Nu-i timp de regrete, e noapte-n culise,
Din biblii ning mieii, se-nalţă colinda,
La marginea rampei, cad magii din vise,
Şi-n spatele lumii adoarme oglinda.
 
E lerul mai ler, cât din creştetul lunii,
un cânt curge invers -- atât, numai Unul.
Şi ceasul din turn plânge-n inima lumii,
pruncind-o să bată smerită Crăciunul.

În dalbe acorduri pe sine se-ntrece
o voce pornind pe octave în sus:
”Nimic să nu vină, nimic să nu plece” --
În inima lumii colindă Isus.
 
Din ler în ler,
din propria-i zare,
din zori în zori,
din vârful luminii,
la geamul vostru,
Isus răsare --
primiţi-vă darul,
cântaţi-l în inimi!
 
Vă doresc un Crăciun fericit!