Scriam atunci că nu doar breasla, ci teatrul românesc contemporan în întregime, cu tot ceea ce înseamnă el, spectacole, evenimente, creatori şi spectatori au o datorie, dar şi o vină imensă faţă de acest artist de excepţie. Datorie şi vină achitate şi reparate, fie şi măcar în parte, de o seamă de evenimente care au dat substanţa cuvenită secţiunii Artistul FNT 2018 - Cătălina Buzoianu. Un spectacol din poezia Ninei Cassian, coordonat artistic de însăşi Cătălina Buzoianu şi interpretat de Roxana Guttman şi Florian-Mihai Niţu şi lansarea cărţilor Cătălina Buzoianu: magie, abur, vis (antologie de Florica Ichim şi Irina Zlotea, apărută sub egida Fundaţiei Culturale „Camil Petrescu“) şi Dimineaţă pierdută. Dramatizare de Cătălina Buzoianu după romanul Gabrielei Adameşteanu (Editura „Tracus Arte“) au conferit concreteţe sărbătoririi. Încadrată de alte câteva recursuri la memorie concretizate prin depunerea Coroanei Regale la Sala Memorie a Hub-ulu FNT din Centrul vechi al Capitalei (firească şi demnă marcare a Centenarului şi aceasta fiindcă Unirea nu ar fi putut fi imaginată fără o decizie exemplară a unuia dintre marii Regi ai României) şi prin omagierea a doi predecesori în arta regiei ai Cătălinei Buzoianu - Lucian Pintilie (ocazie şi de (re)lansare a superbului Bricabrac,reeditat de Nemira) şi Radu Penciulescu (a fost lansată antologia Radu Penciulescu şi teatrul la înălţimea omului, întocmită de Florica Ichim şi Ada-Maria Ichim, apărută tot prin grija şi efortul Fundaţiei culturale „Camil Petrescu“). Iar cum de câţiva ani încoace Festivalul Naţional de Teatru şi-a redobândit dimensiunea internaţională, mi s-a părut cum nu se poate mai adecvată şi reflectând întrucâtva însuşi formatul importantei manifestări de cultură teatrală ce a avut loc anul acesta la Bucureşti, Sibiu (aici s-a jucat Povestea prinţesei deocheate, producţie a Teatrului Naţional „Radu Stanca“, în regia lui Silviu Purcărete) şi Cluj-Napoca (la Teatrul Maghiar de Stat a putut fi văzut spectacolul Îngeri în America, regizat de Victor Ioan Frunză) preţ de zece zile, marcarea centenarului Ingmar Bergman. De menţionat spectacolul Persona de la unteatru, în regia lui Peter Kerek.


FOTO Livia Ştefănescu

Spre a rezuma oferta de reprezentaţii, evenimente, colocvii, lansări de carte a celei de-a XXVIII-a ediţii a FNT, caietul-program recurge la 8 rubrici diferite. Adică Spectacole, HUB FNT 2018, Expoziţie, Masterclass, Proiecţie de film, Concerte, Licitaţie Artmark, Evenimente găzduite. Enumerare suficientă pentru a înţelege că am avut parte de zece zile pline. Remarcabile nu doar prin cantitate, ci şi prin valoare. În rândurile următoarele, dau doar câteva detalii.

Secţiunea Spectacole a găzduit 36 de montări din ţară şi 9 din străinătate. Cele din afara graniţelor ţării au venit din Irlanda (Prima piesă a lui Cehov în interpretarea artiştilor de la Dead Centre Dublin), Belgia (Mama cu Peeping Tom), Germania, cu excelentul Schaubühne Am Lehninner Theatre Platz din Berlin care a prezentat Domnişoara Iulia şi Suflete zbuciumate, Statele Unite (spectacolul de dans Dezacorduri în afara scenei) şi Olanda (Shoot the Moon, Woke Up Blind, The Statement şi Vladimir). Selecţia internaţională a fost, în opinia mea, perfectă. Exemplară. Sigur, am avut ocazia să admirăm cuceririle tehnologiei, inserarea acestora în teatru, însă, înainte de orice, ne-au luat ochii, ne-au lăsat cu gura căscată calitatea şi rigoarea interpretării. Respectul pentru meserie, pentru spectatori şi pentru sine. Refuzul lucrului de mântuială. Actorii şi dansatorii de mare clasă.

Din producţia naţională a stagiunii 2017-2018, Marina Cinstantinescu a ales, cum spuneam deja, 37 de producţii. O cifră rezonabilă. Aşa după cum scriam şi în articolul din vară, cred că am avut parte de o selecţie echilibrată, inspirată. Sigur, dacă eu aş fi fost în locul Marinei, aş fi renunţat la două-trei spectacole, aş fi adus, în schimb, alte trei-patru. Nimic de mirare în asta. Selecţionerul are dreptul la opţiuni subsumate unei idei, unui concept, gustului său propriu, unui slogan (de data aceasta el a sunat Împreună!) şi nimeni nu cred că are a se plânge de cine ştie ce nedreptate.

Sigur, nu mi-am putut permite luxul de a revedea ceea ce deja văzusem. Cei care au luat parte la reprezentaţiile unor spectacole văzute anterior de mine, au împărtăşit sau nu opinia selecţionerului unic ori cea a autorului acestui articol. Unii au reclamat cazuri flagrante de prezenţă în Festival cu spectacole de multă vreme nejucate, nerepetate, de unde alterări nepermise, alţii mi-au spus că au fost cazuri evidente în care nu se ştia foarte bine textul, o a treia categorie mi-au descris spectacole într-un mod care mi s-a părut a fi extrem de îndepărtat de calitatea la care le văzusem eu în urmă cu ceva vreme. Cel mai adesea la data premierei. De toate aceste ecarturi de la normalitate de vină nu se face directorul FNT.

Mi-am folosit cât mai judicios timpul pentru a vedea cât mai mult din ce nu ajunsem să văd până la data FNT 2018. La capitolul noi satisfacţii notez Constelaţii (regia: Radu Iacoban) şi Stage Dogs (regia: Florin Piersic jr.) de la Teatrul Act, Pentru o mai bună înţelegere (regia: Mimi Brănescu) şi Copilul lui Noe (regia: Chris Simion Mercurian) de la Teatrul Metropolis, Despre senzaţia de elasticitate când păşim peste cadavre (regia: Răzvan Mureşan) de la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, Disputa (regia: Vlad Massaci), coproducţie între Teatrul Nottara şi Teatrul Clasic Ioan Slavici din Arad, Orchestra Titanic de la Naţionalul bucureştean (regia: Felix Alexa), minunatul Pescăruş în regia lui Andrei Şerban de la unteatru din Bucureşti, The Night Alive (regia: Cristi Juncu) de la Teatrul „Toma Caragiu“ din Ploieşti. Alături de anterior văzutele Beţie (regia: Radu Afrim), montare a Secţiei maghiare a Teatrului Naţional din Târgu Mureş, Hamlet (regia: Victor Ioan Frunză (Teatrul Metropolis din Bucureşti), Incredibila şi trista poveste a candidei Eréndira şi a bunicii sale fără suflet (regia: Yuryi Kordonsky), montare multipremiată a Teatrului German din Timişoara, Wolfgang (regia: Radu Afrim) de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, Regele moare (regia: Andrei şi Andreea Grosu) de la Teatrul Naţional din Bucureşti, Ţinutul din miezul verii în regia lui Vlad Massaci (Teatrul Mic) şi deja menţionatele Povestea prinţesei deocheate şi Îngeri în America ele au reprezentat elita Festivalului. Deloc puţin!

Relev oportunitatea secţiunii Teatrul şi societatea. Acum, cu două spectacole care mi-au reţinut atenţia. Tatăl meu, preotul, de la Teatrul Apollo 111 (regia: Elena Morar) şi Despre oameni şi cartofi (regia: Radu Afrim), mostră de teatru documentar dus la extem, spectacol de la Teatrul „Andrei Mureşanu“ din Sfântu Gheorghe. Trebuie de asemenea observată prezenţa consistentă a spectacolelor de la teatrele independente, celor de mare anvergură precum ACT sau Unteatru, alăturându-li-se montări de la Centrul educaţional Replika sau de la Reactor de creaţie şi experiment din Cluj-Napoca. De relevat, de asemenea, revenirea Teatrului Naţional „Mihai Eminescu“ din Chişinău, cu un atractiv spectacol cu piesa Krum (regia: Luminiţa Ţâcu), probabil cea mai cunoscută şi mai montată piesă a dramaturgului israelian Hanoch Levin. Au fost reprezentate/prezente pe afişul FNT 2018 felurite generaţii de regizori, actori, scenografi. În context, semnalez revenirea (în secţiunea Evenimente găzduite) a regizorului Alexandru Darie. Care, la rândul lui, revine la teatrul politic, cu un spectacol monumental, de mare montare, cu multe efecte speciale în care aduce un punct de vedere personal asupra piesei (mai puţin jucate) Coriolanus a lui Shakespeare. Aceeaşi secţiune a Evenimentelor găzduite a prilejuit inserarea în FNT a unei sesiuni speciale a Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române, sesiune dedicată marcării a 75 de ani de viaţă a teatrologului George Banu. O subtilă conferinţă intitulată Teatrul, îl caut peste tot, conferinţă susţinută de sărbătorit, dar şi lansarea a unei casete cu trei cărţi masive în care se află selecţionate şi reunite fragmente din scrierile lui George Banu (Editura Nemira) au completat evenimentul. Dacă dansul îşi are de multă vreme locul în arhitectura şi intimitatea FNT, la ediţia din 2018 lui i s-a alăturat muzica. Prin concertul Memorabilia susţinut de Nicu Alifantis, dar şi prin cel al orchestrei Kamer Art dedicat strângerii de fonduri în vederea construirii unui spectacol de oncologie pentru copii.

O expoziţie de scenografie a marii artiste Lia Manţoc, o bogată secţiune de lansări de carte, altele decât cele deja menţionate ( e vorba despre cărţi scrise sau coordonate de Oltiţa Cîntec,Theodor Cristian Popescu, George Banu, Eugenio Barba şi Nicola Savarese, Wajdi Mouawad, Vaslav Nijinski, Doina Papp, Olga Delia Mateescu, Cristian Pepino, Adrian Nuţă şi Amalia Cioabă, un masterclass Gabriela Corrizo, evenimentul Cehov-Purcărete ai cărui beneficiari principali au fost câţiva tineri actori, atelierul de dans contemporan condus de Ana Maria Lucaciu au completat oferta Festivalului.

Cred, într-adevăr, că vreme de 10 zile, ne-am simţit ori am avut şansa de a fi împreună. Condiţia e să vrem să vedem şi să facem asta.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro