Principalul cuvânt ebraic pentru sărbătoare Hag însemna – la început – cor de dans; acest nume scotea în evidenţă faptul că bucuria este caracteristica principală a majorităţii sărbătorilor israelite.

Sunt, aşadar, zile de mare bucurie şi de împărtăşire. Oamenii se bucură de darurile pe care le-au primit prin bunăvoinţa divină şi, în acelaşi timp, sunt zile în care comunitatea de credinţă se adună cu demnitate să ceară iertare şi purificare de păcate.

În această perioadă se fac eforturi pentru recuperarea valorilor tradiţionale. În acest demers şi în această preocupare se încadrează şi eforturile de recuperare şi promovare a numelor unor personalităţi care s-au implicat în dezvoltarea culturii şi educaţiei din România, a evreilor care au contribuit la istoria ţării noastre, care sunt susţinute inclusiv de Muzeul Municipiului Bucureşti prin diferite acţiuni. Cele mai recente s-au desfăşurat chiar în cursul lunii martie. La Palatul Suţu, expoziţia „Gândirea de factură kabbalistică: Jacques Elias şi generaţia sa“, a putut fi vizitată timp de o lună. Au fost prezentate realizările a peste 70 de evrei, personalităţi reprezentative din medicină, fizică, matematică, dar şi din literatură, artă ori din domeniul financiar. Mulţi dintre ei şi-au donat averea mai mare sau mai mică pentru scopuri nobile, pentru Academia Română sau alte instituţii de cultură, educaţie şi sănătate, remarcându-se prin opere de caritate care nu au fost numai pentru evrei, ci şi pentru creştini.

Pentru ca erorile şi crimele din istorie să nu se mai întâmple vreodată, Muzeul Municipiului Bucureşti, Centre for Medical Humanities şi Oxford Brookes University au realizat şi prezentat expoziţia tematică „Ştiinţă şi etnicitate II: Biopolitică şi eugenism în România, 1920-1944“, care poate fi vizitată în prezent la Muzeul Dr. Nicolae Minovici. Iar la vernisaj a fost prezent însuşi E.S. David Saranga, Ambasador al Israelului în România.

Ulterior expoziţiei, seria Idei în Agora a găzduit, la Casa Filipescu-Cesianu, dialogul public dintre profesorul Marius Turda şi Sorin Antohi, cu tema „Eugenismul şi protecţia corpului naţional în România, 1920-1944“. Expoziţia de la Vila Minovici documentează complexul program biopolitic şi eugenic gândit pentru a crea o nouă familie şi o nouă naţiune română printr-un management ştiinţific atât la nivel individual, cât şi colectiv.

Anterior, chiar la începutul acestui an, Dr. Ruth Oren, de la Universitatea din Haifa, Israel, a susţinut la Palatul Suţu conferinţa “Ierusalim văzut de fotografii săi“, care s-a bucurat de foarte mult succes, dat fiind numărul mare de participanţi. Într-o prelegere despre imaginea Ierusalimului, cei prezenţi au putut afla detalii despre felurile prin care a fost văzut oraşul de fotografi deveniţi faimoşi, călători sau locali, din perioada anilor 1844 şi până în zilele noastre. Cu oprire asupra unor momente elocvente, din secolele XIX–XX, când istoria fotografiei a întâlnit istoria Ierusalimului.

Mai trebuie precizat că, în urmă cu doi ani, la Palatul Suţu au fost proiectate noi imagini, personaje şi poveşti din Bucureştiul evreilor spanioli, o lume complet dispărută astăzi datorită demolărilor şi emigrărilor. S-a vorbit despre aceasta în cadrul conferinţei „Scrisorile evreilor spanioli din Bucureştiul secolului XIX“, susţinută de Anca Tudorancea. Scrisorile evreilor spanioli (sefarzi) din Bucureşti către senatorul spaniol catolic Angel Pulido Fernandez (1852 - 1932) sunt extrem de importante pentru prezentarea istoriei şi reperelor cele mai importante ale comunităţii spaniole din Bucureşti (care avea o prezenţă compactă în mahalaua Popescului, pe străzile Sf. Ioan Cel Nou, Negru Vodă, dar şi pe străzi alăturate cu nume specifice, precum strada Israelită sau strada Spaniolă).

Ca să înţelegem valorile trecutului şi eforturile pentru promovarea lor, Conf. Dr. Felicia Waldman a explicat recent pentru publicaţia Muzeului Municipiului Bucureşti cum fost evocată viaţa a 70 de evrei români în cadrul expoziţiei „Gândirea de factură kabbalistică: Jacques Elias şi generaţia sa“, al cărei curator a fost: „Sunt mai mulţi evrei care au contribuit la istoria României, şi mai ales în ultimul secol pe care l-am celebrat anul trecut. Este vorba de oameni din toate domeniile, ne-am oprit în general la domenii atât umaniste, cât şi tehnice. Am ales personalităţi reprezentative şi din medicină, din fizică, din matematică, dar şi din literatură, din artă, şi chiar din domeniul financiar deoarece, deşi contribuţia aceasta a fost substanţial financiară, mulţi dintre cei pe care i-am ales şi-au donat averea mai mare sau mai mică pentru scopuri nobile, pentru Academia Română, pentru spitale, pentru opere de caritate care n-au fost numai pentru evrei, ci au fost şi pentru creştini, pentru toată lumea. În general, de majoritatea acestor donaţii au profitat mai mult creştinii decât evreii. În afară de aceasta, este vorba despre oameni care şi-au dat pentru România, pentru ţara în care s-au născut şi pe care au iubit-o, inteligenţa, cunoaşterea, capacitatea de a descoperi, de a oferi celorlalţi. Este vorba deci nu numai despre contribuţii materiale, ci şi spirituale, de artă, de literatură. Dar mai ales, iar aceasta merită menţionat în mod deosebit, majoritatea lingviştilor, nu toţi, dar majoritatea care au studiat şi au analizat limba română şi au făcut din această limbă una cunoscută pe plan internaţional, au fost evrei. Care au iubit limba română pentru că au vorbit-o de la naştere, a fost limba lor maternă, deşi erau o minoritate. În general, vorbim despre o minoritate care nu avea neapărat o limbă cu adevărat specială. Limba ebraică nu s-a vorbit până spre sfârşitul secolului al XIX-lea decât în cercuri religioase“.

Thea Haimovitz, producătorul expoziţiei a declarat, de asemenea, că evenimentul 70 pentru un Centenar, care a avut loc anul trecut sub egida Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, Ministerului Apărării Nationale şi Ambasadei Israelului, care a fost organizat de Asociaţia Thea O. Haimovitz, a venit de fapt să sărbătorească 70 de ani de la crearea Statului Israel şi 100 de ani de existenţă a României. „Inclusiv sub forma contribuţiei a 70 de evrei cu gândire de factură kabbalistică, cu rol major la construirea şi edificarea României. Bineînţeles că această expoziţie în care am prezentat 70 de mari personalităţi l-a avut ca port-drapel pe marele Jacques Elias. Pentru că tot ceea ce a făcut el poate fi o soluţie foarte bună pentru rezolvarea crizelor de comportament moral ale societăţii din anul 2019“, a declarat preşedinta Asociaţiei Thea O. Haimovitz.

Întrebat dacă ideea aceasta care a circulat, de protejare a corpul naţional prin controlul funcţiilor lui biologice şi sociale, este o formă radicală de etnicitate şi care sunt consecinţele ei, profesorul Marius Turda, curatorul expoziţiei de la Muzeul Dr. Nicolae Minovici a spus: „Într-adevăr, biopolitica şi eugenismul au contribuit, uneori direct, alteori indirect, la formarea unei forme radicale a etnicităţii şi a naţionalismului românesc în general. Ideea unei Românii omogenă etnic a fost, desigur, exprimată încă de la începutul secolului XX, dar ea a devenit o normă politică abia în timpul regimului lui Ion Antonescu, dând consistenţă argumentelor ideologice care au stat la baza exterminării evreilor şi a romilor în perioada 1941-1942. Atunci, în centrul atenţiei nu mai era îmbunătăţirea şi protejarea eugenică a familiei române, ci însăşi supravieţuirea şi viitorul naţiunii“. Ce anume este important până la urmă? Profesorul Turda a explicat: „Este important, cred eu, să avem cât mai multe discuţii publice despre subiecte dificile din istoria României. La această discuţie trebuie invitaţi specialişti din domenii diferite (sociologi, istorici, antropologi, medici, filozofi) însă, la urma urmei, este esenţial ca publicul larg şi tânăra generaţie să fie invitaţi să participe şi să reacţioneze la ideile şi interpretările discutate de specialişti pentru ca ororile trecutului să nu se mai întâmple“.

Notă: Articolul publicat anterior în acest spaţiu, cu titlul „Ce vor Khazarii?“, ulterior eliminat, conţinea fragmente preluate de pe internet care, la o verificare ulterioară, s-au dovedit a fi neconforme cu realitatea, drept urmare si interpretarea era eronată. Cer scuze celor afectaţi.