Alte nevroze sexuale ale părinţilor, nu neapărat ai noştri
0
Un domn, pe nume Martin Heckmanns, fără doar şi poate dintre cei mai onorabili, de vreme ce a făcut studii extreme de serioase de filosofie şi a elaborat o teză despre romantismul timpuriu, a abandonat sferele înalte ale meditaţiei şi s-a apucat de scris piese. Comedii.
Demontând eficient prejudecata că nemţii ar fi fiinţe scrobite, cu calităţi o mie, însă complet defective de umor.
Un alt domn, la rându-i cum nu se poate mai respectabil, pe nume Vlad Massaci, de profesie regizor, trăitor în România, bun cunoscător de limbi străine, a tradus una dintre piesele d-lui Heckmanns, şi a propus-o Teatrului de Comedie. Care a avut fericita inspiraţie de a-i accepta propunerea şi de a înscrie piesa cu pricina în repertoriu. Cam acestea ar fi originile spectacolului Drumeţia sau despre sexualitate azi ce se joacă cu un consistent succes de public. Succes care nu face decât să confirme longevitatea aşa-numitei „piese bine făcute“. Un gen de scriere pentru scenă născut în secolul al XIX-lea pe meleaguri franceze şi care s-a extins repede nu doar în toată Europa, ci şi în Statele Unite, unde face furori pe Broadway. Şi nu doar acolo.
FOTO Remus Toderici
Farmecul piesei lui Martin Heckmanns nu trebuie căutat nicidecum în originalitatea temei. Drumeţia nefiind decât a nu ştiu câta variaţiune pe tema complicatelor raporturi dintre copii şi părinţi. Părinţi care descoperă cu gura căscată cât de puţin îşi cunosc, de fapt, odraslele, de la care primesc neaşteptate lecţii „de maturitate“ despre subiecte pe care din pudibonderie conjugată cu naivitate, le consideră tabu. Şarmul piesei d-lui Heckmanns nu se cuvine căutat nici în cine ştie ce subtilităţi de construcţie fiindcă şi la acet capitol îşi face prezenţa clar modelul, schema. După părerea mea, Drumeţia sau despre sexualitate azi seamănă, cel puţin până la un punct, teribil, cu Zeul măcelului de Yasmina Reza.
În scrierea lui Martin Heckmanns, două familii şi jumătate (adică mono) se întâlnesc spre a discuta, îngrijorate, despre isprăvile nu tocmai ortodoxe ale descendenţilor. Care, de câtăva vreme, şi-au descoperit un bizar apetit pentru drumeţie. Numai că discuţia nu se limitează la o imensă cantitate de cuvinte, la vizionarea a două filmuleţe „deocheate“ descoperite din întâmplare de părinţi vigilenţi, ci şi la un necontrolat consum de „băuturi beţive“. Fapt care face ca totul să se termine într-o nebunie absolută.
Umorul, prospeţimea replicilor, repeziciunea răsturnărilor de situaţie sunt însuşiri ce conferă valoare piesei lui Martin Heckmanns.
FOTO Remus Toderici
E vorba despre calităţi păstrate, valorizate ca atare, chiar îmbogăţite de felul în care a înţeles să monteze piesa Vlad Massaci. Care şi-a mai dovedit încă o dată ştiinţa de a alcătui o distribuţie şi de a lucra foarte bine cu actorii. Aceştia au şi exuberanţă, dar şi simţul măsurii. Nu sar nici un moment peste cal, nu se dedau la ocheade la public, nu doresc succese ieftine. Nu cad în derizoriu. Numele lor: Sandu Pop (Wolfgang Braumeister), Florin Dobrovici (Ludger Kuester), Delia Nartea (Hanne Blomberg), Alexandru Conovaru (Michael Blomberg), Mădălina Ciotea (Steffi). Plus adolescenta (Maruca Băiaşu sau Nora Zamfir?) care a avut o scurtă apariţie în rolul Marie Blomberg.
Teatrul de Comedie din Bucureşti - DRUMEŢIA SAU DESPRE SEXUALITATE AZI de Martin Heckmanns; Traducerea şi regia artistică: Vlad Massaci; Scenografia: Vanda Maria Sturdza; Cu: Sandu Pop/Şerban Pavlu, Florin Dobrovici, Delia Nartea, Alexandru Conovaru, Mădălina Ciotea, Maruca Băiaşu/Nora Zamfir; Data reprezentaţiei: 27 septembrie 2017
Se încarcă comentariile...
