Regizorul Andrei Şerban, despre directorul interimar al Operei Naţionale Bucureşti:„Beatrice este o tornadă“  VIDEO

Beatrice Rancea, doamna de fier a teatrului românesc, împlineşte 55 de ani

Pe 19 august Beatrice Rancea a împlinit 55 de ani. În prezent, directorul interimar al Operei naţionale Bucureşti (ONB) se pregăteşte pentru o premieră-coproducţie la Operele Naţionale din Iaşi şi din Bucureşti. Vineri, de ziua ei, Beatrice Rancea s-a aflat în studioul Adevărul Live.

Ştiri pe aceeaşi temă

Text de Gabriela Lupu

Deşi se îmbracă mereu în negru (“negrul pentru mine nu e doar o culoare, face pur şi simplu parte din fiinţa mea. Până şi la rochia de mireasă am avut un pic de negru”, zice ea) şi e poreclită “Cruella”, Beatrice Rancea este în realitate un om cald şi total dedicat profesiei sale şi oamenilor cu care lucrează.

A început baletul de la 4 ani.  „Mama mea a vrut să fac balet“, mărturiseşte Beatrice Rancea. “În clasa a patra am intrat la Liceul de Coregrafie pe care l-am terminat în 1980, apoi am fost la Opera din Bucureşti, unde am dansat din perioada liceului, până în 1991, când am renunţat la dans. În '90 am intrat la IATC la facultatea nou înfiinţată de Coregrafie, şi după un an de Creaţie Coregrafică, în urma unui foarte grav accident la genunchi, am trecut la Regie. Toată viaţa mea o văzusem până atunci doar prin prisma dansului. Nu m-am gândit niciodată că voi face altceva. Nici măcar nu mi-am dorit să fac coregrafie, voiam să fiu numai dansatoare. Eram fericită aşa, mai ales că în momentul accidentului, munca mea era deja recunoscută şi începusem să primesc roluri la care visasem o viaţă întreagă”.

În peisajul teatral românesc aflat parcă într-o eternă degringoladă, ea şi-a asumat riscul de a conduce instituţii de prestigiu, aflate însă, la vremea sosirii ei, în criză majoră, precum Teatrul Naţional din Constanţa, Opera Română din Iaşi şi acum Opera Naţională din Bucureşti.

De fiecare data a fost nevoită să reformeze din temelii instituţiile pe care le-a condus. “Când am ajuns la Constanţa, am intrat la “Livada de vişini” care, teoretic, ar fi trebuit să fie un spectacol de public, şi am găsit şase spectatori în sală. Atunci a trebuit să fac o campanie cu prieteni de-ai mei, cu regizori, coregrafi, cu creatori importanţ, ca să lansăm acest teatru. Şi în mai puţin de o lună aveam zeci de spectatori la intrare care aşteptau un bilet în plus şi încercam să-i conving că nu trebuie să spargă uşile pentru că spectacolele se reiau în fiecare săptămână. Şi atâta timp cât am fost la Constanţa, doi ani şi trei luni, spre bucuria mea, toate spectacolele s-au jucat cu casa închisă.”

REFORMA DE LA IAŞI

La fel s-au petrecut lucrurile şi la Opera din Iaşi: “În momentul venirii mele la Iaşi, Opera de acolo nu era la zero, era chiar sub zero”, spune ea. “Aveau cel mai mic buget din ţară, se monta o premieră odată la trei ani. Nici nu se mai ştia că există Operă la Iaşi. Funcţionau de 7 ani într-o Casă de Cultură cât a fost sala în renovare, situaţia era mai mult decât dramatică. Eu nu m-am dus acolo din dorinţa de a fi director, dacă voiam să îmi fie mie bine stăteam acasă lângă soţul meu, lângă familia mea, şi aş fi făcut ce îmi doresc mai mult: să montez teatru. Dar mi-am dorit să fac ceva care să conteze şi dacă acum se vorneşte despre performanţa Operei din Iaşi, vreau să cred că mi se datorează şi mie.”

Şi, într-adevăr, graţie stilului de a conduce, cu o mână de fier într-o mănuşă de catifea, fiind şeful perfect dedicat, aproape locuind în operă, tratându-şi subalternii cu respect şi chiar cu dragoste maternă (la petrecerile organizate după premiere trecea pe la fiecare artist în parte interesându-se până şi dacă a mâncat bine), ea le-a dat şansa cântăreţilor, instrumentiştilor şi balerinilor din opera ieşeană să “crească” aducând unii dintre cei mai mari creatori români să lucreze cu ei, în primul rând pe Andrei Şerban şi apoi pe Gigi Căciuleanu.

"Beatrice e un fenomen. Are inteligenţa intuitiei, ceea ce e cel mai important pentru un extraordinar animal de teatru, cum e ea!  Ca manager are o doză de geniu. Alţi manageri mult mai faimoşi ar trebui sa ia lecţii despre ce înseamnă o instituţie vie. E miraculos cum a transformat Opera din Iaşi dintr-o instituţie vetustă, cu o mentalitate provincială, greoaie, în cel mai dinamic şi creator ansamblu, unde te simţi bine să lucrezi, căci atenţia pentru calitate e ce contează acolo!  Îi admir curajul de a accepta interimatul la ONB. Să te apropii de un elefant  furios si să-l faci să zâmbească, nu e uşor. Nu ştiu cât va reuşi, dar aparent sunt speranţe. Îi doresc să primească tot sprijinul de care are nevoie", aşa a portretizat-o Andrei Şerban pe Beatrice Rancea, pentru "Adevărul".

Beatrice Rancea: o balerină în formă de tornadă, o regizoare în formă de balerinà, o dansatoare în formà de director general, un general într-un trup de panteră, un manager în formă de uragan, o artistà în formă de salcie pe mal de apà, un maelstrom în formă de fiinţă umană. Aşa cum o iubesc, cum o iubim: în afara oricăror norme..., apreciază, la rândul său, coregraful Gigi Căciuleanu.

Tot într-un moment de criză a fost transferată la Opera din Bucureşti, unde scandalurile s-au ţinut lanţ şi unde părea că nimeni şi nimic nu va mai linişti apele. „Îmi doresc să ajut pe cât pot Opera din Bucureşti. Acesta este locul unde am crescut, scena pe care am debutat ca balerină, este într-un fel casa mea. De aceea mă doare să văd unde s-a ajuns,” a declarat Beatrice Rancea.

Misiunea ei este cu siguranţă una dificilă.


FOTO: Eduard Enea

VĂDUVA VESELĂ, ÎN PREMIERĂ LA BUCUREŞTI ŞI LA IAŞI

Stagiunea aceasta se va deschide cu un spectacol ce se doreşte o punte culturală între Iaşi şi Bucureşti. Este vorba despre opereta „Văduva veselă”, o montare-surpriză a lui Andrei Şerban la Opera din Iaşi, ce va avea premiera mai întâi la Bucureşti pe 1,2,3 şi 4 septembrie, urmând ca apoi, peste o săptămână, să se întâlnească cu publicul ieşean.

La repetiţiile lui Andrei Şerban de la Iaşi a asistat şi Reatrice Rancea care s-a declarat pur şi simplu entuziasmată: „Este genial ce face! Va fi o nebunie!”, a spus ea.

Şi, într-adevăr, spectacolul va fi un adevărat cutremur. O „Văduvă veselă” a zilelor noastre, perfect ancorată în realităţile politice şi în moravurile societăţii româneşti. Textul este complet rescris de Andrei Şerban şi de Dana Dima şi are în „compoziţia” sa celebre perle ale politicenilor  culese în cărţile sale de către Radu Paraschivescu, texte de Andrei Pleşu şi chiar şi stenograme din dosarele aleşilor ajunşi într-un binemeritat „concediu” după gratii.

Aflat în mare formă, Andrei Şerban repeta cu fiecare interpret în parte, „juca” el însuşi toate rolurile, era ca un spiriduş prezent peste tot, umplea toată scena, râdea primul la poante, aplauda vesel momentele reuşite, dădea indicaţii în gura mare sau, dimpotrivă, în secret, la ureche, smulgând zâmbete şi aplauze admirative de la artiştii săi.

„O să fie o bombă!”, ne-a declarat marele regizor, frecându-şi mulţumit mâinile. „Lovim din plin în politicieni!”

Textul este cu adevărat incendiar, când hilar, când dulce-amar, când dureros de-a dreptul. Nimic din ceea ce „defineşte” societatea noastră nu este trecut cu vederea: corupţia, xenofobia, poveştile de alcov cu iz de imoralitate, minciuna, discursurile patriotarde, incultura, ticăloşia, lăcomia, delaţiunea, „serviciile”, „curăţenia” marca DNA şi câte şi mai câte alte lucruri intrate deja în ADN-ul ţării noastre.

„Văduva veselă” în varianta lui Andrei Şerban este o oglindă severă, care nu iartă şi nu minte, a României de azi şi a noastră a tuturor.


Andrei Şerban, regizorul care pune în arta sa pasiunea originalităţii până la cel mai mic detaliu, a avut iniţiativa de a redacta el însuşi textul-invitaţie pentru spectacolul „Văduva veselă”. S-a amuzat să creeze o pastişă a reclamelor de pe Broadway, considerând că opereta este nu doar o soră a operei, dar şi a musicalului, cu intenţia de a provoca reacţii şi interes, ceea ce s-a şi întâmplat.

Adaptarea, cu dialoguri inspirate din scrierile lui Radu Paraschivescu şi Andrei Pleşu, este semnată de regizor împreună cu Daniela Dima. Scenografia poartă semnătura Anka Lupeş, coregrafia - Andrea Gavriliu. Soliştii vin din diverse teatre din ţară, iar Vlad Conta şi Ciprian Teodoraşcu, dirijori ai Operei Naţionale Bucureşti, dirijează corul şi orchestra Operei ieşene.

Andrei Şerban despre spectacol: „Când Beatrice Rancea a insistat cu perseverenţa ei semi-fanatică sa montez Văduva în Romania, am ezitat. Simţeam că, în montările mele precedente, la Opera din Viena şi cea din Cardiff (deşi total diferite una de cealaltă) nu ajunsesem la lumina pe care, totuşi, o întrezărisem. Am replonjat în studiul epocii în care a compus Lehár, la belle epoque, de la începutul secolului trecut, dar mi-am dat seama că o documentare fidelă nu poate duce decât la o Văduvă de muzeu, lipsită de vitalitate şi impact.

 Într-o zi, împreună cu colaboratoarea mea constantă, Dana Dima, am avut ideea de a transpune Văduva în contemporaneitate, pentru că ne-am dat seama că există destule argumente ca propunerea să fie justificată. Cum în libret e vorba despre o ţară inventată, pierdută undeva în Balcani, aflată în criză şi în pericol de faliment, condusă de politicieni incapabili, impostori şi mincinoşi, am găsit, printr-un fericit accident, în scrierile lui Radu Paraschivescu şi ale lui Andrei Pleşu, materialul ideal pentru ca ea să capete formă şi conţinut. 

Pe de o parte, inepţiile şi aberaţiile puse în circulaţie în spaţiul public de tot felul de categorii sociale, incluzând politicieni, neveste de politicieni, oameni de afaceri, funcţionari publici, sportivi, personalităţi TV... etc., culese de primul, pe de alta pamfletele celui de-al doilea, care împreună realizează o radiografie fidelă a lumii în care trăim aici, în România, au devenit materia primă a dialogurilor adaptării noastre.

Am înţeles atunci că, ceea ce lipsea din montările mele precedente, era credibilitatea contrastului dintre povestea de dragoste a personajelor principale şi mediul în care are loc, dintre derapajele şi promiscuitatea unei lumi care a încremenit într-o confuzie josnică şi veselă, lipsită de ideal, şi nevoia de un alt orizont a celor doi îndrăgostiţi care, deşi s-au pierdut unul pe altul şi chiar pe sine, se regăsesc pentru că nu au încetat căutarea. 

Am făcut, deci, o adaptare foarte liberă la realităţi familiare autohtone.

 Pe fondul unei bufonade socio-politice absurde şi burlesti, se desfăşoară tema principală a dragostei autentice", subliniază Andrei Şerban.

„Văduva Veselă”de Franz Lehár
Regia: Andrei Şerban

Adaptare originală de Daniela Dima şi Andrei Şerban, cu dialoguri inspirate din scrierile lui Radu Paraschivescu şi Andrei Pleşu
Scenografia: Anka Lupeş
Coregrafia: Andrea Gavriliu
Dirijori: Vlad Conta, Ciprian Teodoraşcu
Distribuţia:
● Hanna Glavary – Ana Maria Donose (Opera Naţională Română Iaşi), Amelia Antoniu (Teatrul Naţional de Operetă şi Musical „Ion Dacian”)
● Danilo - Adrian Mărcan (Opera Braşov), Tiberiu Simu
● Ambasadorul Zetta – Valentin Vasiliu (Opera Naţională Bucureşti), Ioan Cherata (Opera Română Craiova)
● Valencienne – Marta Sandu (Opera Naţională Bucureşti), Nicoleta Maier (Teatrul Muzical „Nae Leonard” Galaţi)
● Camille de Jolidon – Andrei Fermeşanu (Opera Naţională Română Iaşi), Ştefan Von Korch
● Njegus – Claudiu Bleonţ (Teatrul Naţional Bucureşti), Ruslan Bârlea (Teatrul Naţional Cluj-Napoca)
● Zizi – Gabriela Daha (Teatrul Naţional de Operetă şi Musical „Ion Dacian”), Cristina Gireadă Tălmaciu (Opera Naţională Română Iaşi)
● Violeta – Tatiana Purcaru (Opera Naţională Română Iaşi)
● Cascada – Robert Buzilă (Opera Naţională Română Iaşi), Ştefan Linu (Opera Naţională Română Iaşi)
● St. Brioche – Ovidiu Manolache (Opera Naţională Română Iaşi), Alexandru Savin (Opera Naţională Română Iaşi)
● Bairamovici – Vasile Filimon (Opera Naţională Română Iaşi), Eduard Sveatchevici (Opera Naţională Română Iaşi)
● Kromski – Tudor Florenţa (Opera Naţională Română Iaşi), Eduard Sveatchevici (Opera Naţională Română Iaşi)
● Agenţi - Ştefan Linu (Opera Naţională Română Iaşi), Robert Buzilă (Opera Naţională Română Iaşi), Ovidiu Manolache (Opera Naţională Română Iaşi), Alexandru Savin (Opera Naţională Română Iaşi)
Baletul Operei Naţionale Române Iaşi:
● Solişti Moment Vilja: Anca Andronache, Viviana Olaru, Dumitru Buzincu, Dănuţ Melenciuc
● Grizete: Maria Cotorobai, Pamela Tănasă, Miku Okazaki, Anca Andronache, Claudia Tudorache, Viviana Olaru
● Can-Can: Chisako Ota, Mizuka Suzuki, Arisa Suzuki, Kurumi Sakamoto, Iuko Hanase, Erika Pinzano, Shinse Jouji, Hirohito Ikeuchi
● Ansamblu: Elvis Gache, Alexandru Sebeşi, Mălin Gălan, Răzvan Vieriu, Andrei Dexamir, Mihai Dexamir
Corul şi Orchestra Operei Naţionale Române Iaşi.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările