Indezirabilii. Veşnicile lupte naţionale

Ai îmbrăcat vreodată haina ponosită, roasă, plină de umilinţă când să mergi pe stradă? Ai încălţat vreodată pantofi găuriţi prin ploi crunte, în timp ce munceai de zor? Ţi-au îngheţat vreodată straiele când îţi storceai ultimul strop de transpiraţie pentru o leafă de nimic?

Pentru o viaţă sănătoasă trebuie să mănânci de trei ori pe zi. Ei bine, unii oameni mănâncă o dată la 3 zile, iar în fiecare zi îşi amorţesc foamea cu pâine şi diferite zoaie alimentare, iar ca supliment nutritiv: somnul. Aceşti oameni gândesc astfel: 

”Dimineaţa nu mănânc, nu prea mi-e foame, la prânz iau câteva felii şi-o fărâma de ceva, iar seara sunt prea obosit şi-adorm, fără masă”.

Ei se spală o singură dată pe lună, în rest se şterg cu lături şi apă fără săpun. Oamenii lui Dumnezeu muncesc de dimineaţă înainte ca Soarele să rasară sunt deja în picioare, până seara când adorm după apus.

Ai blestemat vreodată prima ninsoare pentru că n-au copiii tăi bocanci în picioare? Ai îngheţat vreodată în casă, din lipsă de bani pentru căldură?

Te-ai uitat speriat la autobuzul care soseşte în staţie, la tramvai sau la metrou gândindu-te că o viaţă de neputinţă s-ar putea sfârşi în o clipă, dar teama de consecinţe ori dragostea faţă de cei apropiaţi alungă aceste dileme, totul pe un singur moment, cât o respiraţie de-a ta murdură (dar muncită)? Se spune că depresia ar fi boala secolului, sigur, la noi nu există – nu avem date!

Ai avut vreodată sentimentul stârnit, în spital, de faptul ca n-ai bani, iar din această cauză persoane dragi ţie, suferă, sunt tratate cu dispreţ şi mor în agonie? Un pumn de plastic ar fi câştigat înţelegerea unui sistem sau o pungă de pastile, acestea ar fi alinat durerea, chinurile celui drag şi nevinovat de neputinţa şi sărăcia ta?

Probabil, n-ai simţit discriminarea cauzată de sărăcie, sigur, în şcoală oamenii nu te-au înjosit pentru că n-aveai şi după ce ai câştigat respectul, n-ai simţit îndoiala lor că tu meriţi ceva, doar aşa... ”e din mahala” sau datorită tenului tău diferit.

Ţi-ai căutat dreptatea, fără să vrei şi ai ajuns osândit pentru acest drept? Oare, ai stat îngenuncheat în secţii de miliţie (încă n-a dispărut) doar spre bunul plac al celor din sistem, fără să existe lege, demnitate sau respect pentru tine? Nu ai nici o idee despre disperarea celui schilodit de justiţia coruptă împotriva legilor şi dreptăţii, fără vreo urmă de speranţă!

Oamenii doresc informare cu privire la bunul mers al ţării (inclusiv, exploatarea resurselor) şi primesc, drept răspuns, bătăi, ameninţări, dosare penale. Doar cine să le primească? Ceva aminteşte de vremea lui ”noi muncim, noi nu gândim”.

Oameni ucişi, pagubiţi de drepturi, linişte, cinste sunt aruncaţi în scârbă de oamenii sistemului, care pentru câtiva pumni sau munţi de arginţi scuipă şi aruncă cinstea de a fi ”om al legii”, iar zebra dispare, accidentul de muncă devine neglijenţă, victima agresor şi tot aşa.

N-are cum vreo prostituată să fie violată de un miliţian (sau exploatată) ori magistrat, politician. E imposibil! În fond, doar e o curvă! E firesc, tu nu empatizezi cu asemenea..doar eşti un domn.

Nu simţi trăirea unei femei frumoase care abia găseşte un loc de muncă, de sacrificiu, pentru ea, pentru familie şi îndură insistenţele şefului de a o ”curta”, doar e ”saracă, a dracului”, în locuri uitate de Dumnezeu şi lege, inclusiv din Capitală. Ironic, binecuvântarea divinităţii devine şi blestem, ai putea spune.

Din o puşcărie imensă am devenit un loc fără reguli, în care oamenii instituţiilor (înainte erau doar partidul and Secu) şi cei înstăriţi profită de slabiciunile celorlalţi, desigur, nu absolut, cu excepţii (dar în minoritate).

”flămând am fost şi mi-ati dat să mănânc, gol am fost şi m-ati îmbrăcat”- reprezintă speranţa în o dragoste ce clădeşte omenia. Dumnezeu, pentru un neam călcat de toţi, este puterea de a renaşte din mocirlă. Când eşti singur, oropsit pentru nimic altceva în afară de poftele opresorilor tăi, fără nici o scăpare, doar credinţa sau stăvilirea disperării asigură acea înţelepciune de a trăi şi merge mai departe, fără a fi pierdut...

Nu ştiu dacă e amuzant sau trist că tu, ca şi cei ca tine, eşti doar un parvenit cu pretenţii de domn, un om ieftin, de nimic. Tu vinzi ce are un popor mai sfânt, întinezi sacrificiul, onoarea unui Neam. Dar, în fond, rămâi un om de nimic, un parvenit! Un calic prea ieftin, prost pentru respectul unui domn. Ca tine sunt mulţi, voi întreţineţi această frescă grotească, o menţineţi şi-o exploataţi, spre beneficiul vostru, exact, ca o tagmă sau oligarhie (în sens larg).

Am văzut de aproape premier, miniştrii, aşa-zis preşedinte şi o scârbă imensă m-a cuprins de fiecare dată, fapt care m-a făcut să le întorc spatele mojicilor (sigur n-am căutat vreo fotografie memorabilă). Alături de nenoriciţii din popor mă simt mai aproape de adevăr, chiar şi când stau în spatele tramvaiului cu cei fără bilet (că n-au bani). La Universitate, în proteste, mă simt în siguranţă, până să ajungă jandarmii, iar SMURD-ul tot mai smulge aplauze.

Săraci există în toată Europa: Statele scandinave, Regatul Unit, Sudul, Centrul şi Estul Uniunii îi au, diferenţa constă în profunzimea sărăciei şi respectul faţă de aceasta.

De aceea, pe lângă porciieni domestici, există şi unii europeni, care i-au decizii şi întreprind acte şi fapte în numele popoarelor europene, rupţi de orice realitate! De aceea Mr. Barroso and Madame Reding just f*^% you should keep in mind this quote before expressing any consideration about democracy: ”Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine”, Ion Raţiu – om a cărui familie de generaţii întregi a promovat democraţia şi egalitatea între popoare.

Din cauza corupţilor şi a incapabililor, rupţi de realităţi, popoarele europene ajung să se privească, iar cu neîncredere reciprocă, iar extremismul, totalitarismul bat din nou la porţile Europei.

Tu nu ai fost asuprit din cauza religiei, a originii tale. Tu n-ai simţit batjocura celorlalţi pentru că provii din o anumită familie sau ţară. N-ai fost sclavagit doar pentru că... nu eşti din acea ţară în care munceşti, n-ai fost refuzat de spital pentru că vrei „să abuzezi de drepturi sociale”.

Nu ai fost expulzat din o ţară doar pentru că eşti minoritar şi ai sfinţit o biserică în limba ta, a comunităţii tale. Nu ai fost persecutat religios sau etnic. Normal, de aceea nu-ţi pasă.

Probleme vechi rămân actuale sau revin, când o generaţie de europeni aproape rezolvă una, vine alta să distrugă totul. Nu învăţăm din trecut şi repetăm greşeli, motiv pentru care refuz să accept oameni-marionete care, prin prostia şi ignoraţa de care dau dovadă, atentează la pacea şi buna înţelegere dintre popoare.

Refuz să accept, că o poantă proastă îmi este prezentată drept o soluţie epocală, că un crin de primăvară dintr-o matroană ajunge o neprihănită sau că o băşină abjectă este un parfum de colecţie. Refuz! dimpreună cu haitele lor şi tot ce reprezintă aceste scârnăvii.

Vieţi fără speranţe, fără iluzii măcar, rostogolite în suferinţe sunt culori din lumea oamenilor de azi, iar oportuniştii profită de lipsurile oropsiţilor.

Aceste rânduri sunt despre cei care alcătuiesc realitatea, care îndură lumea şi defectele ei, pentru care există instituţii ce defapt îi păgubesc. Sunt multe poveşti triste, nedreptăţi, din păcate, iar soluţiile nu vor fi aplicate prea curând. De aceea, articulez aceste urlete pe care mulţi încercăm să nu le auzim, din neputinţa de a le alina.

Cauzele problemelor uneori sunt oamenii, alteori nu se ştiu. Politicienii reprintă tagma celor care ar fi trebuit să alerge după soluţii spre binele popoarelor, din pacate, nu e cazul acum. Sigur, porciienii sunt responsabili pentru decăderea unei societăţi, dar şi noi, ceilalţi membrii ai ei, trebuie să facem curat, printre policieni, printre noi, să restabilim valori. Altfel, e vinovat hoţul că noi suntem neglijenţi? Săracii porciieni.

În orice caz, „La mulţi ani” tuturor românilor de pretutindeni, celor care vorbesc româna deşi sunt oropsiţi de stăpânire; celor care simt şi trăiesc româneşte, astfel duc mai departe tradiţia noastră; românilor de altă limbă sau etnie, cu speranţa unei vieţi mai bune împreună.

La mulţi ani, Romania!

Traiască Regele!