Pentru a înţelege deosebirile dintre ortodocşi şi reformaţi, trebuie să înţelegem contextul istoric al apariţiei lor. Ortodoxia afirmă că ziua de naştere a Bisericii este ziua Pogorârii Duhului Sfânt, la 50 de zile după Învierea lui Hristos, întemeietorul Bisericii, din anul 33. Biserica Reformată are ca întemeietor pe Jean Calvin (1509-1564), care s-a inspirat din ideile de reformă ale catolicismului, elaborate de Martin Luther, părintele Protestantismului, şi le-a răspândit cu precădere în Elveţia, Franţa, Olanda, Ungaria şi Scoţia. De altfel, calvinismul este una din cele trei direcţii ale Reformei Protestante, alături de luteranism şi anglicanism.

Diferenţe între religia ortodoxă şi cea reformată: învăţătura de credinţă

Fiind bazat pe Protestantism, calvinismul îşi însuşeşte marile idei ale Reformei Protestante, alături de care Calvin îşi aduce propria viziune, expusă în „Instituţia (doctrina) credinţei creştine” tratat de teologie dogmatică tipărit în 1536. Apoi, calvinismul îşi va sistematiza învăţătura în două documente de bază: „Catehismul de la Heidelberg” (1563) şi „A doua confesiune helvetică”(1566). Mai târziu, acestora li s-a adăugat „Cele cinci puncte ale calvinismului”: Depravarea totală, Alegerea necondiţionată, Ispăşirea limitată, Harul irezistibil, Perseverenţa sfinţilor.

Ortodoxia îşi mărturiseşte învăţătura pe larg prin intermediul Catehismului Ortodox (apărut în diferite limbi şi ediţii) şi. mai restrâns, prin intermediul Mărturisirilor de credinţă, care sintetizează catehismul. Dintre acestea, cel mai important este Crezul niceo-constantinopolitan (cunoscut şi sub forma populară Crezul sau Simbolul credinţei). Remarcăm şi o „Mărturisire de credinţă” elaborată de Sinodul panortodox de la Iaşi (1642), elaborată de Mitropolitul Kievului, Petru Movilă. De altfel, istoria consemnează polemici teologice importante cu ortodoxia în spaţiul transilvan, predominat de catolici, luterani, reformaţi şi unitarieni, datorită apartenenţei la Imperiul Austriac (ortodoxia era însă tolerată, fiind religia iobagilor români).

Diferenţe între religia ortodoxă şi cea reformată. Mântuirea omului

Sistematizând învăţătura calvină, aflăm care este viziunea acestuia asupra mântuirii omului.

a)    Sola Gratia. Învăţătura calvină se bazează pe predestinaţia absolută. Astfel, păcatul a eliminat din om liberul arbitru, orice posibilitate de îndreptare şi orice putere de a alege binele. De aceea, Dumnezeu a ales înainte de întemeierea lumii şi prin voinţa Sa suverană, pe unii spre mântuire, proces ce este inevitabil. Numai după moarte omul va cunoaşte încă cine a fost mântuit şi cine nu. Astfel apare „sola gratia”, adică omul este mântuit doar prin graţia lui Dumnezeu, deşi Calvin susţinea că Dumnezeu nu este iubitor de oameni. Ortodoxia, dimpotrivă, susţine că păcatul nu a distrus omul în totalitate ci, prin liberul arbitru, omul poate alege să îi urmeze lui Hristos. Mântuirea vine prin jertfa lui Hristos şi prin conlucrarea dintre om şi Dumnezeu, conlucrare ce se manifestă prin credinţă şi fapte bune.

b)    Sola Fide. Consecinţa primară a predestinaţiei absolute este aceea că faptele personale nu mai au nici o însemnătate morală. de aceea, calvinii, ca mai toţi protestanţii, afirmă că doar credinţa ajută la mântuire, faptele bune neexistând. Ortodoxia susţine însă, prin Sf. Ap. Iacov că credinţa „dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi…că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă.” (Iacov 2; 17, 24).

c)    Sola Scriptura.  Doar Scriptura conţine adevărurile de credinţă, fiecare interpretându-le în mod personal. În afara Scripturii nu există nimic credibil. Însă, în mod paradoxal, calvinismul recunoaşte deciziile primelor patru Sinoade ecumenice, pe care le consideră exegeză biblică. Ortodoxia susţine însă că alături de Biblie se află şi Sfânta Tradiţie, înţeleasă ca suma învăţăturilor date de Apostoli primilor episcopi, iar aceştia celor de după ei până astăzi, sistematizată în definiţiile Sinoadelor Ecumenice, în scrierile Sfinţilor Părinţi şi în cărţile de slujbă ale Bisericii. În mod practic, Sfânta Tradiţie reprezintă şi o garanţie a interpretării corecte a Scripturii, pentru că ea poate fi şi răstălmăcită.

Diferenţe între religia ortodoxă şi cea reformată: rolul Bisericii

Bazându-se pe Protestantismul derivat din catolicism, calvinismul susţine că Biserica este atât invizibilă, ca şi comuniune a sfinţilor (a celor aleşi), dar şi vizibilă, ca şi adunare a enoriaşilor aceleiaşi comunităţi parohiale. Numărul Tainelor este redus la două (Botez şi Euharistie, care se oferă doar de şapte ori pe an) spre deosebire de şapte în Ortodoxie (Botezul, Mirungerea, Spovedania, Euharistie, Cununia, Hirotonia, Maslul).

Fiind o încercare de reformare a catolicismului, calvinismul nu are cultul Crucii, al icoanelor, al sfinţilor şi al Fecioarei Maria. Slujbele au fost mult simplificate faţă de catolicism, reducându-se doar la cântări, rugăciuni, citiri din Scriptură şi predică, iar postul este aproape inexistent. Mai nou, reformaţii au introdus hirotonia femeii. Clericii reformaţi sunt licenţiaţi în teologie şi sunt aleşi de către comunitate.

Spre deosebire de ortodocşi, care au 12 Praznice împărăteşti şi numeroase cinstiri ale sfinţilor, calvinii au doar cinci sărbători religioase: Adventul, Crăciunul, Intrarea în Postul Paştelui, Paştele (sărbătorit odată cu catolicii) şi Rusaliile. Totodată, calvinismul promovează comerţul şi agricultura, fiind un factor care a favorizat apariţia capitalismului.