Scrisoare deschisă către vandalizatori

Statuia Libertăţii a fost vandalizată. De cine şi de ce? Nu se ştie. Sau nu se admite. Sau nu se vrea admis. Dar admis sau nu, adevărul este vopsit cît se poate de clar.

Dragii mei vandalizatori! Să ştiţi că vă iubesc ca pe ochii din cap. Sunteţi dovada vie a ceea ce tot repet de ani buni de zile, şi anume că nu există comunitate maghiară, respectiv română în sensul în care le înţeleg Inauguratorii de Serviciu din Arad sau din Ardeal (ISA) din ambele etnii: nu există comunităţi compacte, unite, ale căror membri să gîndească la fel. Dac-ar exista, toată românimea v-ar aplauda pentru fapta Dvs., ceea ce, sunteţi conştienţi desigur, nu e cazul.

Vouă, dragii mei vandalizatori, vi se rupe de Világos, de revoluţie, de libertate, de naţionalitate — Doamne, ţine-mă! Voi aţi băut cîteva halbe (admit să fi fost multe), cîteva votci (idem), şi înainte să vedeţi ce aţi băut exact aţi tras trei culori pe o statuie. L-aţi auzit pe ISA vorbind de Petőfi şi Eminescu (în rolul lor de poeţi naţionali sunt la fel de plictisitori), de o luptă care n-are nimic cu lefurile groaznice ale părinţilor voştri sau al vostru personal, şi-atît. Plus cîteva cuvinte obscene, fireşte, că nu poţi să fii român verde (nici maghiar, nu, nu şi nu!) fără cîteva pule babane.

Aveţi cîtă dreptate vreţi. Niciodată nu vom ajunge la nicio înţelegere tot repetînd că nu e nicio problemă cînd de fapt problemele se-ascund exact în votca de care duhniţi pentru că sunteţi frustraţi. Şi de ce sunteţi frustraţi? Pentru că toate conducerile cinice ale României, toţi politicienii de toate culorile v-au zis că nu e nicio problemă, că trebuie să trăiţi paşnic unii lîngă alţii, că nu mai contează nimic, numai libertatea, egalitatea, democraţia şi corupţia. De parcă v-ar fi zis că nu mai contează bunicii voştri care v-au povestit experienţele lor definitorii despre maghiari sau români.

Exact aici lîncezeşte tensiunea. Nu că nu sunt probleme: peste tot sunt probleme. Şi nu le vom rezolva măturîndu-le sub preş, nici vorbind inepţii străvezii cu feţe placide. Asta, fireşte, dacă treji fiind puteţi asculta un argument măcar. 

Dacă nu, cumpăraţi bere, votcă şi vopsele, frate...