ANIVERSARE La mulţi, Oana Pellea! Fiica lui Amza Pellea: „Tata şi-ar fi dorit să devin farmacistă“
0
Actriţa Oana Pellea aniversează 55 de ani pe 29 ianuarie. Fiica lui Amza Pellea a făcut roluri memorabile în teatru şi în film, fiind una dintre cele mai importante şi expresive actriţe. A participat la numeroase producţii internatţonale, cum ar fi cea franco-italiană „Jeanne d'Arc“ şi producţia francofonă a lui Marc Dore -„Je m'en vais“ în Canada, care se joacă în România, la Teatrul Mic, cu titlul „Mă tot duc“.
Oana Pellea s-a născut la Bucureşti, pe 29 ianuarie 1962, fiică a actorului Amza Pellea şi a Domnicăi Mihaela, născută Policrat. Actriţa spune că nu familia a îndemnat-o să devină actriţa. A început să joace teatru în limba franceză, încă din clasa clasa a XII-a."T ata nu a vrut să fac asta, dimpotriva, el nu m-a direcţionat deloc! Şi-ar fi dorit să fiu farmacista!", povesteşte ea.
Registrul său interpretativ cuprinde o vastă paletă de roluri de la Caragiale până la Shakespeare. În filmografia ei sunt incluse filme regizate de Bogdan Dreyer, Alexandru Tatos, Dan Piţa şi Stere Gulea.
În perioada 1984-1987 a fost actriţă la Teatrul din Piatra Neamţ. A jucat la Teatrul Bulandra din 1987 până în 1999 şi a participat la numeroase turnee din America de Nord, America de Sud, Japonia si Europa. Din 1999, Oana Pelea este liber profesionista.
A obţinut numeroase premii, atât în ţară, cât şi peste hotare (Festivalul de film de la Geneva, Festivalul filmului politic din San Marino, Premiul Criticilor Internationali de teatru, etc).
A participat la numeroase producţii internationale, cum ar fi productia franco-italiană "Jeanne d'Arc" şi producţia francofonă a lui Marc Dore -"Je m'en vais" in Canada. În România, spectacolul se joacă, la Teatrul Mic, sub numele de „Mă tot duc“.
I s-a decernat de două ori premiul Uniunii Teatrelor din Romania pentru cea mai buna actriţă, precum şi premiul Fundaţiei Culturale Române pentru Carieră Internaţională Remarcabilă.
Actriţa Oana Pellea este cap de afiş al spectacolului „Efectul razelor gamma asupra crăiţelor lunatice“, de la Sala Studio a Teatrului Metropolis.
În distribuţia spectacolului, realizat după un text de Paul Zindel, se mai regăsesc actriţele Alexandrina Halic, Cristina Casian, Florina Gleznea. Actriţa Oana Pellea a fost prezentă în studioul Adevărul Live, în cadrul Interviurilor FNT, şi a vorbit despre diferenţele de opinii şi despre relaţiile dintre generaţii.
„Acum 39 de ani Olga Tudorache a strălucit în 'Efectul Razelor Gama asupra anemonelor"! Astăzi încă se mai vorbeşte despre aceea montare şi despre magistrala interpretare", spune Oana Pellea.
Actriţa aminteşte o replică a Olgăi Tudorache: „Nu sunt o stâncă ce nu poate fi clintită, rece, lucidă, cum par. Nenorocirea este că nu sunt cum par şi că foarte repede omul îşi dă seama de asta. Aspectul exterior mi se trage, cred, din faptul că am fost şi am rămas o mare timidă“.
În spectacol, Beatrice (Oana Pellea) este o mamă singură cu două adolescente, una traversând o traumă sexuală, cealaltă pasionată de biologie şi viaţă. Spectacolul ne vorbeşte despre complicata relaţie dintre generaţii, despre disperarea unei femei ce traieşte cu grija zilei de maine, dar şi despre speranţă, căci Tillie creşte iepuri, visează la atomi, sper şi crede în efectul razelor gamma asupra crăiţelor.
Beatrice (Oana Pellea) este o mamă singură cu două adolescente, una traversând o traumă sexuală, cealaltă pasionată de biologie şi viaţă. Spectacolul ne vorbeşte despre complicata relaţie dintre generaţii, despre disperarea unei femei ce traieşte cu grija zilei de maine, dar şi despre speranţă, căci Tillie creşte iepuri, visează la atomi, speră… şi crede în efectul razelor gamma asupra crăiţelor.
Actriţa Oana Pellea a fost prezentă în studioul Adevărul Live, în cadrul Interviurilor FNT, şi a vorbit despre diferenţele de opinii şi despre relaţiile dintre generaţii.
Adevărul: Cum este un rol de o asemenea intensitate?
Oana Pellea: Face parte dintre rolurile mari, un astfel de rol ar putea defini o carieră, o actriţă mare ar trebui să-l aibă în carieră. Spectacolul mai vechi, din 1975, a fost în regia Cătălinei Buzoianu, iar în rolul pe care-l interpretez eu a strălucit Olga Tudorache. Cel mai mare compliment pe care l-am primit este că spectacolul nostru seamănă şi nu seamănă cu cel din 1975. Spectacolul este foarte intens, este ca o carne în sânge. Am hotărât totuşi, împreună cu regizoarea Mariana Cămărăşan, să dăm o rază de speranţă, pentru că lumea de asta are nevoie, dacă totul este trist şi întunecat nu vrea nimeni să vadă.
De unde vine optimismul dvs.? Din inconştienţă. Şi inconştienţa? Dintr-o alegere.
Cum poate un actor să intre în pielea atâtor personaje tragice şi pline de dramatism şi totuşi să-şi păstreze optimismul?
Nu ştiu să-ţi explic, dar lumea mă vede şi m-a văzut în roluri dramatice, grele, tragice. Dar acum am prins un rol de comedie, în „Idolul şi Ion Anapoda“, şi îmi fac de cap cât pot. Dar rămân totuşi o fiinţă optimistă.
În relaţia părinţi-copii, vă puneţi vreodată în pielea celuilalt?
Întotdeauna fac asta. Acum sunt pe scenă cu o mare doamnă, Alexandrina Halic, pe care o consider Pâinea lui Dumnezeu, am mai întâlnit aşa ceva doar la tatăl meu. Ea nu este doar vocea de la Teatrul Radiofonic sau actriţa de pe scena teatrului de copii, iar ce face aici este pur şi simplu o bijuterie.
Cum este atacat textul foarte bine scris în acest spectacol?
Orice text trebuie atacat personal. Chiar dacă joci un robot, trebuie să-l ataci personal. Orice mică minciunică spusă pe scenă se simte. Dar aici nu este cazul, toată lumea se regăseşte în ce e pe scenă, nu ai cum să minţi.
Aveţi emoţii mai mari când se joacă în Festival?
Doamne-fereşte, nu! Am bucurie mai mare, nu emoţii, pentru că Festivalul este o sărbătoare. Poate cei mai tineri, dar noi care-am întinerit în timp - pentru că nu îmbătrânim, ci întinerim în timp - nu este cazul.
Chiar aşa, cum reuşiţi să vă păstraţi tinereţea? Sunteţi neschimbată... Am grijă de sufletul meu. Carnea cade, asta e, dar contează realitatea interioară. Am certitudinea asta, că până la moarte totul se poate schimba, se poate întoarce pozitiv. E mai greu, dar şi mai frumos.
Cu ce vă hrăniţi sufletul?
Am un frigider al sufletului. Mai iau de pe raft un Mozart, o carte sau un film bun... Cu ce să-l hrăneşti? Cu ce te face mai bun, cu ce te face mai frumos, cu ce te îmbogăţeşte.
Sunteţi activă pe Internet?
Sunt prea activă. Am început să închid robinetul. Îmi mânâncă timp, mai bine plonjez în carte.
Care sunt alegerile care v-au făcut aşa? Am ales partea care construieşte în loc de partea care distruge, am ales da-ul în loc de nu... Vreau ca la 400 de ani după ce plec de pe planeta asta să mă întâlnesc cu Micul Prinţ, lumea să se întrebe: care Oana Pellea?
De curând mi-am amintit de Florian Pittiş...
Eu îmi amintesc zilnic. Oamenii care mi-au fost apropiaţi mă populează zgomotos. Am jucat un spectacol cu „Câinele grădinarului“ la mare pe o ploaie torenţială numai pentru că mai rămăseseră câţiva oameni în faţa noastră, a fost alegerea lui.
De ce nu scrieţi amintirile acestea?
Poate o să le scriu, să zicem că mai avem timp...
Mai avem timp, vorba domnului Paler?
Domnul Paler, un alt om care mă populează. Mă bântuie, îmi dă târcoale, este aproape de mine.
De unde vine puterea unui actor de a fi atât de deschis, de pozitiv?
De a rămâne aşa, că asta e greu... Nu ştiu să-ţi spun. Ţi-am spus cum e la mine. La tata venea din geniul lui de a fi om - generos, deschis, amuzant.
Se încarcă comentariile...
