Mitul Eminescu este format dintr-un interesant binom: mitologic şi mitologizat.Primul cuvânt se referă la omul care a devenit un mit al doilea la opera sa care este temelia şi filonul central al mitului.Poetul este privit ca Demiurgul literaturii române, fondatorul limbii literare române.

Demitizarea poetului a început când s-a descoperit că opera sa este formată şi din altceva în afară de poezie.Unul dintre marii ziarişti ai istoriei noastre este Mihai Eminescu, poate cel mai mare.Articolele sale sunt pline de idei politice de primă însemnătate pentru epoca în care a trăit, începutul modernizării României. Acuzaţiile de xenofobie, anti-semitism, naţionalism patriotard au fost prezente încă din perioada când activa ca ziarist la Timpul, între anii 1877-1883. Acuzaţia este una gravă care şi acum apasă asupra spiritului poetului.Manifestările sale de revoltă nu au fost îndreptate împotriva unor popoare, ci a unor idei, ca o paranteză referitoare la ura sa faţă de greci reamintesc că marele său prieten Ion Luca Caragiale era de origine greacă.

Noua dimensiune a mitului eminescian trebuie sa fie una nu îndreptată asupra omului şi operei ci a ideilor pe care le-a promovat.Să nu uităm că orice popor are parte de trădătorii, mişeii şi hoţii săi, iar Eminescu a acuzat hoţia, micimea, ignoranţa, suferinţa provocată de oameni altor oameni. Opera sa este străbătută de o lumină pur umanistă.El nu este nici naţionalist, nici anti-semit, nici xenofob, cei care îl acuză de acest lucru fac un mare păcat ignoră dimensiunea universală a umanismului, iar Eminescu are o dimensiune universală, din India până pe malurile Rinului. O altă dimensiune importantă a mitului eminescian este dimensiunea socială şi capacitatea de educare. Spiritului eminescian este străbătut de valori române care sunt în concordanţă cu valorile tuturor popoarelor ce au conştiinţă istorică: cultul eroilor şi al ruinelor, folclor, mituri fondatoare şi istorie.

Este drept că foarte mulţi istorici, în secolul în care trăim, dar şi diverşi specialişti aferenţi vor accentua fenomenul demitizării istoriei. Vreau să trag un semnal de alarmă, miturile nu au făcut rău ci utopiile. Este drept utopiile se construiesc cu mituri, dar nu trebuie să permitem fabricarea unor mitologii periculoase, în cazul de faţă anti-semitismul eminescian.Numai o scurtă privire prin vasta sa opera poetică şi nu numai ne subliniază profunda cunoaştere a Bibliei şi a civilizaţiei evreieşti.

Eminescu nu ar trebui caracterizat prin mit ci prin geniu, dar cum mai degrabă se naşte o nouă galaxie de cât un geniu(parafrazându-l pe marele poet) geniul este mitic nu şi mitologizat.Mitologizarea este o manipulare a faptelor într-un interes privat, a faptelor şi acţiunilor cu orice fel de caracter.Eminescu nu trebuie mitologizat, ci transformat în Mit Fondator al culturii române. Nu credeam să învăţ a muri vreodată, iată că acest genial vers ne explică natura fiinţei poetului, un geniu trebuie să aibă cunoaşterea absolută, iar absolutul se găseşte doar în abisul morţii, în noaptea eternă, în visul universal al liniştii, în Parnasul etern al poeţilor, în Rai.