Înainte de orice, principial, un manifest muzical-ideologic reprezintă, indiferent de temă, un exerciţiu de coagulare, de solidarizare, de exprimare şi poziţionare, de separare a apelor, de clarificare. Spaţiul nostru public dominat de constatarea că „mămăliga explodează greu“ duce lipsă acută de civism. Mişcările din stradă de după tragedia de la Colectiv sunt mai curând excepţii, nu regula. În plus, Bucureştiul nu este toată ţara, o banalitate insuficient repetată atunci când măsurăm adevărata temperatură a corpului social românesc.

Apoi, legat strict de mesaj – „Dumnezeu preferă lemnul şi spaţiile mici“ –, putea fi spus şi altfel. Şi mai ales de către alţii. Amestecul de celebrităţi şi personalităţi, categorii profund distincte, lasă impresia unei societăţi civile butaforice, străină până la sfidare de agenda cotidiană a celor necunoscuţi, dar în viaţă, plătitori de taxe, părinţi îngrijoraţi pentru copiii lor şi care de multe ori sunt pur şi simplu abandonaţi de stat. Cu alte cuvinte, nefiind Biserica majoritară vinovată de toate acestea, falsul cor cântă, cum altfel?, fals.

A face propagandă împotriva dorinţei legitime a majorităţii religioase de a avea un spaţiu de cult reprezentativ mi se pare abuziv.

Acum, privitor la proiectul actual al Catedralei, nu mă număr printre admiratori. Locul este nefericit, viitoarea biserică fiind în continuare (sic!) prea mică, nereuşind să depăşească statutul de paraclis al Casei Poporului. La fel, stilul nu atrage prin nimic, cel puţin în faza actuală de execuţie. Este pur şi simplu un lăcaş de cult proiectat la alte proporţii decât bisericile de cartier. Nu îmi pot reprima tristeţea că suntem pe cale să ratăm vizual şansa de a oferi Ortodoxiei din România o identitate recognoscibilă ca atare. Sigur, sper să mă înşel.

Adevărata criză declanşată de trupa Taxi este însă nu la nivel material, ci simbolic. Or, aici lucrurile stau altfel. A face propagandă împotriva dorinţei legitime a majorităţii religioase de a avea un spaţiu de cult reprezentativ mi se pare abuziv. Prost plasată cum o avem acum şi cu un concept perfectibil, Catedrala era gândită deja imediat după războiul de reîntregire a neamului de care, în curând, ne va despărţi un secol de amânări şi contestaţii. În rest, fiecare îşi poate alege liber, fără să agreseze pe celălalt, ce fel de taxi ia sper cer.