Cronică „Coriolanus“. Despre demnitate sau „Revolta maselor“ 0

Prin „Coriolanus“, spectacolul său de la Teatrul Bulandra, regizorul Alexandru Darie reînnoadă cu tradiţia marilor sale spectacole din anii ’90: vizuale, de o intensitate aproape epidermică, la scară mare şi pe teme mari. Textul lui Shakespeare indică clar duşmanul oricărei societăţi: populismul şi voinţa monstruoasă a plebei, ceea ce în epoca noastră, cu dominaţia reţelelor sociale şi aşa-zisa „democratizare“ a gusturilor, devine foarte actual.

Cronică „Coriolanus“.
Despre demnitate sau „Revolta maselor“ Vezi comentarii 0

Teatrul Excelsior, în Cartea Recordurilor

Teatrul Excelsior, în Cartea Recordurilor

La finalul anului trecut, Excelsior a devenit primul teatru din România care a obţinut un titlu în Cartea Recordurilor. Distincţia a fost acordată pentru cea mai mare gradenă rotativă din lume, construită special pentru spectacolul „Vlaicu Vodă” – producţia-eveniment organizată de Primăria Capitalei, prin Teatrul Excelsior, cu ocazia celebrării Centenarului Marii Uniri.

„Clipa ca imagine“ de Octavian Saiu, unul dintre cele mai de succes volume despre teatru şi fotografie din 2018

„Clipa ca imagine“ de Octavian Saiu, unul dintre cele mai de succes volume despre teatru şi fotografie din 2018

La începutul lunii decembrie, chiar de ziua sa de naştere, pe 4 decembrie, teatrologul şi profesorul Octavian Saiu a lansat un nou volum, "Clipa de imagine". Lansarea a marcat apariţia celei de-a zecea cărţi despre teatru semnată de Octavian Saiu – "Clipa ca imagine. Teatru şi fotografie", apărută la Editura Nemira, în colecţia Yorick. Evenimentul a avut loc la Teatrelli, în prezenţa a numeroase personalităţi din lumea culturală.

„Oxygen”, spectacolul după piesa controversatului Ivan Vîrîpaev, se joacă la Bucureşti. Când au loc reprezentaţiile

„Oxygen”, spectacolul după piesa controversatului Ivan Vîrîpaev, se joacă la Bucureşti. Când au loc reprezentaţiile

Spectacolul „Oxygen”, după piesa controversatului Ivan Vîrîpaev, copilul teribil al noii dramaturgii ruse, considerat ca estetică între Tarantino şi Tarkovski, se joacă sâmbătă seară, pe 8 decembrie şi vineri, 14 decembrie la teatrul Teatrelli, în Bucureşti. Spectacolul este programat de la ora 19.30. Textul este considerat unul dintre cele mai puternice texte contemporane, un poem teatral despre puritatea sinelui şi descoperirea celuilalt.

Spectacolul care se joacă în generoasă sală „Cub“ a Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri“ din Iaşi este al doilea inspirat din volumul de debut al Hertei Müller, ­„Ţinuturile joase“, după cel realizat în urmă cu ceva vreme de Nicky Wolcz la Teatrul German de Stat din Timişoara, şi cel de-al treilea provocat de creaţia literară a laureatei premiului Nobel pentru literatură.

acum 9 zile · comentarii (3)

Sunt, cred, mai mult de doi ani de când regizoarea Carmen-Lidia Vidu a iniţiat la Sfântu Gheorghe, la Teatrul „Andrei Mureşanu“, care, iată, se încăpăţânează pe mai departe nu doar să existe, deşi se adresează unui public tot mai puţin numeros, ci să şi şocheze prin curajul opţiunilor sale repertoriale, prin interesul constant arătat teatrului social şi documentar, proiectul „Jurnal de România“.

acum 20 zile · comentarii (0)

Precum în multe alte montări anterioare, acţiunea din spectacolul cu piesa „Hamlet“ regizat de Dragoş Galgoţiu, spectacol de puţină vreme intrat în repertoriul curent al Teatrului „Odeon“, se petrece într-un teritoriu numit generic, convenţional, Danemarca. De aici, socot, şi „imprecizia“ deliberată a costumelor create de Lia Manţoc, costume pe alocuri niţeluş bizare.

acum 27 zile · comentarii (1)

La bilanţ de an, fac o trecere în revistă a ceea ce au însemnat  Premiile Europa pentru Teatru, acordate în 2018 la Sankt Petersburg. Premiile Noilor Realităţi Teatrale, aflate la cea de-a XV-a ediţie, prezidate de George Banu la Sankt Peterburg, au fost acordate lui Sidi Larbi Cherkaoui, Cirkus Cirkör, Julien Gosselin, Jan Klata, Milo Rau, Tiago Rodrigues.

acum 28 zile · comentarii (1)

Eugène Ionesco a scris „Rinocerii“ în anul 1959. An în care şi-a făcut apariţia pentru întâia oară personajul Bérenger prin care, probabil, se exprimă cel mai bine eul autorului. Lunga carieră a respectivului personaj poate că se explică şi prin acest detaliu, deşi, interesant, în una dintre ultimele lui creaţii, personajul principal se cheamă Jean.

luna trecuta · comentarii (0)

Până la urmă nu clasamentele contează. Chiar nu are nici un fel de importanţă dacă Martin McDonagh, cel care a scris „Omul-pernă“, „Billy şchiopul“ sau „Regina frumuseţii din Leenane“, ca să amintesc doar câteva titluri ce s-au regăsit şi pe afişele româneşti de teatru, ori Conor McPherson este „cel mai important sau cel mai jucat dramaturg irlandez contemporan“.

luna trecuta · comentarii (1)

„Teatrul te învaţă să-l cunoşti şi să-l iubeşti pe celălalt“, scrie maestrul Radu Beligan într-una din cărţile sale de memorii. O concluzie a celor 72 de ani dedicaţi scenei în aproape un secol de viaţă, şi nu orice secol, dacă ne gândim la acest fragment de istorie (sec. XX), dintre cele mai agitate şi complexe ale omenirii.

luna trecuta · comentarii (2)

„Aniversarea“ lui Beligan la o sută de ani de la naşterea sa, inspirată şi slujită, dacă am auzit eu bine, mai ales de fiica sa criticul de teatru şi dramaturgul Ana-Maria Beligan, remarcabilă scriitoare, venită special din Australia, unde locuieşte, pentru acest eveniment, fiica primă a marelui sacru al teatrului românesc, ultimul din trupa lui Sică Alexandrescu, fiică frumoasă şi hărăzită intelectual ca şi mama sa

luna trecuta · comentarii (18)

De câţiva ani buni, în structura Festivalului Internaţional de Teatru care se desfăşoară în fiecare primăvară la Bacău, în principal în organizarea Teatrului Municipal Bacovia din localitate (Festivalul şi-a tot schimbat numele, de la Gala „Star“ a redevenit „Gala Naţională a Recitalurilor Dramatice Valentin Silvestru“, iar la cele mai recente două ediţii a fost numit „Bacău Fest Monodrame“), a apărut şi un concurs de literatură dramatică.

luna trecuta · comentarii (1)

Cred că prima dorinţă a lui Radu Iacoban, atunci când a decis să monteze „Cântăreaţa cheală“ la sala Studio a Teatrului „Maria Filotti“ din Brăila, a fost aceea de a demonstra că, înainte de a fi absurdă, piesa lui Ionesco este o comedie în stare pură. La care poţi râde cum nu se poate mai liber, mai în voie şi mai sănătos.

acum 2 luni · comentarii (0)