A murit Ilie Gheorghe. Actorul, faimos pentru rolul lui Faust din spectacolul regizat de Purcărete, s-a stins la 77 de ani
0
Actorul Ilie Gheorghe a murit, sâmbătă noapte, la vârsta de 77 de ani. Înmormântarea va avea luni loc la Craiova, în oraşul care organizează în aceste zile Festivalul Internaţional Shakespeare. A făcut parte din trupa Teatrului Naţional din Craiova, a fost un actor fetiş al regizorului Silviu Purcărete, în ultimii ani, interpretând un rol extraordinar în spectacolul „Faust“ de la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu, în regia acestuia.
Ilie Gheorghe se afla de câteva zile în spital, internat la urgenţă, în Craiova. Actorul, în vârstă de 77 de ani, a murit sâmbătă noapte, potrivit colegilor din Teatrul „Marin Sorescu“ din Craiova, care organizează în aceste zile Festivalul Internaţional Shakespeare.
A fost un actor-fetiş al lui Silviu Purcărete, avea o experienţă de 50 de ani în teatru. A fost angajat al Teatrului Naţional din Craiova încă din 1967.
"Teatrul Naţional Craiova este cernit în aceste zile când se desfăşoară Festivalul Internaţional Shakespeare: după o lungă suferinţă, a trecut în lumea celor drepţi marele actor Ilie Gheorghe, unicul Iona al teatrului românesc, preferatul lui Marin Sorescu, Logicianul lui Robert Wilson, Ducele lui Silviu Purcărete, Ubu Rex, Timon, Theseu, Sir Toby Belch, Caliban, Prospero în montările aceluiaşi maestru a cărui întâlnire providenţială în teatru şi în viaţă a numit-o „revelaţia vieţii mele”: „Colaborarea mea cu Silviu a însemnat pentru mine o triadă dumnezeiască – sănătate trupească, linişte sufletească şi, mai ales, desăvârşirea talentului de actor”.
George Banu l-a numit „Faustul generaţiei noastre... actor care s-a dăruit unui teatru şi unui oraş... căci scena a tratat-o ca un altar privat, niciodată pervertit sau murdărit.”
Familia teatrului craiovean se înclină în faţa unui actor cu un destin exceptional, interpret al atâtor roluri memorabile, admirat şi iubit de marele public timp de 50 de ani cât s-a dăruit artei teatrale.
La aniversarea jubileului de creaţie pe scena sălii „Amza Pellea”, Ilie Gheorghe a făcut o reverenţă în faţa admiratorilor săi: „Măria Ta, public craiovean, care timp de 50 de ani m-ai răsfăţat cu aplauzele tale în care ai pus şi dragoste, şi admiraţie. Îngăduitu-mi fie acum, la rându-mi, cu aceleaşi sentimente dublu întreite să-mi plec fruntea cu nemărginită recunoştinţă, şi din toată fiinţa mea să strig: îţi multumesc!”.
Modest în viaţa personală, Ilie Gheorghe era Ducele pe o scenă unde au strălucit atâţia actori importanţi ai generaţiei sale. Robert Wilson a remarcat măreţia acestui artist dăruit: „În cei 47 de ani în care am lucrat cu actori tu eşti cu siguranţă în topul celor mai buni! Ceea ce faci tu este genial. Mulţumesc foarte mult.”
Adio, Maestre! Teatrul Naţional Craiova îşi va aduce mereu aminte de căldura şi zâmbetul dumneavoastră, de curăţia credinţei statornice în misiunea pe care aţi îndeplinit-o timp de o jumătate de secol pe scena care plânge astăzi: „N-am trăit degeaba, n-am trecut prin teatru ca o umbră...”, se arată într-un comunicat al Teatrului Marin Sorescu de la Craiova.
Cele două reprezentaţii „Faust”, din 30 aprilie şi 1 mai, de la Teatrul Naţional "Radu Stanca" (TNRS), vor fi "prinosul şi omagiul artiştilor şi publicului faţă de Ilie Gheorghe, cel care, vreme de aproape 10 ani, l-a întruchipat pe Faust în România şi în lume", potrivit TNRS.
Despre spectacolul „Faust“, unde a realizat un rol extraordinar, în regia lui Silviu Purcărete, la Teatrul Naţional "Radu Stanca" din Sibiu, actorul mărturisea într-un interviu pentru Adevărul: "După ce l-am jucat pe Faust, nu mai mă tem de moarte",
Nu aţi fost prima opţiune a lui Purcărete pentru rolul Faust. Cum aţi ajuns la acest rol?
Da, Ştefan Iordache trebuia să Faust, eu trebuia să fiu Mefisto, dar Purcărete l-a luat pe Gheorghe Dinică, iniţial, pentru Mephisto. Dinică a renunţat, nu putea să înveţe textul într-un spaţiu atât de larg, nu putea să joace fără sufleur. Au luat-o atunci în distribuţie pe Coca Bloos, în locul lui Dinică, pentru Mefisto, azi, interpretat de Ofelia Popii. Din ianuarie până în august 2007, au repetat în formula asta, însă nu au putut continua: nici Iordache, nici Dinică nu au făcut face faţă provocării textului. Iordache voia să fie înregistrat, Purcărete nu a acceptat şi s-a oprit din lucru. Coca Bloos a renunţat şi ea, Purcărete a zis că nu continuă spectacolul, a plecat în Franţa. Am fost chemat atunci de directorul Constantin Chiriac. În trei spătămâni am învăţat textul, iar de la Sfânta Marie, de pe 15 august, până pe 20 septembrie 2007, spectacolul a fost gata.
Nu v-aţi poticnit ca Iordache, ca Dinică?
În materie de memorie, sunt proverbial în teatrul românesc. Memorez zeci de pagini, texte întregi într-o noapte. Însă nu memoria e problema, memoria se educă, lucrezi cu ea, o pui la punct. Dar când îţi place ceva cu adevărat, textul vine singur spre tine, te bombardează, îţi stârneşte mintea şi-ţi creează un neastâmpăr. Atunci îl pui în computerul memoriei în câteva clipe.
Textul de la "Faust" e o imensă provocare, o împerechere nemaipomenită de cuvinte, te poartă într-o ideatică filosofică a lui Goethe, tălmăcită nemaipomenit de Şefan Augustin Doinaş. Nu s-a putut face o traducere mai frumoasă decât a lui. Textul m-a stăpânit cu adevărat pe mine, am fost şi sunt cu adevărat fascinat de complexitatea şi frumuseţea acestuia.
Faust se îndoieşte de Dumnezeu. Dumneavoastră v-aţi îndoit, aţi simţit vreodată că L-aţi pierdut pe Dumnezeu? Cum L-aţi regăsit?
Eu nu l-am regăsit pe Dumnezeu, pentru că eu nu l-am pierdut niciodată. Am rămas fără tată de la zece ani. Mama mi-a pus Biserica în braţe.
După spectacolul "Iona", pe care l-am regizat la Craiova, am înţeles că drumul spre lumină, spre Dumnezeu, poate fi sfâşietor. Faust se îndoieşte, dar la sfârşitul spectacolului se răzbună pe diavol, îşi dă seama că fără Dumnezeu nu poate face nimic. El revine la credinţă, îşi dă seama că greşeşte. "Meschin ce eşti, tu monstru fără margini", aşa îi spune diavolulu. Îmi vine în minte o mărturisire a lordului primar de la Edinburgh, la recepţia de după spectacol, acest lord - care era şi preot - ne-a zis: "După ce am văzut pe Faust, nu mă mai tem de moarte". Aşa spun şi eu: după ce l-am jucat pe Faust timp de zece ani, nu mă mai tem de moarte. Dumnezeu nu îl lasă pe Faust pe mâna celui care îi luase sufletul. Faust revine la credinţa: "Dacă te înhaiţi cu un diavol, strigoi nenorocit,/ Să scapi de demon e dificil/ Dacă te înhaiţi cu el, mereu te paşte...." Finalul spectacolului e însă emoţionant, de undeva de sus încep să cânte două Margarete, iar cântecul lor e preluat de toţi. În mijlocul acestui cântec tulburător, Faust se ridică din sicriu şi merge spre Dumnezeu. Încă o dată, în acest final, este reflectată puritatea fetelor-Margarete, imaginea lor simbolică a salvării prin inocenţă.
Ce înseamnă Faust, acum, pentru dumneavoastră?
Faust e o cheie de boltă, o piatră unghiulară în cariera mea, cu cele 120 de roluri jucate până acum. Să ne imaginăm că am construit o catedrală mică şi mi-a rămas cheia de boltă fără piatra de unghi. Faust a fost ca o slujbă de târnosire a catedralei mele, a încheiat această creaţie a mea, i-a dat durabilitate, i-a dat temeinicie, mi-a împodobit-o, mi-a deschis uşile spre vizitatori. Este piatra mea de unghi cu adevărat.
Purcărete m-a socotit un actor fetiş, am jucat în toate spectacolele pe care le-a pus la Craiova, am jucat şi în spectacolele lui din străinătate, în "Furtuna" lui, l-am jucat şi pe Caliban, în străinătate, îl joc şi pe Prospero,la Craiova. Purcărete a fost pentru mine Meşterul Manole, eu i-am dat încredere în valoarea producţiilor sale.
Aveţi o relaţie specială cu regizorul Silviu Purcărete. Cum l-aţi portretiza?
Purcărete este unic. Eu îl consider primul regizor de teatru din lume, alţii îl pun pe locul al cincilea. E un regizor poet. Reuşeşte o imagine poetică desăvârşită. El nu cultivă trupul gol cu alte conotaţii. În "Decamaronul", dezbrăca toate personajele, mi-amintesc că la Odeon spectatorii au spart uşile ca să poată intra să vadă acest spectacol, când a fost adus în Bucureşti.
Purcărete poate face tot într-un spectacol: scenariul, decorul, mişcarea, luminile. Este un autor total de spectacole. Sunt rari regizorii din lume care fac spectacolele într-o armonie desăvârşită, iar spectatorul pleacă acasă tulburat, aproape că nu poate vorbi...
Spectatorul are nevoie de timp să consume în sine povestea pe care a văzut-o în spectacol şi care l-a tulburat. Purcărete este şi prieten, şi profesor, nu îl pune pe vreun actor în vreo situaţie umilitoare: reuşeşte performanţa ca din defecte să facă calităţi la actori. Dacă actorul nu descoperă singur căile care să-l avantajeze, Purcărete găseşte el căi să-l ajute pe actor, să-l avantajeze, să faca din defectele lui calităţi.
După 50 de ani de carieră, Ilie Gheorghe a fost sărbătorit la Craiova
Ilie Gheorghe s-a născut în anul 1940, pe 21 septembrie. Este unul dintre cei mai mari actori ai ţării, locuieşte în Craiova şi îl putem vedea printre noi: o siluetă discretă care îţi răspunde imediat la salut şi te primeşte zâmbind. Îşi priveşte interlocutorul în ochi şi este pătruns de acea amenitate a spiritelor făcute să înţeleagă mai mult decât lasă să se vadă.
A fost premiat de UNITER, de Academia Română şi de alte instituţii naţionale de cultură, a fost aclamat pe scenele internaţionale din întreaga lume. În Estonia, unde a jucat Iona, presa s-a întrecut în superlative: „Vedeta teatrului din Craiova, Ilie Gheorghe, aflat la apogeul forţei sale artistice, s-a ridicat fără îndoială, la dimensiuni mitologice cu rolul Iona... Un adevărat maestru de mare clasă.” (Martin Kruus, „Sirp”, iulie 1998).
Marin Sorescu l-a onorat cu prietenia sa şi l-a considerat cel mai bun Iona. American Biographical Institute l-a nominalizat pentru titlul „Omul anului”pe 1996. La Singapore, unde se afla în turneu cu acelaşi spectacol, la conferinţa de presă de după spectacol, un redactor al televiziunii care l-a transmis a exclamat: „Acum după ce am văzut Iona, avem sentimentul că ştim să vorbim româneşte.” A colindat lumea cu spectacolele lui Silviu Purcărete, iar englezii au exclamat după ce l-au văzut în rolul Caliban din Furtuna: „Un alt Caliban nu mai poate fi în Anglia!”
Marele regizor american Robert Wilson s-a îndrăgostit de arta sa şi, la finalul repetiţiilor cu spectacolul „Rinocerii”, i-a scris:
„În cei 47 de ani în care am lucrat cu actori tu eşti cu siguranţă în topul celor mai buni! Ceea ce faci tu este genial. Mulţumesc foarte mult.”
După ce, în noiembrie 2016, a revenit la TNC în spectacolul „Iona”, după mai bine de 20 de ani de la premieră, Ilie Gheorghe s-a retras din teatru, din cauza unor probleme de sănătate.
A colindat lumea cu spectacolele lui Silviu Purcărete
Ilie Gheorghe s-a născut în 1940 la Giubega, Dolj. A absolvit Institutul de Teatru şi Film. Din 1967 a fost angajat al Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova.
Roluri la Teatrul Naţional Craiova (selectiv): Britannus – Cezar şi Cleopatra de G.B.Shaw, regia Georgeta Tomescu, regia Gh. Jora; Ducele Burgundiei –Regele Lear de W.Shakespeare, regia Gh. Jora; George Lefterescu – Al patrulea anotimp de Horia Lovinescu, regia Octavian Greavu; Secretarul imperial – Viteazul de Paul Anghel, regia Valeriu Moisescu; Iordache Olimpiotul – Zodia Taurului de Mihnea Gheorghiu, regia Vlad Mugur; Pistol – Nevestele vesele din Windsor de W. Shakespeare, regia Gh. Jora; Tipătescu – O scrisoare pierdută de I.L.Caragiale, regia Mircea Cornişteanu; Kocikariov –Căsătoria de N.V. Gogol, regia Mircea Cornişteanu; Chiriac – O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, regia Mircea Cornişteanu, Ross – Macbeth de W. Shakespeare, regia Florica Mălureanu; Ducele de Alba – Don Carlos de Schiller, regia Georgeta Tomescu; Contele de Northumberland – Richard al II-lea de W.Shakespeare, regia Mircea Cornişteanu; Caţavencu – O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, regia Mircea Cornişteanu; Alfred Doolittle –Pygmalion de G.B. Shaw, regia Mihai Manolescu; Sile – Mobilă şi durere de D.R.Popescu, regia Cristian Hadji-Culea; Caţavencu – O scrisoare pierdută de I.L.Caragiale, regia Mircea Cornişteanu; Iros – Piticul din grădina de vară de D..Popescu, regia Silviu Purcărete; Dom’Ubu – Ubu Rex cu scene din Macbethdupă Alfred Jarry şi W.Shakespeare, regia Silviu Purcărete, Aaron – TitusAndronicus de W.Shakespeare, regia Silviu Purcărete; Theseu – Phaedradupă Euripide şi Seneca, regia Silviu Purcărete; Iona – Iona de Marin Sorescu, regia Ilie Gheorghe; Polonius – Hamlet de W.Shakespeare, regia Tompa Gabor; Agamemnon / Pylade / Apollon – Orestia după Eschil, regia Silviu Purcărete; Timon – Timon din Atena de W.Shakespeare, regia Mihai Măniuţiu; Pantalone de Bisognosi – Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, regia Vlad Mugur; Sgualda – Carnavalul bârfelor după Carlo Goldoni, regia Vlad Mugur; Primarul – Revizorul de N.V.Gogol, 2001-02, regia Claudiu Goga; Gremio –Îmblânzirea scorpiei de W.Shakespeare, regia Mircea Cornişteanu; Sir Toby Belch – Cum doriţi sau Noaptea de la spartul târgului de W. Shakespeare, regia Silviu Purcărete; Harpagon – Avarul de Molière, regia Laszlo Bocsardi; Vicenţio – Măsură pentru măsură de W. Shakespeare, regia Silviu Purcărete, Prospero – O furtună după W.Shakespeare, regia Silviu Purcărete; Logicianul – Rinocerii de Eugene Ionesco, regia Robert Wilson, Brâncuşi, în spectacolul lectură Brâncuşi-Titulescu, suflete pereche. A mai interpretat Caliban – Furtuna de W. Shakespeare, 1995, regia Silviu Purcărete – Nottingham (Anglia) şi Marchizul de Sade – Marchizul de Sade, regia Silviu Purcărete – Limoges (Franţa). A avut roluri în mai multe filme, dintre care amintim:Moromeţii (1985, regia Stere Gulea), Undeva la Palilula (2012, regia Silviu Purcărete).
A obţinut numeroase premii şi distincţii: Premiul criticii pentru cel mai bun actor al anului 1994, Premiul Naţional „Marin Sorescu”, acordat de Academia Română, Premiul Uniter pentru Cel mai bun actor în rol principal, Premiul Uniter pentru întreaga activitate, Meritul Cultural în grad de Cavaler.
Citiţi şi:
Două reprezentanţii cu „Faust“, în memoria lui Ilie Gheorghe la Sibiu
"După ce l-am jucat pe Faust, nu mai mă tem de moarte"
Profesorul şi actorul Miklós Bács: „L-am învăţat pe Faust noaptea“
Se încarcă comentariile...
