Se servesc de date statistice mai mult sau mai puţin sigure şi ne spun câţi români au luat drumul străinătăţii în guvernarea  şi câţi în guvernarea Y. Câte de mult a făcut partidul A pentru zonele defavorizate de unde se ştie că se pleacă masiv şi cât de puţin partidul B. Ni se mai reaminteşte o dată cum se dau de ceasul morţii parlamentarii noştri ca între două ridicări de mâini în vederea măririi indemnizaţiei proprii ori pentru asigurarea de pensii speciale „noii clase“ să caute soluţii pentru aşa-zisele zone favorizate. Soluţii care, nu ştiu cum se face, dar nu asigură decât un plus de profit baronilor locali. În vreme ce din judeţul cutare, de exemplu Vaslui, acolo unde autorităţile judeţene nu au pierdut din vedere să planteze o imensă pancartă care să ne ureze „Bun venit!“, se pleacă pe rupte.

Primii pleacă tinerii ceea ce nu înseamnă că nu ar pleca şi oameni demult trecuţi de vârsta marilor iluzii. Adică, mamele cu doi sau trei copii îşi iau lumea în cap, îşi lasă odraslele în îngrijirea cui dă Domnul, a bunicilor care de abia mai izbutesc să îşi ducă zilele şi nu au cam de nici unele, nici măcar bani de medicamente, şi se duc cu speranţa că vor avea noroc să găsească în Italia un alt bătrân pe care să îl îngrijească doar-doar vor face în asemenea chip rost de câţiva bani pe care mai apoi să îi trimită acasă. Taţii, atunci când nu îşi iau la rându-le lumea în cap trăgând nădejde că îşi vor găsi în cele străinătăţi ceva de lucru în construcţii, îşi omoară timpul din zori de zi şi până hăt, mult după miezul nopţii, pe la crâşmele din sat. În vremea asta copiii cresc, abandonează şcoala, se pregătesc şi ei să ia drumul străinătăţii şi se străduiesc să nu le pese de ce şi de cei pe care îi lasă în urmă.

Cam aceasta este realitatea surprinsă de spectacolul Rovegan, produs de Asociaţia Arena în parteneriat cu Centrul de Teatru Educaţional Replika. Scris şi regizat de Catinca Drăgănescu care s-a slujit de documentarea şi de inserturile video realizate de Ionuţ Popescu, Vlad Bîrdu şi Valentina Zaharia. Ca să îndulcească niţeluş pilula, Catinca Drăgănescu a recurs la matricea Caprei cu trei iezi. Dacă în urmă cu ceva timp Alexandru Dabija făcea din celebra poveste o tragedie culinară, Catinca Drăgănescu o recondiţionează şi o foloseşte spre a ne istorisi nimic mai mult decât o tragedie familială contemporană. Pe care ştie să facă astfel încât să nu eşueze într-o telenovelă gratuit lacrimogenă, ci, asezonând-o cu câte ceva din ceea ce se cheamă distanţarea brechtiană, cu inserturi muzicale şi ironice, cu jocuri şi jucării, să o transforme într-o reuşită mostră de teatru social şi documentar deopotrivă. 

Vedem aşadar o capra matură care pleacă sperând că le va putea aduce iezilor ei nu drob de sare în spinare, nu mălăeş în călcăieş căci asta ar însemna să fie nerealistă. Ci că va putea strânge măcar atâţia bani încât să le trimită spre a-şi putea duce traiul zilnic, să îşi plătească datoriile şi să îi rămână şi ei ceva. Dacă se poate. Spectacolul ne arată, dar nu apăsat demonstrativ şi acesta este marele său merit, ce şi cum se poate.

Mai vedem trei excelente, trei excepţionale actriţe.E vorba despre Mihaela Teleoacă (absolut senzaţională), Silvana Negruţiu şi Valentina Zaharia. Fiecare jucând mai multe roluri. Interpretele din Rovegan joacă proză, fredonează mari şlagăre remixate în aşa fel încât să fie utile scopurilor montării, schiţează paşi de dans pe muzica lui Alexei Turcan. Le vedem pe Mihaela Teleoacă, pe Silvana Negruţiu şi pe Valentina Zaharia întruchipând personaje când triste, nenorocite, ca vai de mama lor, când femei egoiste şi răutăcioase care pretind că ar fi fost cândva contese, când bătrâni libidinoşi care îşi imaginează că pentru câteva sute de euro femeile din Est le pot oferi ceea ce se cheamă meniu complet.

După ce am văzut toate acestea, mergem frumuşel acasă, pe drum ne gândim la tragedia Caprei ca, pe urmă, odată ajunşi la destinaţie, să deschidem televizorul pe ecranul căruia iar vedem politicieni care se laudă ce au făcut ei şi demască ce nu au făcut alţii spre a reduce cuantumul românilor care îşi iau zilnic lumea-n cap.

Asociaţia ARENA în parteneriat cu Centrul de Teatru Educaţional REPLIKA – ROVEGAN – Un spectacol de Catinca Drăgănescu; Muzica: Alexei Turcan; Video&documentare: Ionuţ Popescu, Silvana Negruţiu, Valentina Zaharia; Cu: Mihaela Teleoacă, Silvana Negruţiu, Valentina Zaharia; Data reprezentaţiei: 18 mai 2018