Trei gânduri la Duminica Tuturor Sfinţilor

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Duminica tuturor sfintilor

Trei gânduri la sărbătoarea de astăzi, când sunt sărbătoriţi toţi sfinţii cunoscuţi şi necunoscuţi – pentru că există şi oameni care, prin viaţa lor, au atins măsura sfinţeniei, dar care Îi sunt cunoscuţi, cel puţin deocamdată, doar lui Dumnezeu.

1. Sfinţii nu sunt un fel de supereroi sau de personaje din Harap Alb. E adevărat, sfinţii sunt rari în ziua de azi, şi ne raportăm la ei ca la ceva excepţional. Însă sfinţenia reprezintă starea de normalitate a omului – sfinţii sunt, cu adevărat, oamenii normali, ne aminteşte undeva C.S. Lewis.

2. Cine este sfântul? Aş risca o definiţie succintă – sfântul este omul care îşi aşază în ordinea corectă iubirile şi priorităţile. Prima iubire şi cea mai importantă este iubirea omului faţă de Dumnezeu – ea e mai importantă, ne aminteşte Hristos, decât orice altă iubire, şi ea este cea care trebuie să-l călăuzească pe om. Sfântul este cel care, punând această iubire în prim-plan, caută să cunoască şi să facă mereu voia lui Dumnezeu.

3. Dacă cineva îşi doreşte, poate să parcurgă drumul până la măsura sfinţeniei într-o singură zi, de la răsăritul până la apusul soarelui. (later edit: sursa este Patericul Egiptean, iar afirmaţia îi aparţine lui Avva Alonie: „Zis-a iarăşi: de va voi omul, de dimineaţa până seara ajunge în măsura dumnezeiască).

Modelul meu, dintre toţi sfinţii cunoscuţi şi necunoscuţi pe care-i cinstim azi, este Sfânta Ecaterina din Alexandria – o mare cunoscătoare a filosofiei din vremea sa, erudită, neînvinsă în debate-uri publice, dar cam arogantă; defectul ei era acela că se încredea prea mult în puterile proprii. Se vindecă doar în momentul când îl cunoaşte pe Hristos.

Şi un caveat. Creştinismul e o religie a paradoxurilor, iar unul dintre paradoxuri este acesta: nu vom ajunge niciodată la sfinţenie cât timp credem că am ajuns acolo. Sfinţii au ştiut mereu să stea la locul lor, în spatele adunării; doar pe cei care stau în spate şi-şi ştiu locul şi lungul nasului Dumnezeu are grijă să-i invite în faţă, la loc de cinste. Acesta este sensul zicerii că „cei din urmă vor fi cei dintâi”. 

Pe aceeaşi temă:

Cel mai mare caz de martiriu creştin al vremurilor noastre – link aici

Creştinismul – cea mai persecutată religie? – link aici

Esenţa Creştinismului – link aici

Fericiţi făcătorii de pace – link aici

O meditaţie înaintea Învierii Domnului – câte profeţii din Vechiul Testament se împlinesc în Iisus Hristos? – link aici  

Al 18-lea an fără un Doodle de Paşte – link aici

Testul unei bune religii şi noile acuzaţii aduse dlui Vasile Bănescu – link aici

Răspuns dlui Radu Răileanu de la ActiveWatch: 6 informaţii false în 9 paragrafe de text – link aici

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite