Aceeaşi piesa,alti regizori!

Peter Zadek Revirimentul teatrului german postbelic se datorează într-o mare măsură activităţii grupului de la Bremen, unde alături de Zadek se aflau Peter Stein, Rainer Maria Fassbinder,

Peter Zadek

Revirimentul teatrului german postbelic se datorează într-o mare măsură activităţii grupului de la Bremen, unde alături de Zadek se aflau Peter Stein, Rainer Maria Fassbinder, Wilfred Minks şi actorul Bruno Ganz. Figură iconoclastă a anilor ’60, Zadek s-a remarcat printr-o abordare eretică a clasicilor (referinţele la cultura pop erau constante în spectacolele sale shakespeariene) şi printr-o situare în răspăr faţă de tradiţia teatrală germană.

După ce a emigrat în ‘33 în Anglia, Zadek a fost unul dintre primii artişti evrei care s-au întors în Germania după cel de-al Doilea Război Mondial. În 2007, anul în care i s-a oferit Premiul Europa pentru Teatru, a refuzat să vină la ceremonia de la Salonic, motiv pentru care premiul i-a fost retras. “Trimiteţi cecul. Sunt prea ocupat cu repeti-ţiile”, a fost me-sajul lui Zadek către organizatori.

Michael Thalheimer

Ceea ce l-a deosebit de la bun început pe Thalheimer de colegii săi de generaţie a fost minimalismul montărilor sale. Pasiunea lui pentru cuvinte, atipică în rândul regizorilor postdramatici, nu l-a făcut însă mai tolerant faţă de clasici. Dimpotrivă, Thalheimer nu ezită să taie din text, să elimine personaje, să renunţe la decor şi la distribuţii numeroase.

Spre deosebire de Castorf, Ostermeier sau René Pollesch, Thalheimer este mai puţin preocupat de aspectul social sau istoric atunci când montează un text şi mai mult de valoarea universală a acestuia. În privinţa lui, părerile criticilor sunt împărţite: în timp ce unii văd în el omul care poate schimba faţa teatrului german, alţii îi reproşează tocmai excesul de conceptualizare, stilul mult prea cerebral cu care-şi construieşte spectacolele.

Peter Zadek şi Michael Thalheimer au pus în scenă „Lulu“ de Frank Wedekind

Ionuţ Sociu