Trump. Ştia exact despre ce era vorba.
– E un şantaj, a exclamat Trump.
Ei îl şantajau. Comey – fără îndoială, cu aprobarea celorlalţi – încerca de fapt să-i transmită un mesaj. Aveau ceva care-l putea compromite.
Trump mai văzuse asemenea lucruri înainte. Desigur, vechiul lui mentor, Roy Cohn – renumitul avocat care intervenise de atâtea ori pentru muşamalizarea afacerilor ilicite ale unor membri ai mafiei sau ale unor politicieni necinstiţi –, ştia cum funcţiona acest lucru.
La fel făcuse cândva şi cel mai cunsocut predecesor al lui Comey, J. Edgar Hoover, care le dăduse discret de înţeles politicienilor şi celebrităţilor timpurilor sale că poseda informaţii care le-ar fi putut distruge carierele într-un „minut newyorkez“ .
Acum, după cum vedea Trump situaţia, Comey şi ceilalţi încercau să-i facă şi lui acest lucru. Dar el nu avea de gând să le permită.
Furia lui Trump din ziua aceea a dat de fapt tonul uneia dintre cele mai tumultuoase preşedinţii din istoria Americii. Primul lui an în funcţie avea să fie plin de accese de furie îndreptate împotriva duşmanilor săi politici, postări bizare pe Twitter şi denunţări repetate ale furnizorilor de „fake news“ care îi provocau onestitatea, competenţa şi chiar stabilitatea mentală. O mare parte din această harababură era legată de investigaţiile neobosite ale atacului Rusiei asupra alegerilor din 2016 – un subiect care îl înfuria pe Trump mai mult decât orice altceva. Rusia devenise o adevărată obsesie pentru torţionarii săi – păcatul originar al preşedinţiei sale, un scandal care ridicase întrebări legate atât de legitimitatea sa, cât şi de vulnerabilitatea naţiunii la războiul informaţional sub acoperire. Şi totuşi, Trump a refuzat dispreţuitor să recunoască amploarea asaltului extins al Rusiei ca fiind un eveniment real şi semnificativ. În mintea lui, orice investigare a acestei probleme nu era nimic altceva decât un efort de a-l distruge.
Şi totuşi, scandalul rusesc începuse cu decenii în urmă. Ani la rând, Trump făcuse tot felul de afaceri în Rusia, continuând cu acestea chiar şi în primele luni ale campaniei sale prezidenţiale – iar acest lucru anticipa felul în care avea să poarte negocieri cu autocraticul, tiranicul şi periculosul lider rus, Vladimir Putin. Povestea Trump–Rusia îşi avea rădăcinile în confruntarea geopolitică mult mai amplă de după Războiul Rece dintre Statele Unite şi Rusia, un conflict pe care Moscova l-a mutat în 2016 în spaţiul cibernetic pentru a obţine un avantaj strategic.
Cu un Trump incapabil să accepte, sau pur şi simplu refuzând să înţeleagă războiul lui Putin împotriva democraţiei americane, a devenit responsabilitatea anchetatorilor guvernamentali şi a reporterilor să pună cap la cap povestea completă – un efort care ar putea necesita ani întregi până la finalizare. Această carte este un prim pas către atingerea acestui obiectiv. Indiferent cum a privit Trump acest scandal, un lucru a fost sigur: pentru a preveni un viitor atac, publicul american şi liderii săi trebuiau să înţeleagă şi să se confrunte cu ceea ce s-a întâmplat de fapt. O contabilitate minuţioasă  era o necesitate naţională"

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: