Patriarhul Daniel: Starea de pandemie poate fi înţeleasă ca un test al intensităţii iubirii oamenilor faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni VIDEO
0
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis un mesaj în care a subliniat că „starea de pandemie ne cheamă să transformăm suferinţa în speranţă şi izolarea în dorinţă de comuniune mai multă între oameni“.
Basilica, agenţia de presă a Patriarhiei Române, a trasmis mesajul Preafericitului Daniel:
„Pandemia cauzată de coronavirus este o surprinzătoare provocare în domeniul sanitar, social, politic şi economic, pe plan naţional şi internaţional.
Din cauza pandemiei, autorităţile de stat au impus măsuri dure de distanţare socială, de izolare şi de carantină, ceea ce schimbă mult viaţa şi activitatea oamenilor.
Această pandemie a produs şi încă produce multă panică, teamă de îmbolnăvire şi teamă de moarte. De aceea, starea de pandemie ne cheamă să reflectăm mai mult şi mai intens la importanţa vieţii şi a sănătăţii omului pe pământ.
În acest sens, Sfintele Scripturi ne spun că viaţa şi sănătatea oamenilor sunt daruri ale lui Dumnezeu – Creatorul, însă aceste daruri trebuie păstrate şi cultivate cu responsabilitate.
Cartea Înţelepciunea lui Solomon ne învaţă că „Dumnezeu n-a făcut moartea şi nu Se bucură de pieirea celor vii” (1, 13), însă „prin invidia diavolului, a intrat moartea în lume” (2, 24), când, prin neascultare de Dumnezeu Creatorul lor, protopărinţii Adam şi Eva au rupt comuniunea cu Dumnezeu,Cel ce esteIzvorul vieţii şi al sănătăţii (cf. Facere3, 1-6).
Ca urmare, treptat, au apărut bolile şi moartea fizică a omului, precum şi perturbări în natură cu efecte negative asupra vieţii.
Totuşi, iubirea lui Dumnezeu-Creatorul pentru umanitate şi pentru întreaga creaţie rămâne constantă în istorie, deoarece Dumnezeu doreşte eliberarea omului de păcat ca mod egoist de viaţă, de boală şi de moarte.
În acest sens, Mântuitorul Iisus Hristos a vindecat foarte mulţi oameni bolnavi, iar apoi a trecut El Însuşi prin suferinţă şi moarte, pentru a birui moartea din interiorul ei prin Înviere şi pentru a dărui tuturor oamenilor posibilitatea învierii (cf. 1 Corinteni 15, 22).
În această perspectivă, viaţa omului pe pământ are sens deplin dacă este înţeleasă ca timp de pregătire spirituală a omului pentru a intra în iubirea şi bucuria eternă a lui Dumnezeu, dacă omul a iubit pe Dumnezeu şi pe semenii lui în timpul vieţii pământeşti (cf. Matei 25, 31-46).
În prezent, starea de pandemie poate fi înţeleasă şi ca un test sau o verificare a stării spirituale a oamenilor, mai ales a intensităţii iubirii lor faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni.
În starea de pandemie, rugăciunea este izvor spiritual de pace şi speranţă, iar solidaritatea spirituală şi materială cu cei aflaţi în suferinţă este izvor de curaj şi de bucurie.
Starea de pandemie ne cheamă să transformăm suferinţa în speranţă şi izolarea în dorinţă de comuniune mai multă între oameni.
Mai ales acum, când lumea trece printr-o perioadă tristă şi dificilă din cauza pandemiei coronavirusului, avem nevoie de o credinţă mai puternică, de ajutor pentru a ne restabili sănătatea sau de a ne proteja de boli.
În acest sens, rugăciunea către Dumnezeu, Vindecătorul sufletelor şi trupurilor noastre, Care este izvor de tămăduiri, este menită să ne întăreascăîn credinţă, să ne înmulţească iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni şi să ne dăruiască speranţă că vom trece prin această încercare cu ajutorul Lui.
Astăzi, în contextul noii pandemii de coronavirus COVID 19, când vedem în jurul nostru atât de multe semne ale bolii şi ale morţii fizice, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu pentru toate persoanele bolnave, dar şi pentru toţi medicii şi personalul sanitar, pentru toţi voluntarii care îi ajută pe cei bolnavi şi pe cei aflaţi în izolare, precum şi pentru toţi cei ce lucrează cu devotament pentru sănătatea şi binele fiinţelor umane afectate într-un fel sau altul de această pandemie.
În acelaşi timp, iubirea izvorâtă din rugăciunea pentru cei adormiţi în Domnul este mai tare decât moartea. Pomenirea în rugăciune a celor adormiţi în Domnul este un act de credinţă, de speranţă şi de iubire.
Prin urmare, chiar şi atunci când suntem lipsiţi de participarea fizică la serviciile religioase, ar trebui să comunicăm spiritual cu Dumnezeu prin rugăciune, ascultând şi citind Cuvântul lui Dumnezeu, ascultând slujbele Bisericii şi prin multe fapte de milostenie, inclusiv prin iertarea aproapelui şi împăcarea cu toţi cei pe care i-am supărat, astfel încât să ne arătăm marea noastră iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de ceilalţi oameni.
În acest context, Biserica suferă mult, deoarece slujitorii ei nu se pot ruga împreună în aceeaşi biserică, în acelaşi locaş de cult cu credincioşii.
În acest sens, casele credincioşilor din parohii devin paraclise sau capele familiale care, prin rugăciune, ţin legătura cu bisericile din parohii, mărturisind credinţa comună în Domnul nostru Iisus Hristos.
Viaţa şi sănătatea sunt Daruri sau Binecuvântări de la Dumnezeu. Numai El este permanent fidel poporului Său, Cel ce nu îi trădează niciodată pe copiii Săi, întrucât este, pentru întreaga omenire, un Părinte iubitor, ajutător şi iertător.
La sfârşitul acestei pandemii, avem încredinţarea că Dumnezeu îi va lumina pe toţi oamenii să înţeleagă mai bine că numai prin credinţă, speranţă şi iubire, exprimate în fapte bune pentru ceilalţi semeni, pot fi depăşite perioadele de încercare şi suferinţă şi pot fi simţite pacea şi bucuria Lui.
† Daniel
Patriarhul României“
Pe aceeaşi temă:
Patriarhul Daniel, mesaj înainte de redeschiderea bisericilor
Se încarcă comentariile...
