Preţul femeii

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nicio noutate: România este sursă de materii prime. De la sare, pe care o exportăm şi apoi o importăm ambalată, la lemn, marmură, minţi sclipitoare, meşteri, dar şi infractori, până la femei şi chiar organe.

Am fost cu toţii martorii degradării continue a peisajului social imediat după decembrie 1989. Dorinţa de libertate şi prosperitate a întârziat să devină realitate pentru mulţi, mai ales pentru cei pe care schimbarea i-a prins în mijlocul vieţii, în timp ce pentru alţii, deloc puţini, nu a sosit niciodată. Aşa cum generaţii întregi au murit sperând să cadă comunismul, altele s-au dus fără să vadă beneficiile democraţiei. Alţii, nici ei puţini, pe care istoria i-a găsit tineri, au ales să nu mai aştepte şi au plecat. Şi plecaţi au rămas.

Pierderea prin plecarea unora a fost dublată de nenaşterea altora. Aşa am ajuns să fim o ţară pustie, cu sate muribunde, cu sisteme publice trăind pe datorie, cu un aparat de stat din ce în ce mai greoi şi mai ineficient, cu doctori în securitate, dar lipsiţi de minimul confort al siguranţei. Puţini cum suntem, nu am reuşit să strângem rândurile. Dimpotrivă. Manipulaţi, stropiţi zilnic cu benzina neîncrederii şi a urii faţă de alţii, mai buni şi mai inteligenţi, ne aprindem uşor, pentru a suna precipitat la pompierii care întârzie să vină.

Cele petrecute recent, la Caracal sau lângă Tulcea, arată că, din păcate, la noi se suferă nejustificat de mult şi se moare nepermis de rapid. Aşa cum exportăm materia primă la preţuri foarte avantajoase pentru cumpărători, nici viaţa nu are un preţ prea mai mare. Cu câteva sute de lei sau de euro, o adolescentă este traficată, un organ transplantat, un contract semnat, o campanie de dezinformare angajată, un articol comandat sau o televiziune înregimentată. Totul are un preţ, însă mic.

Dar toate trebuie să aibă un preţ? Nu există ceva sau cineva nepreţuit, tocmai pentru că este unic, iar nu marfă de serie? Iată, în pragul unei mari sărbători dedicate Maicii Domnului, nu am putea să scoatem omul din mercurial? Concret, să nu mai punem preţul de gâturile celor pe care le exploatăm în ţară şi în afară? Cât mai ne rabdă cerul pentru mârşavul târg pe care îl facem, în contextul dat, cu femeia, cu cea prin care ajungem la viaţă şi formăm o naţiune? Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne luminează!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite