Despre in(Capacitatea) Preoţească în BOR. Între penibil şi absurd.

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
www.biz.ro
www.biz.ro

V-aţi întrebat vreodată care este procedura pentru a deveni preot în BOR? Ştiaţi că preoţia este cea mai accesibilă profesie cu studii superioare din România (pentru bărbaţi) ? Cum ? Foarte simplu ?

Urmezi o facultate de teologie (şi ai de unde alege că sunt 16 în România; şi noi avem o densitate de facultăţi per cap de locuitor impresionantă. Suntem depăşiţi doar de America) iar după licenţă trebuie numaidecât să te prezinţi la un examen penibil precum şi titulatura lui „Capacitate Preoţească”. Penibil, deoarece conţine mare parte din disciplinele parcurse în cei 3 sau 4 ani de facultate şi oarecum prin susţinerea acestui examen, se discreditează întreaga pregătire a absolventului din anii facultăţii, examenele, notele şi - indirect - facultatea şi profesorii. Penibil şi prin denumire. 

În caz de eşec, candidatul se află în „incapacitatea" de a fi preot iar în caz de reuşită e capabil şi competent pentru preoţie? Vestea bună că 7 este nota de promovare. Ori la fraţii catolici sau anglicani pregătirea înseamnă dublul anilor de studiu din BOR plus ucenicia de câţiva ani. 

La ortodocşi, ucenicia, rezidenţiatul, adică diaconia de obicei este doar de câteva zile sau săptămâni. Pesemne Duhul Sfânt binecuvântează lipsa competenţei şi prostia. Teoretic, la un „concurs pe post” candidatul cu nota cea mai mare preia postul de preot. Simplu! Poţi profesa foarte rapid şi fără un efort special.

Câte ore prestează un preot? Care e fişa postului ?

La ţară, din păcate, preoţii muncesc pământul, unii sunt de-a dreptul săraci. Pe ei, BOR SRL nu-i ajută cu nimic. Preotul serveşte biserica obligatoriu câteva ore duminica (adica o zi din şapte) la care se adaugă unele servicii sporadice şi la cerere (la sat nu sunt cununii, botezuri, etc prea dese). Cu cei de la oraş, e o altă poveste, altădată. Dar nici acolo nu vezi un preot disponibil zilnic sau să-l găseşti la biroul parohiei de la 8 la 16. Puteţi verifica! Mai toţi fac altceva, au alte preocupări şi interese.

Ce cuprinde acest examen de „Capacitate preoţească?”

În comunicatul BOR de azi (6 februarie) aprobat de însuşi Patriarhul Dănuţ se precizează că ghidul pentru examen „poate fi procurat din magazinele Arhiepiscopiei Bucureştilor” şi „bibliografia indicată la finalul fiecărui capitol este obligatorie”. Am răsfoit ghidul pe net (gratis!)  şi am observat după cum spuneam aceleaşi discipline din facultate: Drept canonic, Omiletică, Pastorală, Liturgică şi tipic. Până aici nimic interesant. Apoi urmează cel mai lung capitol (97 de pagini): Administrativ-bisericesc (ce o mai fi asta?) unde citesc subiecte gen „patrimoniu şi bunuri imobile”. Ghidul e sub formă de "teme" şi „răspuns". Un fel de fişă cu notiţe scurte şi desigur absurde.

La pagina 56 Tema 5 este „BOLI PSIHICE”.  Îmi atrage interesul. Răspunsul conţine fix 10 rânduri plus un cuvânt şi începe aşa: „Bolile psihice reprezintă un subiect controversat întrucât fie se accentuează o latură preponderent duhovnicească, fie preponderent medicală”. Am mai citit de două ori, mi-am mărit atenţia şi mi-am făcut semnul Sfintei Cruci tot de două ori! Doamne fereşte! Iată o definiţie de sec 21. Încă bolile psihice sunt controversate? Încă credem că bolile psihice ţin de competenţa Bisericii şi au cauze şi tratament de natură spirituală? Sunt inserate neologisme cu o adăugire simplă şi penibilă. Citez: „Psihopatiile şi psihogeniile...când discernământul nu este afectat” şi „endogeniile nu sunt conştientizate şi în general sunt extrem de greu vindecabile”. Atât? Doar atât? Ce să înţelegi de aici? La ce va folosi preoţilor această informaţie confuză, simplă şi insuficientă? Mai departe: „Rolul preotului este acela de a îndruma persoanele bolnave către participarea la slujbele rânduite pentru vindecarea bolilor...”.

Mai citesc o dată şi iar rămân blocat. Cum aşa? Asta face preotul? Care boli psihice se vindecă cu ajutorul „slujbelor rânduite”??? Dumnezeule! Ce înseamnă vindecare? Care sunt aceste „slujbe rânduite”? Dacă afirmaţiile acestea apar într-o publicaţie a Patriarhiei Române în 2013 înţelegeşi Cazul Tanacu?

Nu am fost uimit când am citit recent un raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătaţii care includea şi România şi menţiona ca bariere pentru promovarea sănătăţii „superstiţia, miturile şi iraţionalitatea”. Continui lectura. M-a făcut să zâmbesc capitolul „Agricol, viticol, silvic” în care apar legile fondului funciar şi la temele 6,7,8 se tratează „cultura viţei de vie” iar la temele 9, 10, 11, 12 „Parcuri şi grădini: plante ornamentale, plante floricole, gazon, plante bisericeşti, livada, plantele gumicole, plante de câmp”. Astea da teme (de examen) pentru preot! Mă uit şi peste Bibliografie şi văd la Omiletică cărţi obligatorii publicate în urmă cu 100 de ani, de ex Şaguna (1857), Boiu (1898), Comsa (1926), Chiricuta (1932), Vasilachi (1939). D-asta popii noştri sunt cum îi vedem!

Ce nu era şi mi-aş fi dorit să citesc?

Nu am regăsit în acest „Îndrumar” şi pesemne nu este deloc esenţial pentru un viitor preot să aibă cunoştinte biblice (Noul şi Vechiul Testament) sau măcar elemente de introducere în psihologie, sociologie şi medicină că doar lucrează cu oamenii. De reţinut că „examenul are valabilitate 1 an de zile”. Dacă în această perioadă absolventul nu „este numit într-un post de preot, el trebuie să repete examenul de capacitate”. După proba scrisă, în aceeaşi zi, 27 martie 2013, urmează o probă orală. Iată minune dumnezeiască toate în aceeaşi zi. Şi examen scris din atâtea materii şi examen oral. Şi printre altele se aminteşte de o testare psihologică (nu ştiim ce şi cum). Evident o formalitate.

Penibil şi absurd

Iată penibilul şi absurditatea la care s-a ajuns în Biserica lui Iisus Hristos după 2000 de ani. Pentru a fi preot NU trebuie să ai vocaţie, calităţi spirituale, morale, aptitudini speciale (pe care cu greu le poţi evalua), nicio perioadă de pregătire, de stagiu spiritual nu e necesar precum au avut apostolii care au învăţat câţiva ani, zi de zi, în preajma Maestrului Iisus. Trebuie doar sa memorezi nişte informaţii simple, eronate, fără utilitate şi rigide pe care să le expui pe hârtie la un examen. Examenul nu este înfiorător, solicitant şi stresant precum rezidenţiatul de la Medicină, nici ca cel de la Magistratură. Mediocritatea zace şi în curţile bisericii printre cei care îşi arogă dreptul şi superioritatea de a ne „vorbi despre Dumnezeu” pe care nici ei bag de samă nu-l cunosc. Faptele grave, unele descoperite de presă (abuzuri, corupţie, înşelătorii, culminând cu omorul de la Tanacu), sunt mărturii ale incompenţentei preoţilor şi conducătorilor lor.

Când un medic ce se ocupă de stomac de pildă urmează 6 ani de facultate doar pentru a fi rezident şi pe urmă alţi cinci ani pentru a primi parafă, în acelaşi timp în BOR cei care vorbesc de sufletul omului pe care nu-l cunosc, de păcate şi vindecare şi de Dumnezeu, citesc ceva cursuleţe şi nu au nevoie de rezidenţiat şi primesc un job. (Ba am auzit şi de metoda plicului cu euro şi tarifele ce variază în funcţie de parohie). Diaconia este o treaptă premergătoare preoţiei (un stagiu în care să înveţi pe lângă un preot experimentat) dar care în BOR nu este precum în alte biserici creştine 1, 2 sau 3 ani ci se poate întinde pe câteva zile: „duminica aceasta îl hirotonim diacon şi cealaltă - preot şi duhovnic şi merge direct în parohie”, zise episcopul.

Slaba pregătire a viitorilor preoţi !!

Un argument pentru slaba pregătirea  intelectuală a viitorilor preoţi este următorul. În iulie 2012 la vestita Facultatea de Teologie din Sibiu au fost acceptaţi la admitere şi primiţi în facultate candidati foarte slabi, cu note foarte mici: de ex cu 6.06 la Bacalaureat si 6.63 la Nota la Admitere la Buget respectiv 6.13 Bacalaureat si 6.47 Nota la Admitere la taxa. Oare ce preoţi vor fi acestia?

În final

Să nu uităm că acest examen „Capacitate preoţească” are o apariţie recentă. Până în 1990 erau doar două facultăţi de teologie în ţară (Sibiu şi Bucureşti) ce produceau infinit de puţini preoţi în comparaţie cu cele 16 facultăţi de astăzi. Numai în Bucureşti în 2012 erau înscrişi 1.204 studenţi, 188 masteranzi şi 59 de doctoranzi. Desigur nu toţi (toate) vor fi preoţi. Mare parte din preoţii BOR până în 1990 nu aveau studii superioare fiind hirotoniţi după seminar (liceu teologic). Mai gravă este invenţia modernă „Teologie la F.F”. adică despre Dumnezeu, dar nu la zi, la fără frecvenţă unde majoritatea acestor studenţi sunt deja preoţi şi călugări în funcţie. Şi mai grav tot zilele trecute citeam de episcopul Gurie (al Devei şi Hunedoarei) că a primit titlul de Doctor în Teologie la Universitatea din Alba Iulia (22 ianurie a.c.). O situaţie paradoxală şi anticanonică ca un episcop care este „garantul şi mărturisitorul adevărului de credinţă” să fie evaluat de o comisie formată din preoţi, preotul fiind ierarhic inferior şi supus episcopului.

Tot zilele acestea aflu din presă de un fost student mediocru şi superficial de care îmi amintesc că la fiecare curs citea din Pro Sport, iar azi studentul este preot şi şi-a susţinut şi dânsul doctoratul în teologie. Mare e grădina ta, Doamne! Sau şi asta e o minune?! Schimbaţi programa, schimbaţi procedura şi curăţaţi grădina voi, clericii BOR!

Încă Ceva                                                                                                           

Ştiaţi că pentru a fi preot în BOR trebuie să fii bărbat şi căsătorit (deşi sunt şi excepţii de preoţi celibatari). Dar preotul nu poate promova în BOR, nu poate deveni episcop, mitropolit sau patriarh. Aceştia trebuie să fie necăsătoriţi şi evident se racolează dintre călugări (mulţi fără şcoală). Dar şi aici avem excepţii: mitropolitul actual de Sibiu nu a fost călugăr şi a fost căsătorit. Deci, în România se poate orice. Pe când în Biserica Catolică preoţii sunt obligatoriu necăsătoriţi iar în Biserica Anglicană e permis orice: preotul şi episcopul poate fi căsătorit, necăsătorit, divorţat, bărbat sau femeie şi recent chiar homosexual. Altă viaţă în Anglia!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite