În caz de probleme, accesaţi „Undo”

În caz de probleme, accesaţi „Undo”

O producţie recentă a Teatrului LUNI de la Green Hours, „inaugurată” la 26 mai, „Undo 90” promite multe reprezentări în viitorul apropiat. „Undo 90” este o comedie ce va smulge negreşit hohote de râs publicului la fiecare reprezentaţie, propunând ideea întoarcerii în timp pentru remedierea greşelilor, în cheie umoristică.

Şi dacă ar exista un buton „undo” pe tastatura vieţii? Cum ar arăta prezentul şi ce ar mai însemna el dacă ar exista o astfel de opţiune, luând în considerare faptul că fiecare persoană e suma alegerilor făcute de-a lungul timpului?

Măcinat de amintirile recurente ale unei iubiri eşuate, Dennis, absolvent al Institutului de Proiecţii Astrale Shirley MacLane, se teleportează în anul 1990, în casa Lisei, iubita pe care a cunoscut-o cu 18 ani în urmă, de care s-a despărţit în urmă cu 14 şi pe care nu o mai poate uita. Scopul lui Dennis este de a „pica” în casa ei exact înainte de întâlnirea hotărâtoare dintre cei doi, atunci când ea l-a sedus puţin cam mult, iar lucrurile au început să se precipite.

Adaptare a piesei „Do Again”, scrisă de dramaturgul new-yorkez Frederick Stroppel, spectacolul de la Green Hours îi are în distribuţie pe Andreea Bibiri şi pe Cosmin Seleşi. Andreea joacă o Lisa puţin împiedicată şi nehotărâtă, uşor fandosită şi cu un sex-appeal ce se devoalează progresiv pe măsură ce îşi dă jos bigudiurile, se pune la punct pentru întâlnire şi se reîndrăgosteşte, sau mai corect spus, se îndrăgosteşte pentru anteprima dată de Dennis.

 Cel din viitor. Şi are şi de ce. Cosmin Seleşi întruchipează strălucit un compulsiv grăsuţ fascinat de treburi ezoterice şi de... Shirley MacLane. Călătoreşte în timp pentru a împiedica cel mai mare dezastru al vieţii sale: iubirea pentru Lisa. Aparent, pe Lisa ar trebui să o dezguste o astfel de intenţie, numai că Dennis, cu toată înţelepciunea dată de trecerea timpului, nu poate fenta atracţia inevitabilă exercitată de Lisa nici de data aceasta. Fiecare atingere dintre ei e un scurtcircuit (la propriu), între prezentul viitorului din care vine Dennis şi prezentul trecutului în care e Lisa.

Dileme şi hohote de râs

Piesa propune exerciţiul mental al „vizitării” unei relaţii din două perspective temporale şi circumstanţiale complet diferite. Prezentând în cheie comică ideea regresiei în timp în scopul reparării greşelilor, aceasta reuşeşte să provoace râsul, stârnind în acelaşi timp întrebări şi îndoieli mai grele cu privire la teme precum asumarea responsabilităţii pentru alegerile făcute în trecut, acceptarea (sau neacceptarea) acestora.

În spatele râsului se conturează de asemenea întrebarea: calea aleasă o dată e oare singura posibilă, cea care defineşte ce am fost şi ce suntem şi căreia e imposibil să ne sustragem?

Textul, foarte bine scris, abundă în jocuri comice în care umorul e provocat de cele mai multe ori de contraste: atracţie – repulsie, iubire – ură, trecut - viitor. De exemplu: „Adică tu vrei să facem sex pentru ultima dată înainte să facem sex pentru prima dată?”. „Nu pot să beau apă, nu ştiu dacă pot transporta lichide prin timp”.

În contrast cu Dennis cel din viitor – (aproape) sigur pe ce vrea, persuasiv şi cu (puţin) mai multă experienţă, la final apare Dennis cel de 19 ani, cu freză şi hai-ne grunge, extrem de nesigur pe el, iritabil şi intimidat peste măsură de Lisa. Alăturarea acestor două ipostaze contrastante zguduie sala de râs, şi asta mai ales datorită interpretării abile a lui Cosmin Seleşi.

Regizorul Radu Apostol pune în scenă o comedie inteligentă, bine jucată şi plină de duh, care va satisface multe rânduri de public şi pentru care, da, te-ai întoarce în timp, dar nu pentru a apăsa butonul Undo.