„După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi. Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi. Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut.

Şi degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată v-am spus vouă. Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui. Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea.

Şi plecând ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate. Şi, adunându-se ei împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor, Zicând: Spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam; Şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom face. Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de azi. Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus.” (Sfânta Evanghelie după Matei XXVIII,1-16)

HRISTOS A ÎNVIAT!

Împreună călătorim, dragii mei fraţi, spre veşnicie, purtând în trupurile noastre o moarte care a fost învinsă de Hristos care a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le! Dacă vom urma lui Hristos, trăind în Hristos, murind în Hristos şi devenind părtaşi învierii în Hristos, toate relele acestei lumi vor fi risipite. Căci cauza nedreptăţii din această lume nu este vreun sistem politic sau economic şi nici vreo condiţionare genetică ascunsă în trupul nostru muritor, ci doar viaţa fără Dumnezeu şi supunerea noastră faţă de poftele noastre egoiste ne aduc durerea, boala şi moartea în trup şi suflet.

Revoluţiile noastre sângeroase, dictaturile, democraţiile şi toate încercările noastre neputincioase de a ne organiza viaţa pe acest pământ au eşuat pentru că au fost golite de iubirea de Dumnezeu şi de oameni. Căci în călătoria noastră în regăsirea Edenului, din toate valorile spirituale, ideologice, filosofice pe care am încerca să le folosim pentru a întemeia o lume mai bună, ”rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel XIII, 13)

Hristos ne cheamă, dragii mei fraţi, la o revoluţie unică, nu una exterioară, ci la o transformare spirituală profundă, interioară, la detronarea morţii din sufletele noastre. O revoluţie duhovnicească ce se petrece în sufletul nostru, în taină, fiind începută prin vărsare de sânge, sângele dumnezeiesc al lui Hristos cel pătimit şi răstignit pe cruce, sângele lui Hristos ”al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.” (Sfânta Evanghelie după Matei XXVI,28), victorioasă prin Învierea lui Hristos şi mărturisită mereu şi mereu prin sângele sfinţilor, mucenicilor şi martirilor mărturisitori ai credinţei în Hristos.

Schimbarea noastră în Hristos nu este o revoluţie în înţelesul omenesc al cuvântului, căci nu ne cere să ieşim în stradă, să strigăm lozinci, să judecăm şi să lovim în aproapele nostru. Schimbarea în Hristos are loc în sufletul nostru, unde ieşirea în stradă este înlocuită cu intrarea în adâncul sufletesc pentru a alunga de acolo întunericul păcatelor, rugăciunea smerită fiind singurul glas care strigă, nu împotriva vreunei stăpâniri lumeşti, ci căutându-l pe Dumnezeu. Curajul de a făptui această revoluţie izvorăşte nu din orgoliul că am deţine vreun adevăr suprem şi nici din ura de clasă ori de neam, ci din smerenie şi din iubirea de Dumnezeu şi de oameni.

HRISTOS A ÎNVIAT!

Să nu ne temem de moarte, dragii mei fraţi, căci moartea este învinsă în Noaptea Învierii lui Hristos. Moartea în Hristos, cu Hristos şi pentru Hristos nu este sfârşitul, ci abia începutul cunoaşterii depline de Hristos, care ne va judeca sufletul după mila şi dreptatea Lui şi împlinirea sensului vieţii noastre veşnice: ”Să Te cunoaştem pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” (Sfânta Evanghelie după Ioan XVII,3)

Să nu ne temem de moarte, dragii mei fraţi, căci ”prin harul lui Dumnezeu, Hristos a gustat moartea pentru fiecare om”. (Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel II, 9) Mai teamă să ne fie de moartea care ne înconjoară şi ne ispiteşte în lumea noastră clădită după chipul strâmb al păcatelor noastre, o lume a morţii: avorturi, desfrânare, fariseim, minciună, asuprirea celor săraci şi bolnavi, vărsarea de sânge nevinovat, război şi exterminare, manipulare şi sclavie.

Să refuzăm a urma slujirea acestui sistem al morţii, ca nu cumva să murim de moartea cea grozavă a sufletului, ”căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii.” (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel VIII, 13)

Să ne regăsim sufletele, dragii mei fraţi, în Sfânta Noapte a Învierii lui Hristos. Să-L urmăm pe Hristos coborând în iadul păcatelor sufletului nostru şi cu Hristos, prin Hristos şi pentru Hristos să ne eliberăm din acest iad şi să strigăm cu lacrimi şi glas de bucurie: 

HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!