A murit Marin Moraru. „Nu mai am cu cine să joc“, spunea actorul acum un an

A murit Marin Moraru. „Nu mai am cu cine să joc“, spunea
actorul acum un an

Marin Moraru  (1937-2016) FOTO Mediafax / Victor Ciupuliga

ULTIMA CORTINĂ Actorul Marin Moraru a murit duminică după-amiază, la vârsta de 79 de ani, la Spitalul Elias din Capitală, unde era internat din data de 10 august. „Cu cine să mai joc? Nu mai am cu cine... Beligan nu mai poate să joace, Dinică a murit... şi eu mă simt cam rău“, spunea premonitoriu actorul anul trecut, într-un interviu în exclusivitate pentru „Adevărul“.

Ştiri pe aceeaşi temă

Actorul Marin Moraru, în vârstă de 79 de ani, a murit duminică, la Spitalul Elias din Capitală, unde era internat din 10 august, a declarat directorul medical al unităţii sanitare, Dana Safta. Aceasta a spus că actorul Marin Moraru a decedat duminică, la ora 17.30, „în urma unei grele şi necruţătoare suferinţe”. Ea a precizat că Marin Moraru era internat la Spitalul Elias din 10 august, iar de o zi era la Terapie Intensivă.

În luna ianuarie a acestui an, Marin Moraru declara într-un interviu, acordat la împlinirea a 79 de ani, că nu îşi doreşte nimic, „nici măcar sănătate“. „Dacă este, este, dacă nu, asta e! M-au felicitat colegii de breaslă, dar nu-mi serbez ziua cu nimeni“, a declarat atunci artistul. Deşi era un critic acerb al producţiilor noilor regizori, pe care le acuza de vulgaritate şi trivialism, Marin Moraru a acceptat să joace în telenovele, pentru că „mi-a plăcut scenariul cu ţiganii, cu foc în curte, cu ce îşi doresc ei, cu durerile lor“, aşa cum motiva într-un interviu dat pentru „Adevărul“.

Un maestru al flegmaticului

Marin Moraru – Marinuş, cum îl alintau apropiaţii – a fost unul dintre cei mai iubiţi actori români de teatru şi mai ales de film, pentru că totuşi acesta din urmă este cel care te impune în conştiinţa publicului larg şi a generaţiilor viitoare. De neuitat rămân monologurile sale din diverse filme româneşti, stilul său de joc mucalit şi flegmatic, prin care-a dus la apogeul artei actoriceşti aparenta sa lipsă de înzestrări. De fapt, Marin Moraru poate fi socotit un fel de anti-actor – personajele sale sunt, în general, anti-eroi, fiinţe şterse şi insignifiante la prima vedere – care-a dus la perfecţiune tocmai arta actorului.

Memorabile vor rămâne dialogurile sale din filme ca „Actorul şi sălbaticii“ (1974, scenariul Titus Popovici, regia Manole Marcus), când îi dă lui Toma Caragiu (dialogul are loc între stăpân şi servitor) geniala replică „monseur scrie, monseur citim“, sau cele din „Operaţiunea Monstrul“ (1976, aceiaşi Titus Popovici şi Manole Marcus se regăsesc pe generic), între patru aparent prieteni (dar care-şi păstrează relaţiile şef-subordonat şi în vacanţă) plecaţi la pescuit în Deltă, alături de acelaşi Toma Caragiu, Octavian Cotescu – amândoi alţi mari dispăruţi – şi Ovidiu Schumacher.

Arşinel regretă pierderea

Alexandru Arşinel regretă „cumplit“ decesul actorului şi prietenului său Marin Moraru, pe care l-a cunoscut în 1958, şi spune că teatrul românesc s-a aflat „ca în faţa unui pluton de execuţie“ în ultima perioadă. Alexandru Arşinel l-a cunoscut pe Marin Moraru în 1958. „Sunt atâţia ani de când îl ştiu. Am fost colegi, am făcut turnee împreună. A fost unul dintre cei mai mari actori ai noştri“, a spus Alexandru Arşinel pentru agenţia de presă News.ro.

Directorul Teatrului de Revistã „Constantin Tănase“ afirmă că, în ultima lună, de la trecerea în eternitate a lui Radu Beligan, teatrul românesc „parcă se află în faţa unui pluton de execuţie“. „În ultima lună i-am pierdut pe Radu Beligan, pe compozitorul Adrian Enescu, pe Mihai Gingulescu de la Târgu Mureş. Este cumplit“.

„Marinuş Moraru era un actor excepţional, de geniu, cu creaţii formidabile. Regret din tot sufletul...“, a încheiat Alexandru Arşinel

(de fapt, „seria neagră“ a început încă din primăvară, odată cu moartea lui Mircea Albulescu).

Şi-a legat numele de Teatrul Naţional

Marin Moraru s-a născut la data de 31 ianuarie 1937 în oraşul Bucureşti. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L.Caragiale” în anul 1961, la clasa profesor Dina Cocea, având ca examen de diplomă rolul Agamiţă Dandanache din piesa „O scrisoare pierdută“ de I.L. Caragiale.

După absolvirea facultăţii, a activat ca actor pe scenele de la Teatrul Tineretului (1961-1964), apoi la Teatrul de Comedie (1965-1968), la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (1968-1971) şi laTeatrul Naţional „Ion Luca Caragiale” (1971-1974).

După o perioadă în care a predat în calitate de conferenţiar universitar la I.A.T.C. Bucureşti (1974-1980), s-a reîntors în anul 1980 la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale”. Din anul 2002 este societar de onoare al Teatrului Naţional din Bucureşti.

Era scârbit de prestaţiile tinerilor

În luna iunie 2015, actorul Marin Moraru, prezent la TIFF Cluj-Napoca, unde-a fost distins cu Premiul de Excelenţă, a acordat pentru „Adevărul“ ultimul său interviu, jurnalistului Florin Ghioca, în care explica de ce s-a izolat: „Filmul românesc e plin de beep-uri. De-aia nu mai joc“. Marin Moraru critica dur scenariile noi ale filmelor, în care se rostesc înjurături, şi a explicat de ce refuză să joace în producţiile tinerilor regizori: „Cum pot eu să deschid gura să zic <<’te-n nară>>? Cum pot eu să spun aşa ceva?“.

Într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul“, actorul i-a criticat virulent pe tinerii actori neserioşi:

„Ce scenariu să joc, cu cine? Cu cei care nu stau la repetiţii că au televiziuni şi alte şuşe? De ce să fac eu lucrul ăsta? Am un singur ficat“. 

„Societatea este îngrozitoare, e oribilă, mă deprimă. Ar trebui să se întâmple o explozie a mămăligii ca să se rezolve ceva. Nu e admisibil ca un popor să trăiască aşa. Deocamdată nu văd posibilă o schimbare“, a subliniat el.

„Nu v-am mai văzut jucând în teatru. De ce?“, l-a întrebat Florin Ghioca pe marele actor. „Pentru că nu mai vreau. N-am cu cine, n-am de ce şi n-am ce“, a răspuns acesta. „Ce scenariu să joc, cu cine? Cu cei care nu stau la repetiţii că au televiziuni şi alte şuşe? De ce să fac eu lucrul ăsta? Am un singur ficat. Aţi văzut cum se întâmplă acum o repetiţie cu zece actori în distribuţie? Numai regizorul, sufleurul şi doar un actor sunt în scenă, iar sulfeurul dă replica celorlalţi care lipsesc... Păi în secunda aia îi omor pe toţi! Decât să ajung la puşcărie mai bine nu mă duc!“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările