Vedeam zi de zi, în special pe Facebook, noi pagini cu titluri de Mănăstirea, Monahia, Cuviosul, Biserica, etc, de parcă credinţa ortodoxă se află pe un val de cucerire a necredincioşilor şi aducerea lor pe calea cea bună.

Fals. Asta ar fi crezut un simplu creştin intrat pentru prima dată pe o reţea socială, dar curiozitatea de a căuta şi vedea prin postările acestor pagini cu tendinţă religios-ortodoxă, scoate la iveală o cu totul şi cu totul altă realitate, care, în mare parte, nu prea are legătură cu creştinismul, ci cu totul şi totul alte lucruri mult prea lumeşti şi păcătoase.

Pe de altă parte, mă aşteptam ca în era internetului, computerelor şi comunicării ultra moderne, instituţiile conducătoare ale Bisericii să utilizeze în mod judicios tehnologia pentru a comunica, socializa şi a aduce pe calea cea bună oiţele rătăcite ale Domnului, dar nu credeam că sub mantia religiei să se ascundă atâta păcătoşenie.

Este o realitate fără dubii că multe dintre paginile ascunse sub denumiri religioase, create şi administrate pe internet, au cu totul şi cu totul alt scop decât acela adevărat al Bisericii Otodoxe Române. Dacă este posibil ca sub denumirile cu caracter religios al acestor pagini să fie chiar Mănăstirea, Cuvioasa sau Cuviosul al cărui nume o reprezintă, pe de altă parte, este mult mai probabil ca multe denumiri să fie nişte nume false, sub care se ascund persoane şi intenţii diavoleşti. Cum spunea un ierarh bisericesc, că internetul este instrumentul creat de Satana, pentru a-i duce în ispită şi păcat pe oameni.

Oricine are curiozitatea să deschidă astfel de pagini „creştine” pe FB, o să aibă surpriza să găsească tot felul de postări şi mesaje, strecurate printre axiomele, sfinţii, rugăciunile creştine, dar care nu au de-a face în niciun fel cu creştinismul adevărat.

Să vedeţi ce postează „Cuvioşii”, „Monahiile”, etc, pe paginile personale create pe reţelele sociale, cu menţiunea că pentru a putea vedea mesajele trebuie să fii acceptat ca prieten al acestora. Să vedeţi şi ce postează majoritatea “Prietenilor”, adepţi ai acestor pagini cu faţadă religios-ortodoxă.

Ca imagini găsim tot felul de poze cu mănăstiri, biserici, sfinţi, cuvioşi înfăţişaţi mai mult sau mai puţin lumeşti, în diverse impostaze, după chipul şi asemănarea modelelor copiate. De asemenea, mai putem vedea copii, fete, femei în ipostaze mai mult sau mai puţin de modele sau chiar erotice, Isuşi model, cu muşchi, arătoşi pentru a-i ispiti şi a le lua minţile celor slabi de înger, care pot cădea repede în păcat. Nu lipsesc nici fotografii cu diverse personalităţi din lumea artistică, înrolate în diverse culte religioase, dar care sunt puse şi pe paginile creştin-ortodoxe.

Pe pagina unei mănăstiri citim o poezie pe care nu ştiu în ce categorie să o etichetăm, de dragoste, de iertare, de păcat: Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…Dar fiindcă azi mi te dai toată, Te iert. E vechi păcatul şi nu eşti prima vinovată! Doamne ajută!”

 Altă postare pe pagina unui „Cuvios”: „Binecuvântează, Doamne, pe aceşti negustori, că tare plăcute mai sunt produsele lor. Amin”. Sau pe aceeaşi pagină: „Bine te-am găsit, Cuvioase, şi mulţam de accept! De-ai şti ce-mi plac bărboşii…”

Mesajele cu caracter religios, rugăciunile, îndemnurile la spovedanie sunt amestecate cu cele nereligioase: erotice, publicitare, umanitare, de creditare, imobiliare, cele care anunţă diverse minuni!

Nu poţi şti niciodată cine sunt adevăratele persoane din spatele paginilor religioase de pe internet. Pot fi: oameni ai biserici, falşi prelaţi şi cuvioşi, cuvioase, şarlatani, escroci, pedofili, rasişti, afacerişti, politicieni, duhovnici, prefăcuţi făcători de minuni, etc. La fel şi unii dintre „prietenii” acceptaţi ai acestor pagini, nu ştii niciodată dacă sunt îngeri sau demoni.

Este la fel de adevărat că printre cei care intră, se împrietenesc şi postează pe astfel de pagini sunt destul de mulţi naivi, oameni de bună-credinţă, pe credulitatea cărora se bazează şi de care beneficiază escrocii.

Tocmai obscuritatea administratorilor unor astfel de pagini cu faţadă religioasă, mesajele dubioase, imaginile cu ipostaze fără nicio legătură cu credinţa, postările cu diverse caractere nereligioase au ajuns să constituie pericole pe internet pentru mulţi oameni de bună-credinţă, în special pentru cei foarte religioşi, copii, adolescenţi sau persoane cu probleme psihice.

„Drepturile omului sunt drepturile dracilor!” - un preot

În ultima vreme, s-a creat un curent de opinie nefavorabil, negativ şi de nemulţumire la adresa Bisericii Ortodoxe Române. Această instituţie de mare importanţă pentru poporul român este acuzată de afacerism, lucruri necurate, de neimplicare pentru păstorirea şi îndrumarea pe calea cea bună a turmei şi oiţelor rătăcite ale Domnului.

Din păcate, reacţia conducătorilor BOR nu se ridică peste valul acuzelor, cu toate că scandalurile în rândul acestei instituţii se ţin lanţ - ultimele fiind cele legate de banii solicitaţi consiliilor judeţene şi de cazul adolescentei găzduită de o mănăstire de călugări - continuând să ridice noi semene de nemulţumire în rândurile credincioşilor ortodocşi.

Opiniile exprimate împotriva BOR, în media, dar în special pe aceleaşi pagini de socializare sunt tot mai numeroase şi acute, cum ar fi: „-Binefacerile a două decenii de Religie predată în şcoli-copiii dezorientaţi, care cred că duhovnicul ţine loc de mamă şi tată, care să ţină fetele de 15 ani de mână, alături de un grup de prieteni. Care ţine loc de rude şi de toate cele…” “-Colcăie canalele şi străzile de copii, tineri, adolescenţi fugiţi de acasă, fără căpătâi, dar pe aceştia preoţii, biserica nu-i ajută, că nu au bani“

Ceea ce se întâmplă acum cu scandalurile în care este acuzată biserica şi lipsa de reacţie promptă şi eficientă a instituţiei îmi aduce aminte de un stareţ al unei mănăstiri situată într-un vârf de munte, pe care l-am vizitat în lăcaşul de cult pe care îl păstorea, în drum pentru realizarea unui reportaj, după ce maşina obosise să mai urce pe un drum abrupt de munte. Se întâmpla în urmă cu circa douzeci de ani.

Era vremea când România încă nu intrase în Uniunea Europeană, în NATO, abia începuse să se vorbească despre drepturile omului la noi în ţară. La întrebarea jurnalistului „-Ce părere are despre drepturile omului şi celelalte lucruri democratice la care ţara noastră tindea?”, Preasfinţia sa a răspuns fără echivoc: „Drepturile omului sunt drepturile dracilor!”