Numai să spui cuvântul „viciu”, şi îţi sare în cap o cohortă întreagă de „virtue signallers” progresişti. Nu e deloc „cool” să vorbeşti despre vicii şi despre virtuţi – în fapt, aceste cuvinte sunt în capul listei negre de cuvinte care nu trebuiesc rostite.

În schimb, aceşti falşi „virtue signallers” vorbesc cu toată gura despre „progres”, „egalitarism”, „toleranţă” sau aşa-zisa „justiţie socială”. Acestea nu sunt însă virtuţi – sunt valori. Şi de cele mai multe ori sunt valori de tip ideologic, deturnate. Sunt desprinse din garderoba creştină sau din cea a virtuţilor clasice, însă sunt golite de conţinut, deformate şi transformate adesea în opusul lor. Unii le numesc „deadly virtues” – „virtuţi mortale”, cu un efect coroziv asupra civilizaţiei (şi a sufletului).

Am o veste pentru toţi „justiţiariştii sociali”. Virtuţile vor rămâne mereu aceleaşi, indiferent cine va fi la putere sau care va fi ideologia dominantă. Prietenia, mila, dreptatea, hărnicia, iertarea, pacea, blândeţea, stăruinţa în bine, răbdarea, evitarea lăcomiei, prudenţa, cumpătarea, sinceritatea, semerenia, înţelepciunea – acestea au fost întotdeauna virtuţile, în toată istoria omenirii. Şi vor rămâne aceleaşi, nedeformate, imuabile, până la sfârşitul ei. La fel şi viciile, vor rămâne aceleaşi – iubirea de arginţi, desfrânarea, invidia, lăcomia, mânia, lenea şi, mai presus de toate, mândria.

Omul recent crede pesemne că, prin exilarea virtuţilor şi prin înlocuirea lor cu pretinse „valori”, el poate să îşi acopere viciile şi să pară că e virtuos fără nici un efort. Acest fapt e imposibil – e un mod de a se minţi şi de a se orbi în primul rând pe sine. Nu păcăleşte pe nimeni cu discernământ, doar îşi fură singur căciula. Iar comportamentul agresiv cu care acest om foarte recent îşi semnalizează falsele „virtuţi” în timp ce practică fără nici o remuşcare delaţiunea şi defăimarea aproapelui este extrem de relevant pentru această impostură.

Însă realitatea a fost mereu aceeaşi şi va rămâne neschimbată, până la sfârşit. Adevăratele virtuţi sunt însoţite de semne exterioare precum blândeţea, mila şi iertarea, se arată prin fapte şi izvorăsc din dragoste. Şi pot fi atinse doar prin stăruinţă, tărie şi curaj.