Actorul Victor Rebengiuc: „Sunt filme în care am jucat şi pe care nu le-am văzut”

Actorul Victor Rebengiuc: „Sunt filme în care am jucat şi pe care nu le-am văzut”

Actorul Victor Rebengiuc                                                                                 FOTO: Sever Gheorghe

Invitat la „Intersecţiile de miercuri”, la Rezidenţa Scena 9, actorul Victor Rebengiuc a povestit cu mult umor despre începuturile sale în teatru şi film, despre emoţiile de pe scenă şi despre marii regizori alături de care a avut şansa să lucreze.

Ştiri pe aceeaşi temă

Actorul Victor Rebengiuc, care a împlinit la începutul lunii, vârsta de 85 de ani, a vorbit despre ce fel de emoţii a avut de-a lungul timpului pe scenă. A explicat că la începuturi, până în momentul în care se ridica cortina, îi tremurau genunchii, însă, după primele replici, se obşinuia. 

„Rămâne o emoţie creatoare care te ajută. Fără emoţie nu poţi juca.De emoţii paralizante m-a ferit Dumnezeu până acum”, a spus Rebengiuc. 

Actorul şi-a amintit un episod de pe scenă în care, iniţial, nu a ştiut ce să facă. Se întâmpla în primele două-trei luni de când era scenă.

Juca la Bulandra, alături de doamna Bulandra, în „Nebuna din Chaillot”. Victor Rebengiuc îl juca pe Pierre, un tânăr care fusese salvat de la sinucidere şi pe care nebuna din Chaillot îl învaţă să perceapă viaţa într-un mod mai optimist.  Totul a mers bine, şi-a amintit Rebengiuc, până la începutul celei de-a doua părţi. 

Conform scenei, ea stătea pe o sofa, Pierre lângă, iar ea îl confunda cu iubitul său din tinereţe. Se trezea însă şi realiza că în faţa ei se află Pierre. Atunci, actorul trebuia să îi întindă mână să se ridice. 

„I-am dat mâna şi nu s-a ridicat. Era jos, căzuse. Nu ştiam ce să fac, eram de două-trei luni pe scenă”, a spus Victor Rebengiuc. 

Lucia Sturdza Bulandra îl privea pe tânărul actor cu ochii mari, spunând din când în când, „un moment, un moment”, iar Rebengiuc aştepta să se întâmple ceva, orice, să se lase cortina poate. „Tot trăgeam până mi-am zis, poate îi scot mâna din umăr. Am ridicat-o şi ea a reînceput să joace”, a mai spus actorul. Când s-a lăsat cortina, doamna Bulandra i-a spus: „credeam că n-ai să poţi să mă ridici”.

„Sunt unii care au emoţii şi acum. Eu sunt mai puţin emotiv, dacă ştiu ce am de făcut, merg cu încredere”, a conchis în privinţa emoţiilor, actorul.

Replici uitate şi sufleori 

Întrebat dacă îşi uită replicile, Victor Rebengiuc a explicat că i s-a mai întâmplat, dar că se descurcă şi că, pentru el, sufleorul nu e salvator pentru că, atunci când i se întâmplă să îşi uite replicile, nu mai aude nimic în jurul său. 

„Când se întâmplă, nu mai aud nimic, poate să fie sufleorul lui Peşte, să urle la mine, că nu l-aud. Mă gândesc care e sensul replicii şi caut un cuvânt...Sufleorul e bun pentru mine doar la repetiţii, când încă nu ştiu textul”, a mai spus actorul. 

Pe aceeaşi linie, Rebengiuc a povestit o anecdotă cu actorul Ştefan Ciubotăraşu. La un moment dat, repetau împreună o piesă, iar acesta s-a încurcat în text. Ca actor, odată intrat într-o anumită stare, dacă nu îţi aminteşti textul, te enervezi, lucru care i s-a întâmplat şi lui Ciubotăraşu care l-a întrebat pe sufleor ce urmează în text. Acesta însă, nu a ştiut să îi spună. Ciubotăraşu i-a spus să înveţe textul, iar sufleorul, consternat, a răspuns: „eu să învăţ textul?”.

„Sufleorul trebuie să ştie textul, trebuie să fie prompt”, a adăugat Rebengiuc. 

 În tinereţe, neinteresat de politică

Întrebat cum ea lumea românească în perioada în care intra la Institutul de Teatru, actorul Victor Rebengiuc a povestit că nici nu se uita la lume pe atunci. Descoperise teatrul, iar în ceea ce priveşte politicul, nu îl interesa niciun fel de idee. 

În partid nu a intrat, deşi i se propunea mereu. A evitat tot timpul, iar acest lucru nu i-a adus nici avantaje, nici dezavantaje.

„N-aveam habar de nimic. Eram îndrăgostit, eram cu teatrul, cucerit, înnebunit că sunt actor. Aveam alte preocupări. Eram pe altă lume”, a mai spus Rebengiuc. 

Foto: Mihaela Petre 

Cum a resimţit trecerea de la amator la profesionist

Victor Rebengiuc a simţit clar trecerea de la teatrul amator la cel profesionist. Înainte de a intra la Institut, jucase în căminele cutlurale, sub îndrumarea unor instructori care, deşi erau iubitori de teatru, nu aveau o pregătire deosebite. 

Când a intrat la institut, doi profesori luau clase, Aura Buzescu şi Nicolae Băltăţeau, iar el a fost repartizat la clasa celei dintâi. Cei din anii mai mari l-au avertizat însă că „s-a nenorocit”, în special pentru că el făcuse numai comedie, iar doamna Buzescu era tragediană.

Odată ajuns la clasă, Victor Rebengiuc făcea ceea ce învăţase până atunci, de la amatori. Doamna Buzescu- a rememorat acesta- ţipa la el mereu, „de tremurau geamurile”: „cine te-a învăţat să faci aşa ceva, la circ să te duci”.

Actorul a explicat că se întreba ce caută acolo, că nu ştia ce vrea de la el Aura Buzescu, „erau diferenţele de valoare până la urmă”. 

Cum i-a intrat la inimă Aurei Buzescu (foto:dreapta) 

Într-o perioadă, cel care avea să ajungă unul dintre cei mai mari actori români avea o scenetă cu o colegă. Aura Buzescu s-a îmbolnăvit pentru o lună, perioadă în care avusese loc o inspecţie în care au fost prezentate câteva fragmente din ce lucraseră la clasă. Rebengiuc nu şi-a prezentat însă sceneta. Când Aura Buzescu s-a întors, a văzut sceneta celor doi.

„De ce n-aţi prezentat scena asta la inspecţie?”, a întrebat profesoara, marcând astfel, subtil, un moment al aprecierii.

„De atunci s-au schimbat relaţiile, n-am mai avut niciun conflict cu doamna Buzescu”, a explicat Rebenegiuc. 

După ce a terminat şcoala, Aura Buzescu a venit la toate premierele lui Victor Rebengiuc. După, îl suna şi îi făcea o serie de observaţii, iar actorul „îndrepta lucrurile” conform acestora. 

Victor Rebengiuc, un Romeo chinuit

La începutul anului II, doamna Buzescu le-a prezentat studenţilor repertoriul pentru acel an, în care se regăsea şi scena balconului din „Romeo şi Julieta”. Rapid, profesoara i-a spus Ginei Patrichi că ea o va juca pe Julieta, iar în rolul lui Romeo, îl voia pe Rebengiuc. Nu îşi amintea însă numele său, aşa că l-a privit şi a zis, simplu, „el”. „Eu m-am uitat în jur, nu eram convins... Nu-mi trecea prin cap să îl joc Romeo”, a mai spus actorul.

Aura Buzescu avea obiceiul să îl prezinte studenţilor pe soţul ei, „Buzescuţu”, după cum îl alinta. A ajuns să repete scena balconului la ei acasă, lângă fereastră. La final, profesoara i-a cerut părerea soţului său care a dat verdictul: „Fata e bună, dar băiatul ce-l chinuieşti? Lasă-l”. 

Mai târziu, prin anii 60, juca, la Teatrul Mic, rolul lui Richard al doilea. Vlad Mugur se pregătea să pună în scenă „Romeo şi Julieta”. Încă o dată, i se propunea rolul lui Romeo. Încă o dată, Rebengiuc refuza, era imersat în rolul lui Richard, nu putea să facă, după cum a explicat actorul, diferenţa între personaje, aşa că nu ar fi ieşit bine. Lui Mugur nu i-a picat bine, iar până la urmă, Ion Caramitru a ajuns să îl joace pe Romeo. 

Rolurile din filme 

Primul rol al lui Victor Rebenegiuc într-un film a fost în „Furtuna”, unde trebuia să joace un ofiţer cu gândire progresistă care voia să lupte împotriva nemţilor.  O problemă a actoului a fost şi rămâne să se uite la filmele cu el. 

„Când am văzut materialul filmat, nu-mi recunoşteam vocea, nu mă recunoşteam pe mine... Mă uram... N-am mai văzut materialele că mă demoralizam”, a explicat Rebengiuc. 

Actorul a evitat mereu să se uite la filmele cu el, nu i-a plăcut. La un moment dat, Pintilie a făcut un film în care l-a obligat să stea lângă el, să vădă materialul, însă Rebenegiuc n-a înţeles de ce. 

„Sunt filme în care am jucat şi pe care nu le-am văzut. Nu mi-a plăcut mie”, a adăugat actorul.

În „Pădurea Spânzuraţilor”, filmul regizat de Liviu Ciulei, a ajuns să fie distribuit la câţiva ani după ce un regizor italian pe nume Glauco Pellegrini încercase să facă e filmul. Acesta îi chemase la Buftea pe actorii tineri ai perioadei pentru a le face poze pentru diverse roluri în film.

„Pe Apostol Bologa cine-l joacă?”, l- a întrebat Rebengiuc pe regizor.

Victor Rebengiuc si Ana Szeles, în „Pădurea spânzuraţilor” 

Răspunsul nu i-a picat bine, căci Bologa urma să fie jucat de un actor francez pe care nici el, nici colegii lui nu îl cunoşteau.  

„Am zis, nu- dacă nu joacă un actor român, eu nu dau nicio probă foto. Şi am plecat acasă”, a spus Victor Rebengiuc. 

După câţiva ani de la acest episod, Liviu Ciulei l-a sunat pe actor să vină la teatru să stea de vorbă. Rebengiuc era convins că era vorba de o piesă de teatru, mai ales că filmările la „Pădurea Spânzuraţilor” începuseră deja de o lună, iar distribuţia era completă, rolul lui Bologa urmând să fie jucat de actorul Şerban Cantacuzino. 

Ciulei i-a spus că s-a gândit la el pentru rol, căci Cantacuzino nu avea suficientă experienţă actoricească, iar Ciulei considera că nu poate să facă faţă rolului. 

„Mi-a spus că o să-l joc eu, şi l-am jucat eu. Era un rol care mă interesa”.

Despre regizorii cu care a lucrat

Victor Rebengiuc îi regretă în continuare pe marii regizorii alături de care a avut şansa să lucreze, printre care Ciuliei, Pintilie sau Penciulescu, regizori alături de care a făcut o altă şcoală. Astăzi, crede actorul, sunt mulţi regizori, însă puţini buni. 

Ţine cu o generaţie de care a fost apropiat, este subiectiv, după cum a recunoscut chiar el, însă îşi dă seama că există diferenţe între acei regizori şi cei de azi, diferenţe la nivelul felului în care percep textele. „Ăia aveau curajul să foreze”, a spus Rebengiuc. 

Încrederea în tineretul de astăzi

Victor Rebengiuc a încheiat vorbind de încrederea pe care o are în tinerii care se gândesc la viitorul ţării, este convins că în ei stă viitorul acesteia. Ştie că sunt destui, chiar dacă astăzi sunt mai mediatizaţi cei superficiali, cei care doar merg în cluburi, care s-au dedat unei vieţi mai uşoare. 

Actorul este profund revoltat când observă ce s-a întâmplat în ultimii 28 de ani, o perioadă în care s-a creat o nouă clasă de înavuţiţi. 

„Sunt trist când văd ce se întâmplă. Sunt trist că atunci când cineva care vrea să facă dreptate, este masiv atacat...”, a adăugat Rebengiuc. Încrederea rămâne în cei tineri care dacă lupte, poate o să schimbe vremurile. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările